Am ales

Astăzi a apărut în PDL (și aici) platforma pe care eu unul o voi semna și susține (dacă se va materializa într-o candidatură a cuiva și dacă mi se va da ocazia). Am s-o redau mai jos și voi încerca să justific, un pic mai târziu, punct cu punct, de ce am luat această decizie, inclusiv cu propriile mele propuneri de îmbunătățire (fiindcă sigur, e o platformă perfectibilă) creând o bază de discuție și pentru oricare din celelalte 2 platforme: PDL – un partid popular modern 35 de pași necesari PDL are șansa de a se construi ca singurul partid de dreapta din România. Pentru a atinge acest obiectiv, PDL ar putea să-și folosească resursele și să susțină măsuri orientate de următoarele 35 de idei: Economie: buget, fiscalitate, Europa 1. Diminuarea prezenței statului în economie. Efectul va fi triplu: creșterea eficienței, scăderea corupției și depolitizarea unor decizii economice. Acum, statul e un factor de distorsionare a regulilor pieței. Trebuie să-i dăm un alt rol, reconstruindu-i credibilitatea atât în fața cetățenilor, cât și în fața actorilor economici. 2. Trecerea economiei de la o dezvoltare bazată pe consum la o dezvoltare bazată pe producție. Principala lecție a ultimilor ani este aceea că economiile a căror dezvoltare se bazează pe consum sunt vulnerabile în crize economice, în vreme ce economiile a căror dezvoltare se bazează pe producție sunt mai rezistente. 3. Diminuarea poverii fiscale pe muncă, ca un prim pas al unei ample și bine gândite politici de reducere a taxelor și impozitelor, atât în cuantum cât și în numărul lor. Prin politicile sale, statul trebuie să urmărească creșterea productivității prin stimularea spiritului...

Grija d-lui Nichita față de PDL

Citesc aici și sunt impresionat, chiar înduioșat, că pe dl. Nichita îl doare foarte tare faptul că PDL nu face o nominalizare pentru postul de viceprimar rămas vacant în urma demisiei mele. Nu știu dacă doar el suferă din cauza acestei decizii sau mai sunt și alții, dar aș comenta puțin această subită “grijă”… Aș cataloga acest demers, în primul rând, drept unul demagogic. De ce demagogic? În primul rând fiindcă mimează grija d-lui Nichita față de votul dat de ieșeni. Haidade! Nu-i pasă lui de voturile primite de el (că s-ar reflecta în starea orașului), darămite de voturile oferite de electorat PDL-ului…. În al doilea rând, fiindcă nu de colaboratori are nevoie dl. Nichita, ci de țapi ispășitori. Dacă ar fi avut nevoie de colaboratori, nu mi-ar fi retras atribuțiile (cu o singură excepție, și aceea doar parțială) atunci când am început să întreb de ce se cheltuie aiurea și netransparent banii publici. La urma-urmei, demersul meu ar fi trebuit să-l bucure: făceam economii la bugetul local (sunt malițios, știu)… I-am cerut d-lui Nichita, public și în repetate rânduri să-mi restituie atribuțiile, dar s-a făcut că nu aude. Așa că el nu are nevoie de un ajutor (oricum la ce știe el cel mai bine să facă, sigur nu l-aș fi ajutat niciodată) ci de un subiect către care să îndrepte acuzator degetul când ceva nu merge. Faceți un exercițiu de imaginație și gândiți-vă ce ar fi însemnat ca tragicul accident de la Fundație să se fi petrecut cu un tramvai al RATP-ului “coordonat” de mine, sau de un alt viceprimar PDL. Ce să mai vorbesc de întreruperea activității...

Culmea spam-ului :)

Am atins această culme ieri, când am fost apelat de la numărul de telefon 0374103800 de un robot al Metro Cash&Carry și pus pe apel în așteptare… 🙂 Adică ei mă sună să-mi spună că au făină la trei lei și cinșpe bani, iar eu trebuie să aștept în telefon până se obosesc ei s-o facă! 🙂 Când într-un sfârșit a apărut la capătul celalalt al firului o ființă umană, m-am răcorit și le-am spus că nu mai calc pe acolo fiindcă au un magazin “ponosit” (lucru despre care am mai scris, de altfel, acum vreun an). Domnișoara cu care am discutat mi-a spus foarte serioasă că și-a notat “remarca” mea. Așa să fie…...

Buhaiul (politic)…

În copilăria mea petrecută la bloc (vă mai amintiți sloganul câștigător “Noi am crescut cu cheia la gât”?.. 🙂  ) aveam o definiție foarte clară a termenului de buhai. Era acel butoiaș sau putinică, cu o piele la unul din capete, prin care treceam niște fire de coadă de cal udate cu un pic de borș, ca să scârțâie, pe care-l căram după noi în seara de Ajun de Anul Nou, când mergeam cu uratul prin vecini. Apoi am aflat de existența unui alt înțeles al cuvântului buhai, în speță un bou, dar de prăsilă. Tmpul a trecut, și din prea mult entuziasm și naivitate probabil, m-a pus naiba și am intrat în politică… Ei bine, aici am dat peste un alt exemplar, și anume peste buhaiul politic. Ăsta da, specimen! Să vă enumăr câteva din carcteristicile pe care i le-am descoperit: Buhaiului politic îi place mugetul (o primă asemănare cu viața reală). Normal, el muge vrute și nevrute, iar pentru asta are nevoie de o voce în consecință. Ca urmare, buhaiul politic are un glas voit tunător. Am observat însă o caracteristică oarecum comună a buhailor politici. Au o afinitate deosebită pentru aceleași televiziuni. Pe aproape toți buhaii politici îi găsești în aceleași studiouri TV (de preferat RTV sau A3). E probabil vorba de rezonanța din respectivele spații. Buhaiul politic e demagog. El are pretenția că are principii. Și este dispus să calce oricând, orice, în copite pentru a-și respecta (de fapt impune) aceste “principii”. În realitate, buhaiul politic e în eroare. Nu are principii, ci doar interese. Iar “principiile” după care pretinde că se ghidează se schimbă...

Precizări pentru un “domnișor” și pentru presa interesată de acest subiect

Văd că face mare vâlvă, frustrarea unui “domnișor” ce nu “s-a ales în coledzi”. D-lui face conferințe de presă pe trotuarul din fața sediului PSD (nu, n-am greșit) în care-și manifestă supărarea pentru faptul că n-a căzut toată lumea în genunchi în fața lui la o ședință. Vreau să fac o serie de precizări, ca unul direct implicat în ceea ce s-a întâmplat la acea ședință și referitor la câteva din lucrurile scrise astăzi despre ea. Dar mai întâi: a existat o contestație, depusă de un așa-zis BPL al OT PDL înainte de ședință, în care erau contestate câteva aspecte. Voi descrie pe scurt (fiindcă nu sunt multe de spus) ce s-a întâmplat cu acea contestație într-o postare ulterioară. Acum, o scurtă recapitulare a ședinței: 1) Ședința a fost anunțată în mod statutar, în mod public, atât prin afișarea la sediul PDL cât și prin anunțuri pe e-mail (trimis tuturor membrilor CODA PDL Iași), precum și pe site-ul Organizației de Tineret a PDL Iași. N-a lipsit decât trasul sirenei în stil Vasile Roaită, sau focurile de pe dealuri, în rest s-au folosit toate mijloacele mai mult sau mai puțin moderne de avizare. Ca dovadă că acest anunț a funcționat stau candidaturile depuse (foarte multe și variate); 2) Datorită faptului că OT PDL are la Iași un mare număr de membri (spre deosebire de ceea ce spune USL despre noi), s-a decis participarea la această ședință a unui număr de delegați mai mult decât rezonabil, adică 40 delegați per colegiu de deputat, în număr total de 200 de delegați din municipiul iași, cărora li s-au adăugat 40 de studenți, care activează tot...