Ca să vezi…

În 2009, am primit cadou de ziua mea (eram în Primărie pe atunci), un telefon. Vă las să ghiciți de la cine :)) Apropos, un email primit azi-dimineață: Mai țineți minte când ne povesteați că aveați senzația că vă urmărește Poliția Locală? Cum vorbeau prin stație comunitarii când treceați cu mașina pe lângă ei? Iaca…...

Despre (in?)activitatea lui Johannis

Tot citesc în ultima vreme diverse păreri (ale unor distinși, desigur, “părerologi” foarte diverși ca origine și afiliere), mai puțin de la ziariștii onești ale căror opinii chiar contează pentru mine, dar care critică partidul care l-a generat (click aici) cum că președintele Johannis nu face, că mai mult tace, că nu are reacție, că nu e prezent în spațiul public șamd. Citesc titluri (atât în presa scrisă, cât și în cea online) de genul “X-ulescu a dat de pământ cu Johannis”, altul (cel mai frecvent caz) e “dezamăgit de Johannis”, cei mai critici fiind câte unii care merg pe principiul “dacă-l fac cu ou și cu oțet zilnic, poate-mi face și mie o ofertă”. Aceștia din urmă mai sunt apelați de către breslașii mai tineri cu titulatura de “maestre”. O primă idee ar fi aceea că suntem bolnavi, noi ca națiune, de “-isme”. În primii ani de după ’89 eram bolnavi de ceaușism. Au urmat anii în care am fost bolnavi de iliescism. De constantinism am scăpat repede fiindcă mandatul a fost scurt și cu puține repere importante (cu excepția căii luate către NATO). Acum, după 10 ani cu Băsescu, suntem bolnavi de băsescism (a nu se confunda cu băsismul 🙂  ). Ne-am obișnuit atât de mult cu “stilul Băsescu” din ultimul devceniu, încât orice nu intră în acest tipar este automat catalogat drept deficitar. Dacă nu vorbești, nu exiști, cu alte cuvinte. Mi-am zis că, până la urmă, oricine are dreptul la părerile sale, dar faptele ce spun? Ce trebuia sau cât trebuia să facă un președinte în primele câteva luni de mandat? Ce a făcut, de exemplu, Traian Băsescu...

“Țara noastră ca o floare” – versiunea olandeză

Zilele trecute le-am petrecut în Olanda, țara care (dintre cele pe care le-am vizitat până acum) mă impresionează și atrage cel mai mult. E un amestec ciudat de hiper-tehnologie (mai nou până și bagajele pentru avion sunt predate unui automat, nu unei persoane) și ruralism profund, de dragoste pentru natură dar și de stăpânire a ei, dacă ar fi să mă refer doar la uriașele diguri care mușcă din mare pentru a reda uscatul omului. Despre infrastructură nici nu mai are sens să amintesc, fiindcă, alături de cea germană, e la superlativ. Iar toate acestea sunt rodul muncii asidue a unui popor modest, tolerant, dar și foarte exigent cu el însuși. Dar ce vreau să vă arăt astăzi este grija minuțioasă pentru păstrarea trecutului, ilustrată prin felul în care sunt prezervate și renovate clădirile vechi. Cele câteva fotografii sunt făcute la Bergen aan Zee, un mic orășel de la malul Mării Nordului, iar clădirile datează din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Iar ca Bergen sunt alte zeci de orașe, la fel de bine întreținute și de frumoase. Nici nu mai are rost să menționez cum ne batem noi joc de trecutul nostru, Iașul fiind plin de ruine ale unor frumoase case lăsate să se deterioreze doar fiindcă e mai rentabil să construiești blocuri în locul lor. Circula în vremurile comuniste o sintagmă propagandistică, cea din titlu. Ei bine, Olanda e cred țara căreia i se potrivește cel mai bine, atât de minuțios este organizat totul până la cel mai mic detaliu. Și fiindcă tot veni vorba de flori, vă atașez și două fotografii de la Keukenhof, un adevărat paradis al lalelelor (dar nu numai)...