Ca să vezi…

În 2009, am primit cadou de ziua mea (eram în Primărie pe atunci), un telefon. Vă las să ghiciți de la cine :))

Apropos, un email primit azi-dimineață:

Mai țineți minte când ne povesteați că aveați senzația că vă urmărește Poliția Locală? Cum vorbeau prin stație comunitarii când treceați cu mașina pe lângă ei? Iaca… 🙂

Despre (in?)activitatea lui Johannis

Despre (in?)activitatea lui Johannis

Comparație Băsescu / JohannisTot citesc în ultima vreme diverse păreri (ale unor distinși, desigur, “părerologi” foarte diverși ca origine și afiliere), mai puțin de la ziariștii onești ale căror opinii chiar contează pentru mine, dar care critică partidul care l-a generat (click aici) cum că președintele Johannis nu face, că mai mult tace, că nu are reacție, că nu e prezent în spațiul public șamd. Citesc titluri (atât în presa scrisă, cât și în cea online) de genul “X-ulescu a dat de pământ cu Johannis”, altul (cel mai frecvent caz) e “dezamăgit de Johannis”, cei mai critici fiind câte unii care merg pe principiul “dacă-l fac cu ou și cu oțet zilnic, poate-mi face și mie o ofertă”. Aceștia din urmă mai sunt apelați de către breslașii mai tineri cu titulatura de “maestre”.

O primă idee ar fi aceea că suntem bolnavi, noi ca națiune, de “-isme”. În primii ani de după ’89 eram bolnavi de ceaușism. Au urmat anii în care am fost bolnavi de iliescism. De constantinism am scăpat repede fiindcă mandatul a fost scurt și cu puține repere importante (cu excepția căii luate către NATO). Acum, după 10 ani cu Băsescu, suntem bolnavi de băsescism (a nu se confunda cu băsismul 🙂  ). Ne-am obișnuit atât de mult cu “stilul Băsescu” din ultimul devceniu, încât orice nu intră în acest tipar este automat catalogat drept deficitar. Dacă nu vorbești, nu exiști, cu alte cuvinte.

Mi-am zis că, până la urmă, oricine are dreptul la părerile sale, dar faptele ce spun? Ce trebuia sau cât trebuia să facă un președinte în primele câteva luni de mandat? Ce a făcut, de exemplu, Traian Băsescu în debutul primului mandat? Pe ceilalți doi, Iliescu, respectiv Constantinescu i-am considerat irelevanți datorită epocilor și contextelor total diferite în care au ocupat fotoliul de la Cotroceni.

Ca urmare, mi-am propus să fac un scurt exercițiu comparativ, analizând agendele celor doi președinți de-a lungul unei luni (am ales în mod cu totul aleatoriu luna martie, 2005 în cazul președintelui Băsescu, 2015 în cazul lui Johannis). Datele au fost preluate de pe site-ul Președinției României, aici fiind datele pentru Traian Băsescu, iar aici, cele pentru Klaus Johannis. A rezultat documentul atașat. Pentru a elabora o analiză cât mai obiectivă, mi-am permis acordarea unui scor pentru diversele tipuri de activități, o simplă primire a unui ambasador care-și ia rămas bun nefiind la fel de importantă ca o vizită la nivel înalt sau o participare la un summit european. Prin urmare am considerat că:
- o vizită la nivel înalt la București = 12 pct./zi;
- o vizită la nivel înalt în străinătate (vizite de Stat, oficiale, reuniuni NATO/UE) = 10 pct./zi;
- primirea de înalți oficiali (miniștri, oficiali UE, NATO, SUA etc.) la București = 4 pct./întâlnire;
- participarea la ședințe ale Parlamentului, Guvernului, bilanțuri ale instituțiilor românești (MAI, SRI, MAPN, DNA, CSM etc.), ceremonii de învestire etc. = 3 pct./participare;
- primirea de reprezentanți oficiali de rang secund, reprezentanți ai mediului de afaceri, parlamentari ai altor state etc. = 2 pct./întâlnire;
- alte activități (culturale, aniversări, comemorări, primiri de ambasadori etc.) = 1 pct./participare.

Am încercat ca aceste scoruri să fie cât mai relevante și, totodată, să reflecte cât se poate de obiectiv aspectul calitativ al activităților, cel puțin la fel de important precum cel cantitativ. Am considerat, de exemplu, că e mai importantă o vizită a unui șef de stat străin în România decât cea a șefului statului român în străinătate, datorită imaginii pozitive sensibil mai accentuate create țării noastre. Ce a rezultat din această sumară analiză? Aveți răspunsul mai jos (tipurile de activități sunt cele menționate ca atare mai sus, la definirea punctajelor):

Analiză comparativă activitate prezidențială

Analiză comparativă activitate prezidențială

Cred că acest tabel este suficient de relevant în a contura profilul activității celor doi președinți în momente similare ale activității, practic în aceeași perioadă de la preluarea mandatului de către fiecare dintre ei. Ce e evident, Klaus Johannis iese în avantaj atât din punct de vedere cantitativ, cât mai ales din perspectiva calitativă (având mai multe puncte obținute din activități relevante). Cu alte cuvinte, Johannis a fost (măcar în perioada analizată) cu mult mai activ decât predecesorul său! Și vă asigur că la o simplă răsfoire a activităților din lunile celelalte, lucrurile par să fie măcar în aceeași notă.

Apropos de relevanță, pentru cei care vor considera că activitățile alese pentru analiză nu sunt cele care ar fi trebuit alese, îi invit să recitească textul Constituției în ce privește atribuțiile fundamentale ale președintelui:

Art. 80 – Rolul Preşedintelui

Art. 85 – Numirea Guvernului
Art. 86 – Consultarea Guvernului
Art. 87 – Participarea la şedinţele Guvernului
Art. 88 – Mesaje
Art. 89 – Dizolvarea Parlamentului
Art. 90 – Referendumul
Art. 91 – Atribuţii în domeniul politicii externe
Art. 92 – Atribuţii în domeniul apărării
Art. 93 – Măsuri excepţionale
Art. 94 – Alte atribuţii

Practic, acestea sunt lucrurile pe care le poate face un președinte, restul fiind forțări sau chiar situări în afara Constituției, adică pasibile a fi amendate prin acte precum suspendarea.

Ca o primă concluzie: aprecierile din spațiul public privind (non)activitatea actualului președinte țin de subiectivismele sau interesele celor ce se pronunță, lucru firesc până la un anumit punct. Cred că cele mai multe “dezamăgiri” ale celor ce se exprimă public țin de mai mulți factori, fiind vorba fie de necunoașterea Constituției, fie de interese de un anumit tip, fie de frustrările politice. Și apropos de aceste frustrări, personal sunt adeptul debarcării cât mai rapide a garniturii Ponta, măcar pentru motivul lipsei de viziune de orice fel cu privire la evoluția României, dacă nu datorită nenumăratelor cazuri de corupție ce au zdruncinat acest guvern în frunte cu primul-ministru. Și să nu uităm că, indiferent de dorințele sale politice, președintele Johannis, încorsetat pe de o parte de prevederile Constituției, iar pe de alta de majoritatea USL 2.0 din parlament nu are decât două ieșiri:
- “soluția imorală” adoptată de Traian Băsescu, căreia i se opune însă, bănuiesc, felul de a gândi al actualului președinte („Decât să fiu mârlan, mai bine pierd”);
- cooperarea instituțională cu acest guvern până la căderea lui din diverse cauze sau până la noi alegeri parlamentare (anticipate sau nu).

Oricum, situația politică de astăzi e una extrem de confuză, având un parlament creat pe o structură, componență (și cred că și mentalitate de tip) USL care ar trebui să genereze o soluție politică anti (sau măcar non)-USL. Iar rezolvarea acestei situații aproape imposibile din punct de vedere logic și faptic este aruncată, din neștiință sau rea-credință, în spinarea actualului președinte deși responsabilii sunt cu totul alții.

Nu susțin că actualul președinte nu a făcut sau nu va face pe viitor greșeli. Dar că nu a făcut nimic (așa cum s-a tot repetat în luna pe care am analizat-o) nu se poate spune. Iar asta e pe cifre, nu pe vorbe.

“Țara noastră ca o floare” – versiunea olandeză

Zilele trecute le-am petrecut în Olanda, țara care (dintre cele pe care le-am vizitat până acum) mă impresionează și atrage cel mai mult. E un amestec ciudat de hiper-tehnologie (mai nou până și bagajele pentru avion sunt predate unui automat, nu unei persoane) și ruralism profund, de dragoste pentru natură dar și de stăpânire a ei, dacă ar fi să mă refer doar la uriașele diguri care mușcă din mare pentru a reda uscatul omului.

Despre infrastructură nici nu mai are sens să amintesc, fiindcă, alături de cea germană, e la superlativ. Iar toate acestea sunt rodul muncii asidue a unui popor modest, tolerant, dar și foarte exigent cu el însuși.

Dar ce vreau să vă arăt astăzi este grija minuțioasă pentru păstrarea trecutului, ilustrată prin felul în care sunt prezervate și renovate clădirile vechi. Cele câteva fotografii sunt făcute la Bergen aan Zee, un mic orășel de la malul Mării Nordului, iar clădirile datează din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Iar ca Bergen sunt alte zeci de orașe, la fel de bine întreținute și de frumoase. Nici nu mai are rost să menționez cum ne batem noi joc de trecutul nostru, Iașul fiind plin de ruine ale unor frumoase case lăsate să se deterioreze doar fiindcă e mai rentabil să construiești blocuri în locul lor.

Circula în vremurile comuniste o sintagmă propagandistică, cea din titlu. Ei bine, Olanda e cred țara căreia i se potrivește cel mai bine, atât de minuțios este organizat totul până la cel mai mic detaliu. Și fiindcă tot veni vorba de flori, vă atașez și două fotografii de la Keukenhof, un adevărat paradis al lalelelor (dar nu numai) întins pe 32 hectare. Anul acesta au fost plantați 7 milioane de bulbi de lalele din 800 soiuri diferite, așa că vă puteți imagina splendoarea parcului…