Încă o amintire…

Universitatea Craiova – A.C.Fiorentina 3-1 (0-1) vs. A.C.Fiorentina – Universitatea Craiova 1-0 (1-0)
Shamrock Rovers Dublin – Universitatea Craiova 0-2 (0-1) vs. Universitatea Craiova – Shamrock Rovers Dublin 3-0 (1-0)
Girondins Bordeaux – Universitatea Craiova 1-0 (0-0) vs. Universitatea Craiova – Girondins Bordeaux 2-0 (1-0; 1-0)
1F.C.Kaiserslautern – Universitatea Craiova 3-2 (2-0) vs. Universitatea Craiova – 1F.C.Kaiserslautern 1-0 (0-0)
Benfica Lisabona – Universitatea Craiova 0-0 (0-0) vs. Universitatea Craiova – Benfica Lisabona 1-1 (1-0)

Lung, Negrilă, Tilihoi, Ștefănescu, Ungureanu, Țicleanu, Balaci, Donose, Beldeanu, Crișan, Cămătaru” - poate pentru unii aceste înșiruiri de cifre și nume sunt doar obsesiile unui microbist. Pentru mine însă, ele sunt clipe de neuitat, sunt după-amiezele furate, nu de puține ori de la școală, imaginile așteptate și vizionate cu religiozitate, puști fiind, în fața ecranului alb-negru al vreunui “Venus”, dar și vraja exercitată de vocea inconfundabilă a lui Cristian Țopescu.

Unul din cei mai modești, mai serioși și mai muncitori dintre cei amintiți mai sus era Costică Ștefănescu, stopperul perfect, cel de care nu trecea decât ori omul, ori mingea. Era căpitanul Craiovei, era căpitanul României. Și era de nedepășit…

Odihnește-te în pace, Costică Ștefănescu (să știi că încă mai păstrez paginile “Sportului” în care erai desemnat jucătorul anului într-o Românie atât de cenușie atunci)! Și mulțumesc pentru toate clipele minunate (de microbist și de român) pe care mi (ni) le-ai oferit!