Mai lungă decât mi-aș fi dorit-o, dar instructivă, asta pot spune cu siguranță, s-a sfârșit pauza de pe blogul meu. Voi reveni cât de curând cu impresii din călătoria tocmai încheiată, dar și cu câteva idei noi ce mi-au venit în această perioadă.
Timp de o săptămână voi întrerupe șirul postărilor de pe blog (nu voi fi în preajma calculatorului), așa că ne revedem pe 19 aprilie.
Mi-a plăcut atât de mult sonoritatea acestui titlu din “El Mundo Deportivo”, încât l-am adoptat 🙂 Cu alte cuvinte, Cristiano Ronaldo vs. Lionel Messi. Mă abțin de la pronosticuri, deși, cinic vorbind, singura necunoscută ar trebui să fie scorul… Dar: cele două echipe sunt la egalitate de puncte în campionat și cine știe, poate Real cu orgoliul rănit de părăsirea UCL va dori să se răzbune. Dar daca Messi își face iar numărul… Vom vedea!
PS: chiar acum, când scriu, Chelsea conduce (prin golurile lui Drogba și Malouda) cu 2-0 pe Aston Villa în prima semifinală a celei mai vechi competiții fotbalistice din lume: Cupa Angliei (FA Cup).
Update 1: între timp Lampard a făcut 3-0 pentru Chelsea (în min. 90);
Update 2: Real - Barça 0-1 la pauză, normal, gol Messi (cred că e în stare să-i scoată de unul singur pe argentinieni campioni mondiali anul acesta…);
Update 3: Real - Barça 0-2, gol Pedro, min. 56. Real pare îngenuncheată. Iar Messi era și el pe acolo, pândind mingea…
Update 4: Final, Real - Barça 0-2.
Impresii: noroc cu Casillas, altfel era 0-4, un Cristiano Ronaldo abuzând de “bicicleta” lui, fără efect însă, Messi relaxat după marcarea unui gol și ratarea a încă 2 ocazii uriașe. Altfel, un meci încrâncenat și marcat de ambiții, dar spectaculos.
Azi s-a petrecut una din cele mai mari tragedii ale unei țări europene de după al II-lea război mondial. Faptul că o întreagă serie de oameni importanți, începând cu președintele țării și șeful Statului Major al armatei poloneze, plus, din câte se pare și alți șefi ai unor partide poloneze și președintele băncii naționale, au pierit mergând să comemoreze eroii țării lor uciși de sovietici, plasează acest eveniment dincolo de gâlceava politică așa cum e ea la noi. Și sunt convins că în Polonia lucrurile se petrec normal din acest punct de vedere.
Uitându-mă însă pe primele patru comentarii de pe site-ul unui ziar local (ediția on-line) văd că există la noi, în Iași probabil, oameni pentru care realmente nimic, dar nimic, nu poate trece fără a li se părea o ocazie de a arunca cu venin și ură asupra a ceea ce cred ei că îi deranjează… Mă întreb ce efort de voință le-ar fi fost necesar să scrie un simplu “Dumnezeu să-i odihnească” sau măcar să se abțină de la orice comentariu, dacă subiectul nu-i atingea sau nu-i interesa. Ar fi fost un gest de minimă decență, dar… Sper sincer ca acei de care vorbeam mai sus să facă parte din ultima categorie pe care o identificam acum vreo 2 ani într-un alt articol al meu, fiindcă dacă fac parte din cea pe care o numeam a “simbriașilor”, atunci e mult mai trist… Și pentru ei și pentru cei care i-ar plăti să scrie…
Ca o ironie, dar nici nu mă mai mir, cei de la Realitatea TV, prin site-ul lor realitatea.net, fac reclamă, în mod “inspirat” desigur, la ce credeți? Ați ghicit! Fac reclamă unui avion! Dacă aveți răbdare să urmăriți reportajul despre tragedia de la Smolensk, veți avea “plăcerea” să urmăriți la final, cu ce efect pentru Dvs. nu știu, un spot publicitar de vreo două minute al unui avion Airbus. Dacă nu aveți răbdare să vedeți tot clipul, atașez aici o captură a ecranului. Asta mi s-a părut chiar sinistru! Dar îmi aduce aminte să scriu, poate mâine, ceva despre repere morale…
Întorcându-ma la tristul eveniment de astăzi însă, Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească pe cei ce au pierit, sau cum spun polonezii: “Wieczny odpoczynek racz Im dać Panie…”
Talk Talk… Nu cred că vă amintiți de ei, decât cei din generația mea (pentru curioși, terminam liceul în ’86, la LER Iași). Pentru ceilalți, iată-i într-o înregistrare cu o melodie care “sună” tipic a anii ’80: