Și iarăși revenire după o lungă pauză

S-au cam îndesit pauzele astea lungi, așa că m-am decis să fiu mai harnic de-acum înainte! 🙂
Ei… și-a trecut și campania electorală, cu toate ale ei. A fost, cred, perioada cea mai aglomerată de până acum din viața mea. Practic 2 luni n-am știut altceva decât mers prin cartiere și încercat să convingem oamenii că putem fi o alternativă la ceea ce este acum în Iași.
Apropos, ce e acum în Iași? E cam multă liniște, nu credeți? Unde sunt marile șantiere de acum vreo 2 luni? Unde sunt puhoaiele de muncitori care umpleau străzile de dimineață până noaptea târziu, ba chiar și peste noapte? Pe cât puneți pariu că-i veți mai revedea abia peste vreo 4 ani? Un pic mai cărunți, mai cu burtă, dar la datorie, în slujba lu` don` Primar. Ca să mai aburească pe cineva.
Dar știți ce e cel mai îngrijorător? Faptul că oamenii s-au obișnuit să considere aceste lucruri ca fiind normale. Îmi spunea cineva în campanie (să mă ierte cel care a spus-o, dar nu-mi mai aduc aminte cine era) că „hoțiile au ajuns atât de multe și de mari, încât dacă-i spui cuiva de încă una, pur și simplu nu-l mai interesează”. E ca și în cazul mirosului, stând în contact foarte mult timp cu o substanță, la un moment dat nu-i mai simți mirosul. E nevoie de un alt miros ca să-ți „înviorezi” simțurile. Ei bine, cetățenii noștri nu mai simt „mirosul” hoției, al minciunii, al ipocriziei celor care îi conduc, al fariseismului și populismului. Și ce e mai rău, e că efectiv nu-mi dau seama acum ce nou „miros” i-ar mai putea face să-și revină…
Deocamdată e vară, dl. (atât cât poate fi el considerat domn) Nichita a dispărut total, la fel ca și instituțiile care-și făceau de lucru prin oraș până mai ieri.
Și ne pregătim de o nouă campanie, dar despre asta, plus un scurt comentariu asupra presei noastre ieșene, mâine… 🙂