Exemplu

Nu sunt un simpatizant al democraților din SUA, dimpotrivă, cred că profilul meu politic se pliază mult mai mult pe tipicul republican (atât cât am putut să-mi dau seama citind newsletter-urile la care sunt abonat în ambele părți), dar așa cum am sesizat acum mai bine de un an pe ce trend e Obama (vezi aici și aici), tot așa am dat azi, întâmplător, peste un discurs al aceluiași OM (și nu mă deranjează să scriu cu majuscule, fiindcă prin ceea ce a realizat, a dovedit un lucru care recunosc că m-a fascinat întotdeauna: ce poate face un singur OM atunci când voința sa e de nestrămutat și e convins de ceea ce face. Știu că mă veți judeca aspru pentru ceea ce voi spune acum, dar aceeași părere o am și despre Traian Băsescu, care a dovedit că o singură persoană poate, prin voință și suport popular, fără a fi un dictator, să impună ceea ce gândește unei națiuni). Dar scopul postării de azi e altul. Vreau doar să vă arăt cum ar trebui să fie un discurs politic. E discursul lui Obama în New Hampshire, loc în care a pierdut în fața d-nei Clinton în alegerile interne, dar e discursul care a inspirat faimosul clip. Recunosc că e pentru cei care știu limba engleză, dar e o bijuterie… Nu știu cine i l-a scris, dar cu siguranță e demn de antologia discursurilor. Urmăriți fiecare frază, fiecare referire… Nimeni nu e uitat: profesorii, clasa mijlocie, veteranii, tinerii… Nu se uită nici o armă: de la mândria națională, la sensibilitatea față de cei defavorizați și stima față de eroi. Nu se omite nimic, de la războiul din Irak la încălzirea globală… Dacă ar fi (și credeți-mă pe cuvânt că am citit multe discursuri politice ce au făcut istorie) să fac o ierarhie, cred că acest discurs ar sta sigur pe podium. Iată-l… ascultați și învățați și voi, oameni politici de la noi (nu mă includ în acest segment fiindcă mai am mult până acolo, dar recunosc că mi-aș dori să ajung în această categorie, destul de puțin reprezentată în România în acest moment)…

Sper să vă placă și vouă, “copiiilor PDL” de la științe politice sau de la alte facultăți și să-l “simțiți” așa cum se cuvine, fiindcă, am eu senzația, dacă-l veți asimila veți fi altceva decât ceea ce ne oferă scena politică acum. Știu că probabil unii dintre cei ce vor citi cele spuse/scrise mai înainte le vor interpreta în fel și chip, dar încercați măcar de data asta să nu cădeți în păcatul scenariilor… 🙂