Lumea după Udrea

Că tot ziceam în postarea mea precedentă că se va uita repede tragedia teroristă de la Paris (și am avut dreptate, deși nu mai aveai loc de câți erau Charlie acum mai puțin de o lună), iată că avem un nou subiect național: madame Udrea (sau Doamna, cum îi mai spuneau, plini de un pios respect diverșii sateliți ce roiau prin juru-i). Dacă până acum singurele televiziuni românești la care mă mai uitam erau cele de știri, în ultima săptămână am ajuns să le evit și pe acestea din cauza omniprezentului subiect: EU. Vor vota sau nu parlamentarii cele șase proiecte vizând trimiterea la răcoare pe un interval oarecare a “d-nei’? Dezbateri peste dezbateri… Acum, că au votat, va fi sau nu va fi arestată? Alte torente de păreri… Și-a mai băgat d-na un deget în nas? Hop și știrea națională privind semnificația mafiotă, ba nu, masonică, ba poate chiar mesianică a respectivului gest… Și drept moț al tuturor acestor așa-zise știri, lecturile de bunic la gura sobei ale “maestrului” (de ce-o fi așa maestru, zău că nu reușesc să-mi dau seama) Cristoiu, care interpretează cimiliturile d-nei absolvente de Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir cu aceeași evlavie cu care găsea semnificații profunde în indicațiile lui Ceaușescu pe vremea când făcea presă comunistă și încă nu descoperise găina care face pui vii. Una peste alta, o primă concluzie e că nu mai avem presă. Câtă vreme vizita șefului statului român în Franța (de exemplu) e a treia știre după cea legată de dusul degetului la nas al mai știu eu cărei dudui care (spun procurorii) a furat de-a rupt și după “breaking-news”-ul generat de vizita unui fost...