Zilele trecute le-am petrecut \u00een Olanda, \u021bara care (dintre cele pe care\u00a0le-am vizitat p\u00e2n\u0103 acum) m\u0103 impresioneaz\u0103 \u0219i atrage\u00a0cel mai mult. E un amestec ciudat de hiper-tehnologie (mai nou p\u00e2n\u0103 \u0219i bagajele pentru avion sunt predate unui automat, nu unei persoane) \u0219i ruralism profund, de dragoste pentru natur\u0103 dar \u0219i de st\u0103p\u00e2nire a ei, dac\u0103 ar fi s\u0103 m\u0103 refer doar la uria\u0219ele diguri care mu\u0219c\u0103 din mare pentru a reda uscatul omului.<\/p>\n
Despre infrastructur\u0103 nici nu mai are sens s\u0103 amintesc, fiindc\u0103, al\u0103turi de cea german\u0103, e la superlativ. Iar toate acestea sunt rodul muncii asidue a unui popor modest, tolerant, dar \u0219i foarte exigent cu el \u00eensu\u0219i.<\/p>\n
Dar ce vreau s\u0103 v\u0103 ar\u0103t ast\u0103zi este grija minu\u021bioas\u0103 pentru p\u0103strarea trecutului, ilustrat\u0103 prin felul \u00een care sunt prezervate \u0219i renovate cl\u0103dirile vechi. Cele c\u00e2teva fotografii sunt f\u0103cute la\u00a0Bergen aan Zee<\/a>, un mic or\u0103\u0219el de la malul M\u0103rii Nordului, iar cl\u0103dirile dateaz\u0103 din secolele al XVII-lea \u0219i al XVIII-lea. Iar ca Bergen sunt alte zeci de ora\u0219e, la fel de bine \u00eentre\u021binute \u0219i de frumoase. Nici nu mai are rost s\u0103 men\u021bionez cum ne batem noi joc de trecutul nostru, Ia\u0219ul fiind\u00a0plin de ruine ale unor frumoase case l\u0103sate s\u0103 se deterioreze doar fiindc\u0103 e mai rentabil s\u0103 construie\u0219ti blocuri \u00een locul lor.<\/p>\n\n\t\t