Ca un făcut, după ce vorbeam ieri seară despre dezavantajele pe care trebuie să și le asume în mod firesc oricine are dorința de a activa politic la un nivel cât de cât vizibil (atenția publică orientată către propria persoană, atenuarea sau dispariția totală a intimității vieții de zi cu zi, expunerea publică în ce privește bunurile proprii, obligația de a-ți asuma funcția de reprezentare, analiza detaliată a studiilor efectuate etc.), iată că astăzi am primit un document care mi-a reamintit de un alt neajuns al politicii, așa cum e ea făcută acum la noi.

Este vorba de intersectarea, în diverse momente (uneori chiar foarte des) cu oamenii lipsiți de caracter.

Dar să mă întorc la povestea mea… Sunt sunat de dimineață de la sediul PDL și mi se spune că a venit prin poștă un înscris în care apar menționat ca “numitul Grigore Gabriel” iar mai departe, ca “persoană cercetată”. Hmmmm… Ce să fie, mai ales că auzeam pentru prima dată despre așa ceva iar eu eram “dispărut” din spațiul public de mai bine de un an?

Dau o fugă la sediu și primesc un document de vreo opt (!!) pagini în care aflu că la data de 11.10.2011 (deci la aproape nouă luni de când nu mai eram vice-primar) o oarecare doamnă, care fusese un timp secretar al municipiului Iași a binevoit să mă “dea la cremenal” fiindcă i-am lezat “onoarea” profesională.

Despre ce era vorba, de fapt? La 29 septembrie 2010, dacă-mi amintesc eu corect, trebuia să aibă loc o ședință ordinară a Consiliului Local Iași. Toate bune și frumoase, consilierii prezenți în sală, gata de începerea ședinței. Lipsă doar primarul (care poate oricum să absenteze fiindcă nu e obligatorie prezența sa, el nefăcând parte din CL), moment în care secretara municipiului primește (sau se face că primește) un telefon și pleacă pur și simplu din sală. Cum fără primar se pot desfășura ședințele de CL, dar fără secretarul CL nu se poate, ședința se anulează. Lucru deloc în regulă. Motivația ei de atunci a fost, dacă îmi amintesc corect, necesitatea de a fi prezentă la o altă întâlnire. I-am explicat atunci, că pe organigrama aflată în vigoare la acea dată, singura ei atribuție era organizarea și desfășurarea ședințelor Consiliului Local, deci nu avea cum să aibă vreo altă “întâlnire” care să poată fi mai importantă. În zadar…

Mai mult, a doua zi s-a desfășurat o altă ședință, convocată, după părerea mea și a colegilor mei, în afara legii care reglementează activitatea administrației publice locale, ședință la care consilierii PDL nu s-au prezentat tocmai din motivul menționat.

Normal, am sesizat Prefectul cerându-i să analizeze dacă s-a încălcat legea, iar dacă acest lucru s-a întămplat, să ia măsurile ce se impun. Lucrurile și-au urmat cursul legal, secretara a fost suspendată ulterior, dar din cu totul alt motiv (îi încetase delegarea sau cam așa ceva).

Acum, din hârtia primită de la Parchet aflu că am fost reclamat penal pentru două lucruri: denunț calomnios (adică nu ea a părăsit ședința, ci eu am reclamat-o aiurea, probabil, fiindcă nu am primit documentul depus de d-sa) și pentru faptul că în subsolul hârtiei pe care am imprimat sesizarea către Prefect era trecută adresa sediului din București al PDL, adică în intepretarea “doamnei jurist”, falsificarea unui înscris oficial.

Normal, procurorul care a cercetat plângerea “distinsei” doamne jurist i-a desființat punct cu punct elucubrațiile, dispunând neînceperea urmăririi penale împotriva mea (faimosul NUP), dar asta mă face să-mi pun mie două întrebări iar cititorilor acestei pagini o alta.

În primul rând, cât de jos poți coborî sau fî deja, moral vorbind, pentru a face o asemenea plângere știind, ca așa-zis specialist în domeniu, că bați câmpii din punct de vedere juridic, doar cu scopul de a face rău? A doua, care derivă din prima, dacă nu e vorba de imoralitate sau  pur și simplu amoralitate, ci doar de lipsa competenței, ce bază se mai poate pune pe semnătura unei astfel de persoane, semnătură pusă ca aviz de legalitate, pe atâtea acte administrative ale unui oraș de talia Iașului? Nici nu știu care e alternativa mai puțin rușinoasă…

Și acum întrebarea pentru cei doritori de a activa într-un partid: sunteți absolut siguri că vreți în politică?… 🙂