Câteva concluzii după campanie

Acum că s-au mai risipit incertitudinile perioadei de după campanie, rămânând de văzut doar formula care va guverna țara, cred că putem trage câteva concluzii:
- partidele „mici” au dispărut. De altfel ele nici nu au fost prezente, decât cel mult pe unele din panourile de afișaj, dar și acolo destul de firav. Nu am văzut nici un banner sau alt material vizual outdoor al vreunui alt partid in afara celor trei semnificative (PDL, PSD și PNL) prezent pe străzi. Nu am primit sau văzut decât un singur material tipărit, și acela la nivel central cred, fiindcă mesajul era unul foarte general, al PNG. Asta denotă pe de o parte lipsa resurselor financiare ale respectivelor partide, dar și lipsa unor resurse umane care să justifice cheltuieli majore de campanie;
- o lege extrem de prost concepută a alegerilor. Dacă se urmărea o lege mai proastă, cred că era greu de imaginat… Un prim efect pervers a fost de-acum mult mediatizatul „caz Dobre”. Este anormal, cred eu, ca deputați să fie aleși cu 1900 de voturi, de pe poziția a treia, sau și mai rău, cu 30 și ceva de voturi, precum deputatul Koto, care a candidat pe un colegiu compus din 70 țări…
Cred că soluția ar fi votul preferențial pe listă care ar indepărta un alt efect al prezentei legi: canibalismul dintre candidații propriului partid. Cred că toți cei implicați în campania tocmai știu că prima întrebare a unui candidat sau a șefului său de campanie după începerea numărătorii voturilor a fost: „Ceilalți cât au luat?” Ba, sunt convins că unii dintre candidați au muncit din greu la sabotarea campaniilor colegilor, uneori cred chiar mai abitir decât la propria lor campanie sau la atacarea adversarilor politici;
Votul preferențial pe listă ar mai avea un avantaj: s-ar crea, intr-un mod mai direct și mai colegial o ierarhizare a oamenilor politici, lucru foarte util pentru stabilizarea internă a filialelor. În acest fel filialele ar putea fi conduse de cei care aduc un adevărat beneficiu partidului și nu de eterni perdanți adăpostiți la umbra lui ”suntem in media pe țară”. Așa cum spunea un bun amic al meu, blestemul unei filiale e această plasare la nivelul mediei pe țară. Un alt efect înlăturat ar fi cel al lui „eu am pierdut, dar te-am facut pe tine deputat sau senator”. O asemenea mentalitate e o aberație și nu face decât deservicii filialelor. Un alt efect, devastator, zic eu al acestei legi e atomizarea echipelor. Datorită competiției interne (coeficienți electorali etc.) în loc să se lucreze în echipă, fiecare vede atât pe verticală (senator-deputat) cât și pe orizontală (deputat-deputat / senator-senator) numai adversari. E efectul acela de „canibalizare” de care vorbeam mai sus. Votul preferențial pe listă ar reduce mult din acest efect, deoarece, toți candidații ar putea merge ca o echipă în fața electoratului, urmând ca selecția să fie făcută natural, pe baza notorietății și a valorii individuale.
În fine, considerații ar mai fi de făcut, dar aștept o decantare a rezultatelor acestor alegeri, determinate de prestațiile celor aleși. Oricum, pot spune că, în ciuda criticilor de mai sus la adresa legii electorale, aceasta a produs și efecte benefice, în sensul în care au fost înlăturați, deocamdată din Parlament, o serie de oameni care nu aveau ce căuta nici măcar în viața publică, darămite în cea politică sau în Parlamentul României.
Cam atât pentru moment, sper să mai găsesc răbdarea și timpul de a mai analiza această temă…