Un apel la rațiune, un apel la bun-simț, un apel la normalitate… Așa aș numi ceea ce vreau să cer celor care ar putea decide zilele acestea “îngroparea” unui proiect aproape finalizat, anume Institutul Oncologic Iași. Îi spun așa, fiindcă așa s-ar fi numit probabil și în anii ’80, când acest proiect a fost pierdut în favoarea Clujului, tot din cauza unor oameni care nu au înțeles care sunt prioritățile Iașului și ale întregii regiuni, ale oamenilor de fapt.

Vreau să fiu bine înțeles: Iașul are imensă nevoie de ambele proiecte! Atât de Spitalul regional pentru urgențe medicale, cât și de Institutul Oncologic. Mai mult, demersul meu e total dezinteresat, de fapt nu dezinteresat, ci în interesul unor oameni obișnuiți, oameni care suferă… Nu am inițiat acest proiect, nu am emis caiete de sarcini, nu am organizat licitații pentru el, nimic, decât legătura pe care o poate avea orice ieșean cu acest subiect. Dar ce se întâmplă zilele acestea, să vii și să forțezi deturnarea unui proiect de o asemenea amploare și valoare în scopuri strict politice, ca să nu spun politicianiste, e deja lipsit de o minimă onestitate, chiar inadmisibil…

Spre deosebire de unii colegi ai mei care s-au exprimat (și foarte bine au făcut!) asupra acestui subiect, am două motive în plus să vorbesc acum: am o diplomă de doctor medic (așa cum e ea intitulată oficial) și am lucrat timp de câțiva ani în domeniul produselor farmaceutice utilizate în oncologie. Știu fiecare secție, clinică sau institut oncologic din țară și pe toți cei ce lucrează și contează în această specialitate. Știu foarte bine ce înseamnă pentru Cluj existența IOCN (Institutul Oncologic Cluj-Napoca). Știu ce a făcut marele profesor Ghilezan acolo. Știu foarte bine ce înseamnă pentru București IOB-ul. De aceea poate știu mai bine decât mulți alții ce ar însemna IOI-ul (Institutul Oncologic Iași) pentru acest oraș și pentru întreaga Moldovă.

Ar însemna că mii de pacienți nu ar mai străbate sute de kilometri dus și alte sute pe drumul de întoarcere, într-o stare pe care doar ei o pot înțelege și descrie, doar pentru o “internare de zi” la București sau la Cluj. Ar însemna să dăm întregii Moldove, de la Suceava pănâ la Galați un centru de excelență în medicină. Ar însemna să-i dăm Iașului, a cărui Universitate de Medicină se plasează între primele 10 Universități ale României, șansa de a reține aici tineri medici talentați, pentru o specialitate atât de necesară, care altfel ar pleca fie spre Cluj sau București, fie spre alte orizonturi mai îndepărtate…

De aceea, fac acest apel, în calitate de medic, de fiu al unei paciente care parcurgea acum mai mulți ani, în aceeași zi, cu trenul, 400 km dus și 400 km întors pentru a face chimioterapie la Cluj iar apoi alți 400 km dus, plus 400 km întors pentru radioterapie la București, în calitate de ieșean, dacă e nevoie chiar și în calitate de fost vice-primar al acestui oraș: vă rog, pe Dvs. cei care decideți în aceste zile, nu sacrificați Institutul Oncologic Iași pe “altarul” politicii!

Faceți acest lucru nu pentru că vă rog eu și alții, ci pentru că așa este corect și drept! Pentru Iași și pentru întreaga Moldovă. Pentru oameni! Iar în secunda imediat următoare tăierii panglicii de inaugurare a Institutului Oncologic Iași, dragi prieteni, haideți să pornim următoarea bătălie, cea pentru Spitalul Regional de Urgență!