Despre Metro, numai de bine…

Am revizitat ieri primul hipermarket deschis la Iași, mai precis, acum aproape 9 ani (22 Martie 2001), așa cum scrie chiar pe site-ul firmei. Nu mai fusesem de ceva timp pe acolo. De fapt, la un moment dat am și fost sunat, mai întâi să mi se comunice că au trecut mai mult de 6 luni de când nu am cumpărat nimic, iar apoi că a trecut 1 an de când nu le-am trecut pragul. Apoi s-au oprit…

Așa cum te duci mai nou în Transnistria ca să vezi/revezi/rememorezi cum era în perioada comunistă (sovietică, fiindcă mai sunt orașe în România care încă mai păstrează vii amintiri din Epoca de Aur, mai precis comunismul nostru neaoș), tot așa poți merge astăzi la Metro Iași pentru o scurtă incursiune în istoria “capitalismului de cumetrie” (care era pe la începuturile sale în 2001, cu apogeul în 2004, anul în care Bombonel era răpus de posibilul nostru exod în Congo…).

Nimic nu s-a schimbat la Metro Iași în acești ani… Mi-aduc aminte de repetatele mele apostrofări la casă, exasperat fiind de indolența lucrătoarelor de acolo: “Abia aștept să vină Carrefour în Iași!” sau “Am auzit că există un magazin Selgros în România” sau ultimativul “Voi fi primul client care nu va mai călca în magazinul ăsta când voi avea unde mă duce!” 🙂 Le explicam atunci unor “doamne” casiere ce înseamnă mediul privat de afaceri, ce înseamnă competiția, cum poți să-ți pierzi locul de muncă dacă nu-ți faci treaba… dar se uitau la mine cu o privire demnă de disprețul unei vânzătoare de Alimentara în fața unui individ tocmai venit să-și ridice cota pe luna în curs… (pentru cei născuți după ’89, asta se întâmpla înainte de a se fi născut ei 🙂  ).

Nu primeau pe atunci nici un card în afara celui de la “Țiriac Bank”, stăteai cu jumătățile de oră să aștepți niște lămuriri sau un stoc pentru un anumit produs… Dar erau singurii! Un fel de monopol privat. Apropos de asta, cred că monopolurile private sunt cu mult mai nocive decât cele de stat. La stat, funcționarul respectiv mai are teamă de vreo reclamație, de vreun demers pe linie administrativă, dar la monopolurile private, nesimțirea e una instituționalizată, face parte din cultura firmei și e transmisă de sus în jos, nu merge osmotic, de jos în sus, ca la stat.

Dar să revin la vizita mea de ieri. Așadar, fiindcă sunt fanul (așa am văzut că așa se face în Occident și așa mi se pare firesc) hipermarketurilor situate în afara orașului, am zis să trec să vad ce mai face Metro. Ei bine, dragi ieșeni, care ca și mine nu ați mai trecut de mult pe acolo, totul e ca-n 2001… Cărucioarele sunt neschimbate. Realmente și literalmente neschimbate! Aceleași dispozitive șchioape, pe care dacă le conduci nu mai ai nevoie să mergi la sală, întrucât toată, dar absolut toată musculatura îți este pusă la muncă. În plus, fiecare cărucior este un dispozitiv diferit, astfel încât dacă veniți mai des, aveți șansa de a vă dezvolta musculatura în mod variat, uniform, de fiecare dată alta fiind roata (roțile) care nu funcționează.

Standurile sunt exact la fel (lucru bun, mai ales pentru tipicari ca mine care în timp își dezvoltă un traseu pe baza listei primite de acasă). Dar prin la fel, nu mă refer la poziționare neapărat, cât la “aceleași” Sunt aceleași standuri de acum 9 ani… Nerevopsite, nu știu dacă igienizate…

În plus, o boală pe care, ca să fiu drept, am constatat-o și la Selgros și oarecum și la Kaufland, dar mult mai puțin, asta ca să dau un exemplu, toată aprovizionarea și munca la raft se face în timpul programului de cumpărături. Nu știu ce s-a întâmplat, dar până și în perioada comunistă aprovizionarea se făcea înaintea începerii programului. Acum, dacă te duci în intervalul 07.00–11.00 (ăsta e intervalul în care îmi fac eu cumpărăturile sâmbăta sau duminica), măcar o treime din raioane sunt blocate de lănțișoare de plastic care îți interzic accesul, timp în care băieți cu motostivuitoare și domnișoare violent fardate și rujate,  sau cu niște fețe obosite de petrecerile (presupun) din ajun dau jos box-paleți, îi pun în calea cumpărătorilor și mută de colo-colo marfa. Oare ce s-a întâmplat cu munca de noapte? Acea tură a III-a pe care o știam cu toții… La ce prețuri sunt aici comparativ cu cele din Occident (adică semnificativ mai mari) cum de nu se poate aranja marfa pe rafturi noaptea? Mai ales după zilele/serile aglomerate? Cât ar fi de afectată marja de profit? Cum de în Austria sau Germania, atunci când te duci într-un hiper sau supermarket singurii oameni pe care îi vezi aprovizionează discret rafturile și îți sar imediat în ajutor atunci când ai nevoie de vreo informație? De ce acolo e posibil și aici nu?

În fine, ca să nu fiu rău, am găsit și o schimbare: poți acum plăti cu orice card la Metro. Că au făcut asta prea târziu… E mai mult problema celor de la Țiriac… (ce-o mai fi după numele lui, Bank etc.). Mie unul nu-mi place Țiriac, fie el și cel mai bogat (sau printre cei mai) român. Măcar din pricina asta. Îl apreciez că e un self-made man, că a trecut de la etapa când îl bătea I. Gh. Maurer cu vărguța la popou ca să-l inițieze (în vânătoare parcă) la etapa în care inițiază el pe alții (altele), dar nu-mi place. Aaaa… și nu-mi place că spune “rumân” în loc de “român”. Pare cam filosovietic, termenul ăsta de “rumân”…

Mda… Concluzie (fiindcă am cam divagat), nimic nou la Metro Iași. Prețurile sunt cam la fel ca peste tot, însă am găsit o bere belgiană bună, lucru rar la hipermarketurile noastre care vând toate aceleași lucruri. Mai nimic individualizat, așa că fiecare marfă pe care o găsești doar într-un loc merită menționată.

PS: amintiți-mi, vă rog, să vă spun părerea mea despre comunismul românesc (cel de tip feudal, așa cum îl consider eu).

SSD – upgrade-ul ideal pentru un laptop

Abonat fiind al unui screencast (un fel de podcast video, iar pentru cei și mai departe de a înțelege, un fel de jurnal video) referitor la aplicațiile pentru Mac (cei care mă cunosc știu că sunt un admirator și utilizator dedicat al tehnologiilor Apple, fie ele software sau hardware) am urmărit acum vreo 2 luni un episod legat de SSD (Solid State Drive). Adevărul e că am fost fascinat de ceea ce am văzut, așa că am decis să văd și eu despre ce vorba.

Nu e o tehnologie nouă, ba mai mult, e chiar una datând din anii ’70, încă de la începutul acestora, mai precis e vorba de memorii statice. E și cazul memoriilor de ferită acestea fiind primele SSD-uri. Normal, ca orice tehnologie, a fost mai întâi utilizată în domeniul militar, pe la mijlocul anilor ’90, aceste drive-uri fiind folosite pe computerele militare și în industria aerospațială. În 2008 și-au făcut loc pe netbook-uri, iar din 2009 au început să fie folosite și pe laptop-uri.

De fapt despre ce vorbim? SSD-urile sunt înlocuitoarele hard-disk-urilor actuale. Care sunt plusurile? Viteză de citire și scriere practic instantanee, o creștere de viteză absolut fascinantă pentru un utilizator cât de cât avizat, În plus, rezistență la șocuri, variații de temperatură și un volum extrem de redus. Minusuri? Doar unul, dar încă foarte mare: prețul/GB. În plus, cam o dată la 1 an mai trebuie făcut curat pe el pentru a nu-i scădea viteza.

Eu unul am făcut pasul și am achiziționat un asemenea SSD (e drept, unul mai ieftin) și vă pot spune din experiența personală că e cel mai semnificativ upgrade pe care l-am făcut vreodată (mă refer la impactul resimțit în funcționarea calculatorului).

Pentru cei interesați, dacă vă hotărâți să cumpărați un asemenea SSD, achiziționați-l de pe amazon.co.uk (sau un alt magazin online internațional care livrează în România) fiindcă prețurile sunt cu 30%-40% mai mici (inclusiv taxele poștale) decât cele de la magazinele de la noi. În plus, de la un magazin european nu plătiți taxe vamale la livrare. În rest, mărimea și marca depind doar de buzunarul fiecăruia, însă vă recomand dacă tot dați niște bani, dați-i pe ceva mai de firmă. Apropo de firmă, cele mai bune sunt cele Intel (produsul de referință fiind Intel X25-M). Singurele care le egalează în performanțe la un preț mai bun sunt cele marca OCZ (cele de generația a 2-a). Pentru cei care vor să-și monteze un SSD pe un desktop, există și adaptoare pentru sloturile hard-disk-urilor de 3,5″.

Mai multe informații și păreri de utilizatori, găsiți pe forumuri (inclusiv ale producătorilor) iar pentru review-uri vă recomand ssdportal.com.

q.e.d.

Așa cum spuneam, dl. Nichita și-a făcut jocul de imagine… N-a ieșit chiar cum a dorit… De fapt, a ieșit chiar destul de prost. A crezut că schimbul reciproc de voturi care probabil l-a propulsat la Congresul PSD pe locul de vicepreședinte se poate repeta și la acest nivel. Nu cred că el a crezut sincer vreo clipă că are vreo șansă… Adică sper că acei ce l-au pus să candideze i-au explicat și că va pierde… Oricum, d-sa și-a întins și aranjat conștiincios taraba prin această candidatură, dar după rezultatul obținut, n-a vândut mai nimic. Ar fi rezultat că a vândut ceva dacă se retrăgea înaintea votului, sau dacă Năstase nu l-ar fi numit la sfârșit “Gigi”, dar așa… 🙂
Și ca să nu spuneți că eu sunt rău, vă dau doar un citat din comentariul Realitatea TV (la care și-a făcut veacul dl. Nichita în această săptămână):
“Nimic care să amintească de agitaţia de la recentul congres la Consiliul Naţional al PSD de astăzi. Doar discursul la fel de tăios al lui Ion Iliescu. Asta pentru că bătălia pentru şefia Consiliului nu a atins nici pe departe tensiunea confruntării dintre Mircea Geoană şi Victor Ponta.
Mai nimeni nu-şi imagina că fostul premier Adrian Năstase poate fi înfrânt de primarul Iaşiului, Gheorghe Nichita. Iar votul nu a făcut altceva decât să oficializeze starea de spirit din sală.”

q.e.d….


Jocuri de imagine

Colegul meu, dl. deputat Nicușor Păduraru, mi-a luat vorbele din gură (așa cum se spune) cu postarea sa de pe blogul personal.
Așa cum discutam și cu un prieten din presă, cred doar că dl. Nichita vrea să-și creeze ceva de vândut. Ofensiva sa mediatică din ultimele două zile denotă 2 lucruri: disperare și disperare. Era în afara jocurilor din PSD, așa că a trebuit să inventeze ceva ca să fie luat în seamă. Jocul său are mai multe componente, iar cine l-a sfătuit (și bănuiesc eu cine, felicitări!) l-a sfătuit bine:

1) Pro: dacă justiția îl ia la întrebări, e un “atac politic murdar” al cuiva împotriva unui atât de notoriu “lider” al PSD; Contra: dovezile și percepția sa publică - după 7 (șapte) ani de mandat, Iașul, pe care “îl iubește precum pământul de sub picioare” arată așa cum îl vedem azi.
2) Pro: În PSD nu mai e “cine-i ăsta?”, ci “contracandidatul lui Năstase”, fost prim-ministru, fost “aproape președinte”, ca și Geoană, deci, ce mai, persoană importantă 🙂 Contra: cu cât te cațeri mai sus în copac, cu atât te bate mai tare vântul… (nici o aluzie 🙂 )

Asta ar trebui să-i întărească poziția în organizația locală de partid (unde primarii pot gândi și altfel, deh, a naibii democrație), iar în oraș…
În oraș, cetățenii ar trebui brusc să privească cu simpatie la listele de la întreținere, să se suie voioși în autobuze spre a fi pocniți de derbedei. Ar trebui ca 25.000 familii să plătească cu un zâmbet larg comisionul pentru Termoservice (mă întreb dacă nu cumva în lunile de vară comisionul acestuia nu e comparabil cu cheltuielile de întreținere), asta în timp ce ar privi plini de speranță un portret de PSD-ist la ghișeul administratorului (așa cum l-au admirat pe Geoană în campania de acum 4 luni). Ar mai trebui ca toți ieșenii să se inghesuie la plata împrumuturilor făcute la Dexia și să facă demonstrații pentru contractarea unuia nou… Iar șoferii… sunt sigur că ceea ce rostesc și eu și toți colegii din trafic în fiecare dimineață pe străzile Iașului nu sunt altceva decât mulțumiri bine direcționate (și intenționate, desigur) către d-sa.

Cum, nu vă place tabloul tocmai descris?… Nu se poate… Înseamnă că nu susțineți proiectele Iașului! Rușine vouă…. Să știți că vă voi pârî cuiva, nu știu exact cui, dar cuiva important, cu funcție, pe care tocmai l-am sunat după ce i-am trimis o scrisoare deschisă… E drept că nu știu dacă-mi va răspunde la scrisoare… De fapt nu știu dacă va deschide scrisoarea mea deschisă… După cum nu sunt sigur că-mi va răspunde la telefon… Dar să știți că voi spune toate aceste lucruri presei… Și veți vedea voi…

Nu sună bine? Nu se poate, v-o spun eu, cel care am lăsat pe rând, desigur, “orașul în frig”, apoi “orașul în întuneric”, apoi, cu “ambiția mea personală” nu am vrut să aprob (eu și colegii mei) cheltuirea a 816 Euro/mp construcție la niște blocuri la care constructorii ar fi zis “bogdaproste” și la 500 Euro/mp șamd…

Aaaa și să nu uit… Fiți convinși că aparițiile media ale d-lui Nichita din ultimele 2 zile (B1 TV, Realitatea TV, Evenimentul Zilei etc.) vă aparțin și Dvs. dragi ieșeni. Că nu-s pe gratis, iar ieftine nicidecum. Și sunt convins, așa cum suntem cu toții, că ele au fost plătite din banii Dvs. (salariul d-sale de la Primărie) și din banii Dvs. (cotizațiile Dvs., stimați ieșeni din PSD)…

🙂 (nu e un zâmbet malițios, nu fiți răi…)


8 Martie

În primul rând, un dulce La Mulți Ani tuturor doamnelor și domnișoarelor (uite că există și o sărbătoare comunistă frumoasă și totodată bine poziționată ca anotimp) cu ocazia zilei de 8 Martie!
O scurtă mențiune referitoare la pronosticurile privind Oscar-ul. Am nimerit-o în proporție de 50% (adică 1 și 1/2 din 3) dar în ceea ce privește “Crazy Heart” am recunoscut că nu l-am văzut… 🙂
Sper să am același fler și în ce privește Eurovision-ul din acest an…
Încă o dată, o zi/seară frumoasă mamelor, soțiilor, iubitelor, prietenelor, fiicelor, în fine, tuturor celor (cu cromozomi XX) ce ne poartă în suflet (alteori suportă) pe noi bărbații! 🙂