Mar 30, 2011 | Politică
Astăzi a apărut în PDL (și aici) platforma pe care eu unul o voi semna și susține (dacă se va materializa într-o candidatură a cuiva și dacă mi se va da ocazia). Am s-o redau mai jos și voi încerca să justific, un pic mai târziu, punct cu punct, de ce am luat această decizie, inclusiv cu propriile mele propuneri de îmbunătățire (fiindcă sigur, e o platformă perfectibilă) creând o bază de discuție și pentru oricare din celelalte 2 platforme:
PDL – un partid popular modern
35 de pași necesari
PDL are șansa de a se construi ca singurul partid de dreapta din România. Pentru a atinge acest obiectiv, PDL ar putea să-și folosească resursele și să susțină măsuri orientate de următoarele 35 de idei:
Economie: buget, fiscalitate, Europa
1. Diminuarea prezenței statului în economie. Efectul va fi triplu: creșterea eficienței, scăderea corupției și depolitizarea unor decizii economice. Acum, statul e un factor de distorsionare a regulilor pieței. Trebuie să-i dăm un alt rol, reconstruindu-i credibilitatea atât în fața cetățenilor, cât și în fața actorilor economici.
2. Trecerea economiei de la o dezvoltare bazată pe consum la o dezvoltare bazată pe producție. Principala lecție a ultimilor ani este aceea că economiile a căror dezvoltare se bazează pe consum sunt vulnerabile în crize economice, în vreme ce economiile a căror dezvoltare se bazează pe producție sunt mai rezistente.
3. Diminuarea poverii fiscale pe muncă, ca un prim pas al unei ample și bine gândite politici de reducere a taxelor și impozitelor, atât în cuantum cât și în numărul lor. Prin politicile sale, statul trebuie să urmărească creșterea productivității prin stimularea spiritului antreprenorial.
4. Înscrierea în Constituție a unui deficit bugetar maxim de 3 la sută.
5. Elaborarea bugetului cu minimum 6 luni înainte de debutul anului fiscal şi consultarea cu autoritățile europene competente, pentru o sincronizare cu politicile țărilor membre și participarea la strategia “semestrului european” propusă de Comisie ca o nouă fază a integrării.
Sănătate: resurse suplimentare și asigurări
6. Sistemul public de sănătate are nevoie de sporirea calității managementului la nivelul fiecărei unități sanitare în parte, dar și de resurse financiare private pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor. De aceea, creșterea progresivă a elementului privat în serviciile de sănătate trebuie să fie o prioritate.
7. Reforma pieței de asigurări de sănătate. Statul e obligat să abandoneze iluzia că ”asigură total” și trebuie să se limiteze la asigurarea unui pachet minimal de servicii medicale, restul fiind susținut prin competiția între asiguratorii privați.
Protecție socială și pensii sustenabile
8. Protecție socială țintită. Protecția socială cea mai bună este asigurată de un loc de muncă stabil și bine plătit. În același timp, statul trebuie să îi ajute pe cei aflați în nevoie, inclusiv prin cooperarea cu structuri non-guvernamentale specializate. Acest ajutor vizează nu categorii în ansamblu, ci cazuri concrete. Asistarea persoanei pentru a ieși din starea de nevoie, și nu pentru a permanentiza respectiva stare, trebuie să fie filosofia de funcționare a întregului sistem de protecție socială.
9. Ne dorim un sistem de pensii sustenabil, în virtutea căruia pensiile de stat să nu fie niciodată în pericol. Sporirea numărului de contribuitori pentru echilibrarea balanței cu numărul de pensionari este o condiție sine qua non a depășirii crizei actuale.
Regii și agenții
10. Restructurarea masivă a regiilor și agențiilor de stat, printr-un proces combinat de privatizare și contracting out. Scoaterea regiilor și a agențiilor de stat din universul clientelar al partidelor e una dintre condițiile reabilitării politicii în ochii cetățenilor.
Diminuarea evaziunii
11. Creșterea puterii statului în combaterea evaziunii fiscale. Indisciplina financiară nu e o povară culturală de nedepășit, iar rolul statului poate fi acela de a educa, prin exemplu, mediul economic.
Constituție
12. Limitarea – prin Constituție – a susținerii politice la miniştri şi secretari de stat. Alături de aleşii locali şi naționali, miniștrii și secretarii de stat vor fi, astfel, singurii “colorați” politic. În rest, funcționarii statului trebuie să fie apolitici. Este necesar ca singura bază de selecţie să fie competenţa dobândită, nu relaţia clientelară, cu atât mai puţin cea condiţionată de susţinerea campaniilor electorale.
13. Reforma constituţională trebuie să aibă ca scop clarificarea funcţională a regimului, şi nu o modificare inspirată exclusiv de una dintre crizele recente. Între materiile care trebuie avute în vedere sunt: mecanismele dizolvării legislativului, relaţia dintre Preşedinte şi Premier, rolul Curţii Constituţionale, amenajarea justiției.
Regionalizare pentru dezvoltare
14. Regionalizarea nu trebuie făcută pe criterii etnice, ci pornind de la nevoi de dezvoltare şi de la structura demografică, luând în seamă, de asemenea, capacitatea administrativă.
15. Introducerea în Constituţie a obligaţiei ca alocările bugetare să asigure, prin distribuire echitabilă, satisfacerea necesităților reale de la nivelul comunelor, orașelor și județelor, indiferent de partidele aflate la guvernare, pentru a garanta respectarea pe termen lung a interesului cetățenilor. E nevoie, în acest sens, de elaborarea unui algoritm de finanţare minimă pentru dezvoltare.
16. Schimbarea structurii administrative – inclusiv a relaţiei dintre judeţ şi regiune – trebuie corelată cu o reformă electorală care să asigure coerenţa gestiunii teritoriului. În acest moment, utilizarea tuturor modurilor de vot (majoritar într-un tur pentru preşedinţii CJ, majoritar în două tururi pentru primari şi preşedinte, forme de scrutin proporţional pentru consilii locale şi judeţene, ca şi pentru Parlament) creează blocaje și deresponsabilizare a autorităților.
Mediu și educație
17. Inițierea unui Pact național pentru protejarea mediului, plecând de la o hartă a riscurilor de mediu, actualizată anual, prin dialog între guvern, patronate și ONG-uri de mediu.
18. Modernizarea statului se face cu educaţie solidă şi sistem de sănătate accesibil tuturor. Altfel, modernizarea e o lozincă. Pentru a fi posibilă, e nevoie de resurse semnificative. Baza de calcul a salariilor personalului medical şi a celui din educaţie ar trebui – în mod ideal – să crească până în 2012 cu minimum 50%. Altfel, exodul medicilor va fi accelerat, iar şcolile vor fi abandonate de profesorii competenţi.
19. Educaţia trebuie în aşa fel configurată încât în următorii zece ani elevii români să ocupe în clasamentele făcute pe baza testelor internaţionale unul dintre primele zece locuri, şi nu – cum se întâmplă acum – unul dintre ultimele. Componenta etică a educației trebuie reintrodusă în școala românească.
Administrație publică
20. Întregul sistem al administrației publice trebuie reformat și raționalizat. Informatizarea, concentrarea pe serviciul prestat cetățeanului și nu pe rigorile birocrației instituționale, profesionalizarea, eficientizarea (prin introducerea unor standarde de cost) și depolitizarea structurilor administrației ar trebui să fie ideile de bază ale reformei sistemului administrativ.
Demnitatea funcției publice
21. Eliminarea oricărei posibilități de ingerință a Parlamentului sau a altor instituții publice în actul de justiție referitor la un dosar care vizează un parlamentar sau un ministru.
22. Introducerea pentru parlamentari și miniștri a interdicției de a exercita, în paralel cu mandatul, acele funcții și activități care pot duce la situații de conflict de interese, de pildă inițierea unor proiecte de lege sau amendamente sau prin luarea unor decizii în interes personal sau clientelar contrar interesului public. Activitatea în Parlament sau Guvern trebuie să fie dedicată exclusiv interesului public.
Justiție independentă și anticorupție
23. Definirea principiului independenței justiției ca dreptul persoanei de a fi judecată de judecători independenți, nu ca un “privilegiu” al judecătorilor; participarea cetățenilor la stabilirea răspunderii magistraților; reducerea duratei mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii la 3 ani; eliminarea prevederii referitoare la votul secret în Consiliul Superior al Magistraturii pentru a se asigura responsabilitatea, transparența și motivarea deciziilor.
24. Ameliorarea sistemului de justiție prin: echilibrarea raporturilor dintre profesiile juridice, regândirea sistemului de recrutare a judecătorilor, înființarea poliției judiciare în subordinea procurorului, care trebuie să aibă exclusiv funcția de susținere a acuzării, investiții în resurse umane și în infrastructură (sedii pentru instanțe și săli de judecată).
25. O metodă sigură anti-corupție este transparența. Avem în vedere transparența bugetară care include transparența cheltuielilor publice, transparența informațiilor referitoare la cei care lucrează în sistemul public sau transparența achizițiilor publice (care ar trebui, de altfel, să se bazeze pe reguli clare, fiind domeniul cu cel mai mare risc de fraudă și corupție). Susținem de asemenea incriminarea “îmbogățirii ilicite” a angajaților din sistemul public (recomandată de art. 20 din Convenția ONU împotriva corupției) și confiscarea averii nejustificate în cazul oricărei persoane. Este necesară eliminarea prezumției constituționale de dobândire licită a averii, inexistentă în alte state democratice. Stabilitatea legilor și a instituțiilor care și-au dovedit eficiența trebuie asigurată indiferent de cine se află la guvernare.
26. Unificarea practicii judiciare și a sistemului de aplicare a pedepselor, publicarea on line imediată și integrală a tuturor deciziilor judecătorești pentru a asigura previzibilitatea justiției și creșterea încrederii în sistem.
27. Îndepărtarea din magistratură a judecătorilor și procurorilor care nu vor sau nu pot să justifice proveniența bunurilor pe care le dețin sau le folosesc, în cursul unui proces de verificare permanentă; aplicarea periodică a unor teste de integritate pentru cei din serviciul public.
Politică externă
28. Politică externă în acord cu interesele europene, apartenența României la UE fiind mai mult decât sincronizare economică și libertate de mișcare. Politica externă trebuie să includă în următorii ani participarea semnificativă a României la realizarea Politicii Europene de Vecinătate, ca și la politicile de ajutor pentru dezvoltare ale UE.
29. Creșterea profilului României în cadrul Alianței Nord-Atlantice și susținerea politicilor care duc la creșterea coeziunii și eficienței Alianței în ansamblu. Asigurarea securității naționale a României se realizează în interiorul și prin intermediul NATO.
30. Dezvoltarea relației privilegiate cu SUA, ca opțiune fermă și robust asumată în câmpul relațiilor internaționale ale României.
Identitatea popular-europeană
31. La fel ca în partidele partenere din PPE, și la Partidul Democrat Liberal atragerea de noi membri şi susţinerea lor în competiţiile politice, ca şi în funcţiile ori demnităţile publice numite trebuie să aibă în vedere exclusiv oameni competenţi în domenii precise. Avem nevoie de persoane care s-au distins deja în cariera profesională, nu de unele care sunt înregimentate tocmai pentru că nu au o formare solidă şi o carieră profesională consistentă. Este crucială, pe de altă parte, punerea în funcțiune a departamentelor de specialitate ale PDL.
32. Fiecare organizaţie PDL trebuie să identifice competenţe şi să le susţină pentru poziţii şi responsabilităţi adecvate. O persoană nu poate fi pregătită să fie oricând şi consilier local sau judeţean, şi primar, şi deputat sau senator sau euro-parlamentar, şi secretar de stat sau ministru în oricare domeniu şi specializare. Competenţa individuală şi discernământul colectiv sunt în egală măsură necesare în gestiunea resurselor umane în interiorul PDL. Partidul trebuie să dezvolte o structură centrală cu ramificații în teritoriu care să se ocupe exclusiv de managementul resurselor umane. În managementul resurselor umane ale partidului, criteriile de integritate trebuie să fie la fel de importante precum cele de competență și, în general, este de dorit să fie mereu mai exigente decât cele ale celorlalte partide.
33. Transparenţa trebuie să vizeze atât fondurile de care dispune PDL, cât şi modul în care ele sunt cheltuite. În acest sens, PDL trebuie să fie inițiatorul reformei sistemului de finanțare a activităților politice din România, după model german. În ceea ce-l privește, PDL va trebui să publice la intervale regulate (de pildă, la fiecare 6 luni) informaţii despre veniturile şi cheltuielile partidului. Este nevoie, de altminteri, ca finanţarea generală şi cheltuielile să fie decente, inclusiv în timpul campaniilor electorale.
34. Asumarea unei identităţi de dreapta deschise, care să includă orientarea liberală sau neoliberală, orientarea conservatoare (în sensul tradiţiei politice româneşti de la finele secolului al XIX-lea și în sensul anglo-american contemporan), dar şi orientarea creştin-democrată sau democratică de centru. Diversitatea va îmbogăţi, nu va diminua identitatea PDL. Ideea populară în Europa este o idee, dacă nu a fuziunii, măcar a federării tuturor curentelor dreptei. La fel trebuie să fie și la noi, iar PDL se va construi ca un astfel de partid.
35. Consolidarea Institutului de Studii Populare ca laborator doctrinar, dar şi ca locul privilegiat al întâlnirii PDL cu societatea civilă care are opțiuni și credințe politice apropiate de ale noastre.
Mar 30, 2011 | Politică
Citesc aici și sunt impresionat, chiar înduioșat, că pe dl. Nichita îl doare foarte tare faptul că PDL nu face o nominalizare pentru postul de viceprimar rămas vacant în urma demisiei mele. Nu știu dacă doar el suferă din cauza acestei decizii sau mai sunt și alții, dar aș comenta puțin această subită “grijă”…
Aș cataloga acest demers, în primul rând, drept unul demagogic. De ce demagogic? În primul rând fiindcă mimează grija d-lui Nichita față de votul dat de ieșeni. Haidade! Nu-i pasă lui de voturile primite de el (că s-ar reflecta în starea orașului), darămite de voturile oferite de electorat PDL-ului…. În al doilea rând, fiindcă nu de colaboratori are nevoie dl. Nichita, ci de țapi ispășitori. Dacă ar fi avut nevoie de colaboratori, nu mi-ar fi retras atribuțiile (cu o singură excepție, și aceea doar parțială) atunci când am început să întreb de ce se cheltuie aiurea și netransparent banii publici. La urma-urmei, demersul meu ar fi trebuit să-l bucure: făceam economii la bugetul local (sunt malițios, știu)… I-am cerut d-lui Nichita, public și în repetate rânduri să-mi restituie atribuțiile, dar s-a făcut că nu aude. Așa că el nu are nevoie de un ajutor (oricum la ce știe el cel mai bine să facă, sigur nu l-aș fi ajutat niciodată) ci de un subiect către care să îndrepte acuzator degetul când ceva nu merge.
Faceți un exercițiu de imaginație și gândiți-vă ce ar fi însemnat ca tragicul accident de la Fundație să se fi petrecut cu un tramvai al RATP-ului “coordonat” de mine, sau de un alt viceprimar PDL. Ce să mai vorbesc de întreruperea activității CET-ului II de astă iarnă?…
De ce mai spun că e nesincer demersul d-lui Nichita? Fiindcă dacă i-ar fi păsat cu adevărat de proporțiile numărului de consilieri din Consiliul Local, ar fi acceptat propunerile noastre de reprezentare în consiliile de administrație și adunările generale ale acționarilor ale societăților (și regiei) din subordinea Consiliului Local. El însă a găsit de cuviință să-și planteze acolo niște votanți disciplinați, camuflați în specialiști.
Aceștia (specialiștii) ar fi putut fi cooptați în luarea deciziilor prin includerea lor într-o comisie consultativă tehnică (la nivelul fiecărei societăți), unde ar fi putut fi în plus și mult mai bine retribuiți, nu doar cu cei 40 RON/ședință cât primesc în calitate de membri ai CA-urilor. Dar dl. Nichita nu are nevoie de expertiză, ci doar de vot. Vot care să-i facă pe plac.
Cât de eficienți au fost specialiștii d-lui Nichita în aceste CA-uri s-a văzut clar la CET, unde deși am reclamat decizia greșită, chiar iresponsabilă, luată de Consiliul de administrație de a se merge pe procedura de procesare a cărbunelui, s-a continuat cu încăpățânare aplicarea ei. Rezultatul? CET II oprit în mijlocul iernii din lipsă de cărbune! Acesta este și motivul pentru care m-am împotrivit, și o fac încă, numirii de reprezentanți PDL în aceste structuri. Ei nu ar fi folosiți decât în scopul legitimării deciziilor luate de “Marele Cârmaci”, fiind totodată făcuți răspunzători de luarea unor decizii împotriva voinței lor și a intereselor orașului și cetățenilor.
Nu în ultimul rând, îi pasă d-lui Nichita de voturile date de cetățeni PDL-ului cât de-o ceapă degerată, lucru dovedit prin încrâncenarea cu care el și cei din subordinea lui se opun ajungerii pe masa Consiliului Local a oricărei inițiative a grupului de consilieri PDL. Să vă aduc aminte de inițiativa de a înființa o comisie pe probleme de strategie energetică a municipiului? Dar ce, îi trebuia lui ca PDL-ul să știe și să sancționeze deciziile proaste luate la CET? Sau ce mișcări sunt făcute pentru a mai topi bani publici pe concesiuni dubioase cu iluminatul public? Sau de ce ar fi fost de acord dl. Nichita să trecem prin CL proiectul de hotărâre privind încheierea unor contracte mai stricte cu constructorii din oraș? Păi cum, să terminăm șantierul din Tătărași, iar asta să fie meritul PDL? Nu! Îi sabotăm pe PDL-iști și ținem un cartier întreg în praf, gropi și mizerie… Iar exemplele pot continua mult și bine, iar ieșenii suferă din această cauză, în timp ce dl. Nichita ne pocnește timpanele cu turuiala lui neobosită cu “proiectele Iașului” (vedeți și din felul în care formulează că ele nu sunt ale ieșenilor…).
Șantajul acesta permanent al d-lui Nichita cu “proiectele Iașului” nu e decât o perdea de fum creată special pentru a-și camufla incompetența și incapacitatea cronică de a gestiona un municipiu de mărimea și complexitatea Iașului.
Și chiar, de ce nu-și asumă PNL-ul funcția de viceprimar? Fiindcă celelalte funcții (de directori) și le-au asumat foarte ușor…
Mar 30, 2011 | Diverse
Am atins această culme ieri, când am fost apelat de la numărul de telefon 0374103800 de un robot al Metro Cash&Carry și pus pe apel în așteptare… 🙂
Adică ei mă sună să-mi spună că au făină la trei lei și cinșpe bani, iar eu trebuie să aștept în telefon până se obosesc ei s-o facă! 🙂
Când într-un sfârșit a apărut la capătul celalalt al firului o ființă umană, m-am răcorit și le-am spus că nu mai calc pe acolo fiindcă au un magazin “ponosit” (lucru despre care am mai scris, de altfel, acum vreun an). Domnișoara cu care am discutat mi-a spus foarte serioasă că și-a notat “remarca” mea. Așa să fie… 🙂
Mar 29, 2011 | Politică
În copilăria mea petrecută la bloc (vă mai amintiți sloganul câștigător “Noi am crescut cu cheia la gât”?.. 🙂 ) aveam o definiție foarte clară a termenului de buhai. Era acel butoiaș sau putinică, cu o piele la unul din capete, prin care treceam niște fire de coadă de cal udate cu un pic de borș, ca să scârțâie, pe care-l căram după noi în seara de Ajun de Anul Nou, când mergeam cu uratul prin vecini.
Apoi am aflat de existența unui alt înțeles al cuvântului buhai, în speță un bou, dar de prăsilă. Tmpul a trecut, și din prea mult entuziasm și naivitate probabil, m-a pus naiba și am intrat în politică… Ei bine, aici am dat peste un alt exemplar, și anume peste buhaiul politic. Ăsta da, specimen! Să vă enumăr câteva din carcteristicile pe care i le-am descoperit:
Buhaiului politic îi place mugetul (o primă asemănare cu viața reală). Normal, el muge vrute și nevrute, iar pentru asta are nevoie de o voce în consecință. Ca urmare, buhaiul politic are un glas voit tunător. Am observat însă o caracteristică oarecum comună a buhailor politici. Au o afinitate deosebită pentru aceleași televiziuni. Pe aproape toți buhaii politici îi găsești în aceleași studiouri TV (de preferat RTV sau A3). E probabil vorba de rezonanța din respectivele spații.
Buhaiul politic e demagog. El are pretenția că are principii. Și este dispus să calce oricând, orice, în copite pentru a-și respecta (de fapt impune) aceste “principii”. În realitate, buhaiul politic e în eroare. Nu are principii, ci doar interese. Iar “principiile” după care pretinde că se ghidează se schimbă de la o zi la alta (dacă nu de la o oră la alta sau chiar mai des) în funcție de ce-i dictează interesele (de cele mai multe ori reduse doar la latura financiară).
Buhaiul politic e populist. Nu poate muge tunător, decât dacă o face “în favoarea poporului”. El face mitinguri chiar și împotriva propriului Guvern. Nu contează că acel Guvern are dreptate și impune niște sacrificii necesare, doar mugetul populist e important. El votează moțiuni de cenzură, diupă care se gudură la mai-marii celor pe care i-a lovit. Acest lucru nu îi produce nicio tresărire a fibrei morale, fiindcă nu are așa ceva…
Buhaiul politic e de obicei grobian și neam prost. Se îmbracă la costum, dar încalță bocanci. Când poartă adidași, sunt din cei cu sclipici și culori vii. E originar de obicei din orășele mici, din județe sărace, unde școala a avut de suferit pe vremea când buhaiul nostru era doar un biet vițel.
Buhaiul politic se laudă că e educat. De multe ori se laudă că are două sau trei facultăți, dar asta se va fi întâmplat în același interval în care alții și-au dat și doctoratul. Se laudă că-s șefi de promoție, omițând faptul că le-a luat un deceniu pentru a-și finaliza studiile și că au mai rămas și repetenți…
Buhaiul politic e nesimțit. Nu ezită să-i jignească pe cei pe care-i simte superiori lui, fiindcă e singura cale prin care se poate valoriza în vreun fel… Nu contează ce carieră ai/ai avut. Mugetul lui tunător ar trebui să te facă să te simți mic în fața “rezultatelor” lui de repetent…
Buhaiul politic e corupt. Clamează corectitudinea, dar nu ezită să încheie contracte (de închiriere, subînchiriere sau de concesiune, de exemplu) cu sau cu complicitatea celor spre care muge acuzator în presa locală. În plus, are și neamuri care fac afaceri pe bani buni cu cei pe care-i înjură…
Buhaiul politic e leneș. În campaniile electorale (altele decât cele în care e direct interesat) stă pe-acasă și pretinde că nu a fost chemat, că nu i “s-au dat materiale”, că nu a fost anunțat, sau că “nu are oameni”. Deseori îl surprinzi pe la orele 14.00-15.00 dormind, atunci când candidează la Consiliul Local, să spunem.
Buhaiul politic e mincinos. Un exemplu minor: dacă face o boacănă de declarație, susține că nu a știut. Când îi spui că a a știut, atunci spune că nu a fost anunțat. Când îi spui că l-ai anunțat inclusiv pe email (de ex.) zice că nu l-a primit. Când îi dovedești că l-a primit, spune că nu l-a citit. Când îi spui că e vinovat că nu l-a citit, spune că a fost în “spam”… Oricum ar fi, nu recunoaște niciodată că a greșit, vina fiind mereu a altora.
Buhaiul politic a trecut musai prin sindicat. Buhaiul politic este genul care a mugit spre mase și înainte. Cel mai probabil a fost un vajnic mugitor în “favoarea” studenților, desființându-le cantina și cazându-i, numai el știe cum (el și cei cazați). Sau a muncitorilor, cărora le-a “apărat” fabrica până le-a închis-o și/sau demolat-o. Și dacă tot a “muncit” atâta, nu merită el o recompensă? Ba el zice că da, drept care-și ia dezinvolt, de la Stat, un cinematograf, un spațiu comercial cu vad, sau măcar un chioșc, să zicem.
În fine, acestea sunt câteva din caracteristicile “buhaiului politic”, atâtea câte am putut eu identifica, dar sunt convins că sunt mai multe, așa că aștept completări… 🙂
Acesta este un pamflet. Orice asemănare cu vreun personaj politic bahluian este absolut întâmplătoare.
Mar 26, 2011 | Politică
Văd că face mare vâlvă, frustrarea unui “domnișor” ce nu “s-a ales în coledzi”. D-lui face conferințe de presă pe trotuarul din fața sediului PSD (nu, n-am greșit) în care-și manifestă supărarea pentru faptul că n-a căzut toată lumea în genunchi în fața lui la o ședință. Vreau să fac o serie de precizări, ca unul direct implicat în ceea ce s-a întâmplat la acea ședință și referitor la câteva din lucrurile scrise astăzi despre ea.
Dar mai întâi: a existat o contestație, depusă de un așa-zis BPL al OT PDL înainte de ședință, în care erau contestate câteva aspecte. Voi descrie pe scurt (fiindcă nu sunt multe de spus) ce s-a întâmplat cu acea contestație într-o postare ulterioară. Acum, o scurtă recapitulare a ședinței:
1) Ședința a fost anunțată în mod statutar, în mod public, atât prin afișarea la sediul PDL cât și prin anunțuri pe e-mail (trimis tuturor membrilor CODA PDL Iași), precum și pe site-ul Organizației de Tineret a PDL Iași. N-a lipsit decât trasul sirenei în stil Vasile Roaită, sau focurile de pe dealuri, în rest s-au folosit toate mijloacele mai mult sau mai puțin moderne de avizare. Ca dovadă că acest anunț a funcționat stau candidaturile depuse (foarte multe și variate);
2) Datorită faptului că OT PDL are la Iași un mare număr de membri (spre deosebire de ceea ce spune USL despre noi), s-a decis participarea la această ședință a unui număr de delegați mai mult decât rezonabil, adică 40 delegați per colegiu de deputat, în număr total de 200 de delegați din municipiul iași, cărora li s-au adăugat 40 de studenți, care activează tot în municipiul Iași (conform Statutului PDL, membri sunt cei care locuiesc sau lucrează/activează într-o anumită zonă). Ca urmare, 240 tineri care pot reprezenta interesele tinerilor PDL-iști la aceste alegeri.
3) Ședința a început absolut normal, conform ordinii de zi, votate de TOȚI cei prezenți;
4) S-au susținut discursurile parlamentarilor și invitaților la ședință (inclusiv subsemnatul), discursuri care au fost apreciate (cu aplauze) de către ÎNTREAGA sală;
5) S-au enunțat candidaturile, prin nominalizarea TUTUROR candidaților, la TOATE funcțiile;
6) Și-au rostit discursurile AMBII candidați la funcția de Președinte al OMT PDL Iași (contestatarul, chiar cu un film electoral difuzat, în afară de mapele distribuite de echipa sa, invitaților, la intrarea în sală). Mai mult, pot spune, iar martorii pot confirma, că i-am cerut celui care avea mai târziu să câștige alegerile să nu fie la fel de exhaustiv ca antevorbitorul său;
7) Din senin, repet, din senin, au apărut contestări în ce privește dreptul unora din cei prezenți în sală de a vota. Le-am menționat faptul că statutar, se prezintă la vot “DELEGAȚI” (click pe link pentru a vedea ce se înțelege prin acest termen conform DEX al limbii române) și le-am explicat faptul că BPJ al OT PDL, în absența existenței BPL al OT PDL Iași a delegat președinților de colegii (parlamentarii din mun. Iași) dreptul de a propune delegați la CCL al OT mun. Iași, conform propriilor evaluări a activității acestora (adică a celor delegați din mun. Iași);
8 ) Dl. Nedelcu a cerut dreptul de a se exprima la microfon, drept pe care, firesc, i l-am acordat, el nefăcând altceva decât să spună (sper să nu mă abat prea mult de la formularea sa exactă): “Alegerile sunt nestatutare. Cei care mă susțin, să părăsească sala!”. I-am replicat că nu are dreptul de a cere părăsirea sălii de către nimeni, și cu atât mai puțin căderea de a considera ședința nestatutară, dar cei care doresc să părăsească sala sunt liberi să o facă, atrăgând însă atenția și asupra consecințelor acestui gest, adică lipsa posibilității de a se exprima prin vot asupra candidaturilor;
9) Un număr neprecizat, dar mic, de persoane a părăsit sala, iar procedurile de vot au fost explicate, iar apoi urmate de delegații prezenți în sală;
10) Lista candidaților a fost votată votată în configurația inițială, deși unii dintre aceștia părăsiseră sala;
11) Lista votanților a fost urmărită (mai precis, strigată) integral, incluzând numele celor care părăsiseră sala;
Concluzie: Cei convocați la acest Consiliu de Coordonare Local al OT PDL Iași au fost în număr de 240. Pentru a avea o ședință statutară, era nevoie de 121 de persoane cu drept de vot în sală. Au fost prezenți la procedura de votare un număr de 153 de membri înscriși pe listele de vot, deci cu 32 de persoane mai mult decât minimul cerut de Statut.
Rezultate (mă voi limita la cele pentru funcția de președinte, fiindcă această funcție e cea care generează “durerea” unora): Nedelcu Vlad Nicolae = 3 voturi pentru, Nicoară Cătălin = 146 voturi pentru (cu 25 voturi mai mult decât ar fi avut nevoie pentru a ieși din primul tur, chiar dacă ar fi fost 3 sau mai mulți concurenți), 4 voturi nule;
PS: Văd că dl. deputat Oajdea contestă alegerile, pe motiv de “nereguli” și “lipsă de informare”. Îi aduc la cunoștință d-lui Oajdea, care se plasează un pic în afara realității (să nu se creadă cumva că mă refer la Realitatea TV), următoarele fapte:
a) Cabinetul d-sale a fost informat asupra desfășurării ședinței și necesității desemnării unor delegați încă din data de 10 februarie 2011 (vezi screenshot);
Solicitare dep. Oajdea
b) D-sa nu e singurul responsabil de colegiu, iar dacă a uitat acest lucru, îi reamintesc faptul că este (conform Statutului și ROF) CO-președinte, împreună cu d-na senator Mihaela Popa, exact la fel ca și colegii lui de pe celălalt colegiu senatorial al mun. Iași;
c) Îi aduc la cunoștință d-lui deputat Oajdea, în caz că nu știe, faptul că la alegerile contestate de d-sa, unul din membrii noului BPL ales este chiar angajata sa de la cabinetul său parlamentar (este vorba de d-na Ana-Maria Cătărău).
PS 2: Menționez faptul că “tabăra” contestatară a avut, pe tot parcursul desfășurării CCL al OT PDL Iași, membri în comisia de validare și de numărare a voturilor, membri care au asistat la întreaga desfășurare a CCL. Una din reprezentantele d-lui Nedelcu a și făcut o mențiune scrisă, dar vagă și neargumentată asupra unor presupuse nereguli sesizate de d-sa pe parcursul votării. Din nefericire, persoana respectivă nu a fost capabilă să facă nici precizări cu privire la natura neregulilor și nici nu a sesizat comisia de validare la momentul presupuselor abateri, totul rezumându-se la descrierea pe 4 (sper să nu mă înșel) rânduri a celor reclamate.
Stimate doamne și domni (plus “domnișori”) interesați, pentru a încheia, vă stau la dispoziție cu orice altă informație ce v-ar putea fi de folos întru scoaterea de pe trotuar a d-lui Nedelcu.
