În genunchi

De azi PDL Iași este o filială în genunchi. În genunchi în fața PSD, în genunchi în fața lui Nichita, în genunchi în fața USL în general, în genunchi în fața celor care au dorit și au reușit să o aducă la falimentul financiar, iar de astăzi și la falimentul politic. Lucrurile nu au mers grozav nici până acum, iar o parte din vină pentru situația prezentă aparține și conducerii ce tocmai a fost înlocuită. Le reproșez celor care au condus până acum, compromisul. Compromisul de dragul unei utopice concordii. O concordie în care ar fi trebuit să se împace capra cu varza, hoțul cu cinstitul, trădătorul cu luptătorul, profitorul cu cel care crede sincer. Ori ce n-au înțeles sau poate au făcut-o prea târziu cei de până mai ieri a fost că un astfel de compromis nu poate și nu trebuie făcut. Niciodată însă nu i s-ar fi putut reproșa fostei conduceri blatul, nu i s-ar fi putut reproșa lipsa de onestitate, nu i s-ar fi putut reproșa faptul că lasă deoparte interesele ieșenilor și ale membrilor simpli și cinstiți din partid de dragul profitului propriei firme sau al mai știu eu cărui grup. Faptul că m-am dat la o parte în ultima vreme (de la alegerile din filială de anul trecut) rămânând în postura care mă onorează cel mai mult, aceea de simplu membru, a fost tocmai refuzul meu de a face acest gen de compromis. Ieri s-au ales apele într-un fel. De altfel îi spusesem unui important domn din conducerea centrală a partidului că lucrurile trebuie tranșate într-un fel sau altul, că nu se mai poate...