Talk Talk… Nu cred că vă amintiți de ei, decât cei din generația mea (pentru curioși, terminam liceul în ’86, la LER Iași). Pentru ceilalți, iată-i într-o înregistrare cu o melodie care “sună” tipic a anii ’80:
Să-mi spuneți că nu a meritat să le pun pe blog! 🙂
Everly Brothers - “All I Have To Do Is Dream”:
Everly Brothers - “Let It Be Me”:
Știu, sună un pic cam neutru această urare, așa că am să vă urez un Paște binecuvântat, liniștit și voi încheia cu urarea Hristos a Înviat!
Să vă dea Dumnezeu tuturor tot ceea ce îi cereți, pe măsura sufletelor voastre și a mărinimiei Lui…
În seara asta vă propun un artist care mie unul îmi place foarte mult (am cumpărat în original toate discurile sale pe care le-am găsit): Mike Oldfield. E unul din acei “one man show” care prin talent vor transcede epocile găsindu-și fani dincolo de timpul în care au cântat… Sau cel puțin așa cred eu…
Melodia e din 1983 și cred că la acea vreme avea un sound cu totul deosebit, ca și astăzi de altfel… Am găsit mai multe versiuni pe youtube, dar am preferat-o pe aceasta datorită calității mai bune a sunetului.
Enjoy! 🙂
Și fiindcă v-am obișnuit, pe voi cei ce citiți acest blog, cu melodiile dinainte de ’89, astăzi o creație a unei formații pe care o consider de top al tuturor timpurilor. E vorba de Erasure și e un exemplu de ce puteau face, în anul de grație 1988, doar 2 oameni cu o melodie de excepție și mult talent. Chitaristul e Vince Clarke și e unul din fondatorii Depeche Mode, o altă formație ale cărei melodii le-aș lua pe insula pustie unde uneori îmi vine să mă duc 🙂
Iar mai jos e clipul TV prin care formația își promova albumul “The Innocents” de pe care e și melodia de mai sus, în 1988…
Cine-și mai amintește despre faimosul “Peter’s Pop Show” al anilor ’80 (de prin 1985 și până în 1993 dacă nu mă înșel)? Pentru cei tineri, era un faimos show muzical al celor de la ZDF, cred, care aducea tot ce era mai important în muzica europeană într-un singur spectacol. Țin minte că vedeam frânturi la televiziunea sovietică (de Revelion, mai ales) și stăteam prostit, ca de altfel la orice venea “de afară”, sorbind fiecare clipă cu un nesaț asemănător celui care iese la lumină după ani de întuneric…
Melodia pe care v-o propun azi e una auzita prima dată în studenție (prin ’87 sau ’88) în faimosul pe atunci în Iași (și Tudor, bineînțeles) “Club Mov”. Ei bine, dragi analiști politici de azi, iată că exista “mov” și pe vremea lu’ nea Nae :)) Mai țin minte că melodia asta e una care mi-a dezvăluit faptul că mai există muzică, și încă foarte bună, și-n Franța. E vorba de faimosul “Voyage, Voyage” de Desireless (aceeași dispută “e femeie sau bărbat” ca și la Lady Gaga azi), interpretat la Peter’s pop Show: