Am găsit ieri, întâmplător, o știre care pentru noi poate părea de pe altă lume, deși această lume e la doar 2-3 ore de mers cu avionul (spre Vest, normal) de plaiurile mioritice. Pentru ne-vorbitorii de engleză, știrea sună, pe scurt, cam așa: copiii din regiunea West Midlands (o zonă periurbană aflată cumva în inima Angliei între orașele Birmingham, Coventry și Wolverhampton) vor avea acces gratuit la internet în autobuzele școlare care îi transportă zilnic. Această facilitate se datorează unui contract între „Green Bus”, firma care operează autobuzele și Icomera, providerul de servicii internet. Mai scrie acolo că vitezele de transfer se duc undeva către 2 MB/s. Firma de transport aparține unui fost învățător, iar părinții vor putea urmări pe internet locația exactă a fiecărui autobuz, acestea fiind echipate cu dispozitive GPS. Citind știrea până la capăt (n-o să vă plictisesc cu tot conținutul ei) am observat următoarele:
- copiii de la Lețcani-ul și Miroslava lor merg cu autobuzul școlar la școală (scuzați repetiția). Până aici nimic deosebit, dar nu pot să nu-mi aduc aminte de mândria deosebită a Guvernului atunci când a reușit să echipeze școlile cu asemenea vehicule, nemaivorbind de motivele indignării d-lui ministru al învățământului la inspecția autovehiculelor.
De aici încolo incep însă diferențele:
- copiii „lor” sunt plini de device-uri care se pot conecta la internet wireless (vorbim de copiii lor de la țară);
- parinții „lor”, de la țară fiind, vor putea accesa internetul (de la țară) pentru a verifica unde se află autobuzul cu odrasla, în drum spre școală. Aici nu pot să nu mă gândesc la zecile, sutele, miile de copii pe care-i vad înșirându-se pe drumurile noastre naționale, în drum spre școlile lor coșcovite, neînsoțiți, pe orice fel de vreme (să nu-mi spuneți că nu ați văzut asemenea imagini în călătoriile voastre, că nu vă cred).
- firma de autobuze școlare aparține unui fost învățător (asta chiar e SF la noi :)) ). Cine naiba ar putea concepe în țărișoara noastră scumpă ca un fost învățător, fie el și un intreprid de felul lui, să poată să înființeze o firmă, care, culmea tupeului, să incheie un contract cu comunitatea (în speță Primăria sau Consiliul local) pentru a-i presta un serviciu? Nu-i așa că imediat s-ar găsi un „magnat” de bine care să sufle acel contract la un preț rotofei? Iar dacă ai încerca să faci dreptate ai fi acuzat că „împiedici mediul de afaceri să se dezvolte”?
Vă las pe voi să meditați la micile mari diferențe și la cât mai avem de muncă. Deși convingerea mea e că munca pe care trebuie s-o depunem noi e la nivelul mentalităților, iar aici școala e cea care ar trebui ajutată de către oamenii politici (sper să m-audă careva din ei :)) ).