Vreau de la bun început să spun că nu am intenția de a scrie un articol cu tentă naționalistă, dar am citit astăzi un articol din ultimul număr al revistei “22” și m-am cutremurat. Efectiv! E vorba despre un document publicat inițial în 2004 de ziarul Evenimentul Zilei, care descrie o întâlnire ce a avut loc în 1991 între consilierul prezidențial Ioan Mircea Pașcu și unul dintre consilierii sovietici ai lui Gorbaciov, pe numele său Zagladin. Îl puteți găsi și online și vă recomand să-l citiți fiindcă e foarte interesant. De ce? Fiindcă ne dezvăluie cât de la vârf s-a produs trădarea intereselor naționale în perioada lui Iliescu și a acoliților lui.
Despre efecte? Le resimțim cu toții și astăzi, fie că vorbim de anii cu care am fost dați înapoi de mineriadele menite să-l țină pe Iliescu la putere, fie că vorbim de corupția endemizată ce a cuprins România în perioada Văcăroiu sau despre mega-tunurile perioadei Năstase. Și iată, le resimțim și zilele acestea când un PSD-ist corupt ce ne-a făcut pe toți de rușine, fiindcă e român, refuză cu o încăpățânare demnă de o cauză mai bună să demisioneze din Parlamentul European deși toată lumea îi cere acest lucru. E doar o altă formă de trădare a intereselor naționale.
Am să vă las să citiți articolul în întregime, fiindcă merită, dar voi puncta câteva fragmente pe care le consider mai mult decât relevante…
I.M. Paşcu a spus că în conducere, la preşedintele I. Iliescu s-au discutat de mai multe ori aceste probleme (notă: ale Basarabiei). Părerea generală şi singura: nu trebuie făcut nimic care să complice poziţia conducerii sovietice, personal a lui M.S. Gorbaciov. Desigur, moldovenii sunt fraţii noştri, a spus Paşcu. Dar nimeni nu ne împiedică să dezvoltăm relaţiile frăţeşti, dacă ei vor rămâne în componenţa URSS, de care ei sunt sudaţi de o lungă istorie. „Fraţii nu trebuie să locuiască în mod obligatoriu în acelaşi apartament.“ Salvarea Uniunii RSS, în orice caz: a nu încurca cu nimic menţinerea ei, în asta vedem noi obiectivul nostru.”
Cu alte cuvinte, ce neam, ce țară?… Să nu cumva să-i deranjăm pe tovarășii sovietici…
Având în vedere acest lucru, a spus interlocutorul, într-un discurs recent, rostit din însărcinarea preşedintelui I. Iliescu la Timişoara, am spus că problema Basarabiei este pentru URSS la fel ca problema Transilvaniei pentru România. Şi, dacă nu dorim să ne facem rău nouă, atunci nu trebuie să creăm probleme Uniunii.”
Adică Iliescu și trupa lui consideră că noi avem drepturi asupra Transilvaniei, cam tot atât cât are drept Rusia (URSS la acel timp) asupra Basarabiei! Cu alte cuvinte, ce vrea să spună Iliescu prin gura lui Pașcu e că el consideră că noi am anexat Transilvania și nu avem drepturi asupra acelui teritoriu! Este absolut halucinant ce viziune au Iliescu și șleahta lui despre țara pe care o conduc! Dar dl. Pașcu nu se oprește doar la atât…
Desigur, nu putem să nu recunoaştem că în România sunt forţe care se străduiesc să aprindă „problema moldovenească“. Dar marea majoritate a acestor forţe se manifestă împotriva Frontului, împotriva actualei conduceri a ţării. „Se distinge“ în acest plan Partidul Ţărănesc, în spatele căruia se află englezii. Conducerea ţării are în vedere continuarea muncii cu aceste forţe, străduindu-se să nu permită apariţia unor probleme suplimentare pentru Uniune.”
Și au “muncit” tovarășii, cu țărăniștii, și încă cu “asupră de măsură”, nu s-au jucat. I-au infiltrat, i-au denigrat i-au mai și bătut când au apucat și totul cu scopul “nobil” de a nu crea “probleme suplimentare” măreței Uniuni. Acum înțeleg și de ce au trebuit să fie scoși de pe scena politică țărăniștii mai târziu… Dar mai urmează. Intră în scenă un alt mare “patriot”, ambasadorul României la Moscova din acea vreme, un anume Șandru:
Prezent la discuţie, ambasadorul României, V. Şandru, a adăugat că el, din însărcinarea conducerii, s-a întâlnit cu conducătorii Moldovei şi le-a adus la cunoştinţă punctul de vedere al lui I. Iliescu, despre care a vorbit I.M. Paşcu.”
Cu alte cuvinte, li s-a spus celor din Basarabia “fraților, nu vă mai agitați cu prostii precum Unirea, Poduri de Flori și alte alea, că noi nu vă vrem la noi în apartament”. Dacă nici asta nu se încadrează la capitolul trădare națională, chiar nu mai știu ce s-ar potrivi acestei definiții…
Se trece apoi la chestiuni globale (era vremea războiului din Iraq, ce a urmat invadării Kuweitului), context în care dl. Pașcu a elucubrat grațios despre cât de prost vor ieși americanii pe termen mediu și lung și cum ei și “lacheii” lor englezi vor fi izolați de restul lumii. O mentalitate demnă de anii ’50. Iar ăștia au condus România la începutul anilor ’90 și nu numai…
Și, normal, ca orice comunist care se respectă, totul se încheie apoteotic cu o limbă suculentă aplicată dosului Marelui Urs de la Răsărit. Citiți și vă minunați:
Un rol deosebit în această situaţie dificilă îl poate juca URSS, singura mare putere care a avut până la sfârşit o poziţie principială. La Bucureşti se speră că, la momentul potrivit (de exemplu, imediat după eliberarea Kuweitului), URSS va prezenta un plan bine gândit de acţiune în viitor, planul de restabilire a păcii şi de creare a unui sistem de securitate în regiune.”
De ce am abordat acest subiect? Fiindcă acești trădători de neam încă mai sunt printre noi, iar tovarășul Iliescu, împreună cu camarila lui, este și acum factorul de decizie cel mai important al PSD, adică nucleul dur și componenta cea mai importantă a USL, adică exact forța care vrea să conducă pe mai departe România. Inclusiv Iașul…