Pauză
Timp de o săptămână voi întrerupe șirul postărilor de pe blog (nu voi fi în preajma calculatorului), așa că ne revedem pe 19 aprilie.
Tragedie în Polonia, răutate și stupiditate la noi…
Azi s-a petrecut una din cele mai mari tragedii ale unei țări europene de după al II-lea război mondial. Faptul că o întreagă serie de oameni importanți, începând cu președintele țării și șeful Statului Major al armatei poloneze, plus, din câte se pare și alți șefi ai unor partide poloneze și președintele băncii naționale, au pierit mergând să comemoreze eroii țării lor uciși de sovietici, plasează acest eveniment dincolo de gâlceava politică așa cum e ea la noi. Și sunt convins că în Polonia lucrurile se petrec normal din acest punct de vedere.
Uitându-mă însă pe primele patru comentarii de pe site-ul unui ziar local (ediția on-line) văd că există la noi, în Iași probabil, oameni pentru care realmente nimic, dar nimic, nu poate trece fără a li se părea o ocazie de a arunca cu venin și ură asupra a ceea ce cred ei că îi deranjează… Mă întreb ce efort de voință le-ar fi fost necesar să scrie un simplu “Dumnezeu să-i odihnească” sau măcar să se abțină de la orice comentariu, dacă subiectul nu-i atingea sau nu-i interesa. Ar fi fost un gest de minimă decență, dar… Sper sincer ca acei de care vorbeam mai sus să facă parte din ultima categorie pe care o identificam acum vreo 2 ani într-un alt articol al meu, fiindcă dacă fac parte din cea pe care o numeam a “simbriașilor”, atunci e mult mai trist… Și pentru ei și pentru cei care i-ar plăti să scrie…
Ca o ironie, dar nici nu mă mai mir, cei de la Realitatea TV, prin site-ul lor realitatea.net, fac reclamă, în mod “inspirat” desigur, la ce credeți? Ați ghicit! Fac reclamă unui avion! Dacă aveți răbdare să urmăriți reportajul despre tragedia de la Smolensk, veți avea “plăcerea” să urmăriți la final, cu ce efect pentru Dvs. nu știu, un spot publicitar de vreo două minute al unui avion Airbus. Dacă nu aveți răbdare să vedeți tot clipul, atașez aici o captură a ecranului. Asta mi s-a părut chiar sinistru! Dar îmi aduce aminte să scriu, poate mâine, ceva despre repere morale…
Întorcându-ma la tristul eveniment de astăzi însă, Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească pe cei ce au pierit, sau cum spun polonezii: “Wieczny odpoczynek racz Im dać Panie…”
Scurtă replică
Văd că postarea mea (mai precis finalul ei) a generat o emulație pe care nu aș fi bănuit-o 🙂
În primul rând o lămurire: dacă mi s-ar fi răspuns la întrebare în ședința de CL, poate n-ar fi fost nevoie să speculez.
Dragă d-le Danga, probabil că a deranjat mai mult ceea ce am scris despre PNL decât neapărat ce am spus despre Citadin, dar asta e o altă discuție și e problema d-voastră ca partid care-și pierde treptat identitatea în CLM Iași.
Redau mai jos definiția găsită de mine a veniturilor din producția stocată: “Venituri din exploatare ce reprezintă variația în plus (cazul stocajului când stocul final este mai mare decât stocul inițial) sau în minus (cazul destocajului, când stocul final este mai mic decât stocul inițial), între valoarea la cost de producție a stocurilor de produse și producție în curs de execuție, de la finele perioadei și valoarea inițială a acestor stocuri, fără a lua în considerare provizioanele constituite pentru depreciere.
Variațiile de producție stocată se determină pentru fiecare formă de produse stocate (produse finite, semifabricate, produse reziduale) cât și pentru producția în curs de execuție.
Producția stocată, ca și producția imobilizată, sunt venituri care nu generează încasări monetare într-o perioadă imediat următoare; fiind surse de imbogățire virtuală pentru întreprindere, ele sunt evaluate, din rațiuni de prudență, la nivelul costurilor de producție.” Cam tehnică definiția, dar e ceea ce am spus și eu.
Cu alte cuvinte, așa cum am mai spus, această producție stocată reprezintă materiale folosite la lucrări încă nefacturate. Daca nu ar fi folosite, ele ar trebui să se regăsească sub forma de stocuri în munți de mixturi asfaltice, sorturi de balast etc..
Întrebând persoane care se ocupă de contabilitate, mi s-a confirmat faptul că este perfect posibil ca aceste “venituri din producția stocată” să fie într-adevăr lucrări efectuate, cu materiale consumate, dar încă nefacturate. Așa că nu văd de unde iritarea d-lui Danga și a celuilalt domn/doamnă, care după IP-ul de pe care scrie, se pare că o face în timpul programului de lucru, de la Primărie. Și cu toate astea mă întreabă pe mine cum îmi justific leafa 🙂 Ei bine, se pare ca mai bine decât d-lui/ei! Doar dacă nu e plătit/ă special ca să-mi scrie 🙂
În ceea ce privește faptul că, vezi Doamne, Citadinul ar vinde materii prime și materiale către terți (cele enumerate de dl. Danga în comentariul d-sale), asta mă readuce la problema ridicată de PDL în ultima ședință de CL: dacă le produce singur, ba mai și vinde altora (în afară de Primărie), deci are prețuri bune, mai mici decât ale competiției, la ce mai e nevoie să cumpere de la alții aceleași tipuri de materiale (vezi balast de ex.)?
În rest, ce să zic, o replică a d-lui Danga care e obligat probabil de partid (nu știu care dintre cele două, PSD sau PNL) să mai dea un pic în PDL sau în Grigore și o replică a cuiva din Primărie, căruia i se pare că dacă dă în Grigore o sa-i ridice cineva statuie (sau poate primește o primă?). 🙂
A, și încă ceva pentru dl. Danga: dacă materialele pentru ședințele CL ar ajunge în termenul măcar legal (nu mai zic de unul de bun-simț) poate n-ar mai trebui puse anumite întrebări în cadrul ședințelor CL.
O dispută…
Citesc aici și apoi aici despre ce “rău” e dl. Oprea și cum nu a vrut el să-i lase locul liber d-lui Funeriu la europarlamentarele din 2007.
Nu-l cunosc pe dl. Lăzăroiu (așa cum nici el nu mă cunoaște pe mine), nu-i cunosc traseul profesional (așa cum nici el nu mi-l cunoaște pe al meu), nu-i cunosc nici competențele (așa cum nici el nu mi le cunoaște pe ale mele) și sincer să fiu puțin mă interesează dacă e consilier la Cotroceni sau nu (nici măcar nu consider relevant acest lucru). Dar prin acest articol, măcar printr-un paragraf al lui, a făcut o greșeală: a vorbit fără să cunoască. A scris fără să discearnă. A jignit fără să fie nevoie. Am tot respectul pentru d-sa, tot atât cât am pentru oricine pe care nu-l cunosc, dar l-am văzut la Realitatea TV. De asemenea, am tot respectul pentru dl. Funeriu, ca olimpic național și internațional. Dar am mai mult, infinit mai mult, respect pentru dl. profesor Oprea, pentru ceea ce înseamnă domnia sa pentru învățământul românesc și pentru ceea ce ar putea face pentru acesta. Ca să nu mai vorbesc de Iași…
Veți spune că sunt orbit de o judecată subiectivă. Poate că aveți dreptate. Dar așa cum un mecanic care repară Dacii de 40 ani știe fiecare șurub și fiecare șaibă din această mașină, tot așa cunoaște și dl. Oprea învățământul. Am avut privilegiul (și nu exagerez) să asist la o discuție a d-sale cu un doctorand al său. A fost un regal intelectual. Nu numai că știe unde sunt acum sistemele de învățământ din SUA, Australia, Canada sau Europa de Vest, ci știe și unde vor fi, către ce se îndreaptă aceste țări… Asta ca să nu mai spun de România. Îmi veți spune că poate și dl. Funeriu știe. Se poate, dar eu unul am mai multă, infinit mai multă, încredere în dl. Oprea. Măcar că d-sa are deja experiența lucrului cu oamenii, cu conducerea unei instituții către care eu l-am găsit total dedicat. În plus am încredere în puterea sa de muncă și în dedicația d-sale către lucrurile pe care le consideră cu adevărat importante.
Poate dl. Lăzăroiu să vină să-mi spună ce vrea despre dl. Funeriu. Îl cunosc pe dl. Funeriu de pe vremea când era cel mai fervent susținător al d-lui Oprea la Primăria Iași. Știu cât de des îl suna pe dl Oprea pentru a-l întreba cum merge campania de la locale și cât de mult îi dorește succesul. Îl știu, de asemenea, de la campania pentru alegerile generale din 2008, când, de asemenea, îi era cel mai mare susținător. Apropos, d-le Lăzăroiu, dl. “rector” de care scriați e Senator, nu Deputat (fyi = for your info) și e o mică mare diferență…
În fine, cred că cei care își dau cu augusta părere despre lucruri ar trebui să:
- cunoască persoanele despre care vorbesc;
- cunoască contextele la care fac referire;
- aibă măcar habar despre domeniile la care se referă;
- dea dovadă de bună-credință.
Una peste alta, dl. Lăzăroiu va avea respectul meu (ca umil cetățean) pentru părerile d-sale, atunci când îl va merita. Pănă atunci însă, opiniile d-sale vor conta doar cât și ale mele, doar că probabil ale d-sale se vor fi făcut văzute/auzite la Realitatea TV. Promit să recuperez 🙂
Cam atât, deocamdată. Voi reveni. Și ca să fie clar: obiectul articolului meu nu e dl. Funeriu, pentru care am tot respectul, ci dl. Lăzăroiu.
De ce merge prost RATP-ul (încă un motiv)
Astăzi de dimineață, pe la 7.40, coboram către Primărie, când ajungând în rondul de la Agronomie am putut număra nu mai puțin de 3 tramvaie, 4 autobuze și 4 microbuze deja staționând în rond… Merg mai departe și până la stația de la Super Copou mai număr nu mai puțin de 6 (șase) autobuze care urcau, 2 (două) care coborau, 2 (două) tramvaie, unul urcând și altul coborând, plus încă 2 (două) microbuze, toate goale, sau cu cel mult 3-4 călători în ele. Dacă ar fi să fac un total, rezultă 5 tramvaie, 10 autobuze și 6 microbuze, aflate pe parcursul a numai 4 stații (2 la urcare și 2 la coborâre), deci nu mai puțin de 21 mijloace de transport în comun cu un număr aproape egal de călători…
Ce să mai vorbim de optimizarea traseelor, de economii de carburant… Iar când spui în consiliul local că se pot găsi și alte mijloace de a eficientiza societatea decât mărirea prețului la bilete, ți se spune nonșalant că trebuie musai crescute, fiindcă nu au mai fost majorate de doi ani. Ba mai mult, se mai ridică un consilier (PSD, desigur) și spune cu emfază că el a mai auzit argumentele astea la comisia economică, așa că să mai tăcem din gură…
Despre PNL ce să mai zic, ei au dispărut cu totul din politica locală, cel puțin la nivelul municipiului… Sunt un fel de apendice votant al PSD-ului. Cele mai curajoase luări de cuvânt ale lor, cer rărirea “spinărilor de măgar” din oraș… Când îi pune dl. Nichita să voteze împrumuturi împovărătoare la CET, ei votează “cu mâna tremurândă” (vorba colegului Anghel Ficu) și “social”. Când îi pune dl. Nichita să voteze majorări de tarife pentru a-și acoperi ineficiența managerială, ei votează “economic” (nu mai știu dacă tot “tremurând” sau nu…).
A, și apropos de ineficiența managerială a primarului Nichita. Am întrebat ieri în ședința de consiliu local, la votarea bugetului Citadin, ce înseamnă “venituri din producția stocată”, în valoare de aproximativ 10.100.000 RON (2 milioane Euro). Bineînțeles că nu mi s-a răspuns. Știți ce înseamnă? Înseamnă practic datoriile Primăriei către Citadin pe lucrări făcute, dar încă nefacturate. Astfel își ascunde dl. Nichita neputința de a gestiona societatea care în mod normal ar trebui să aibă profit, precum “regii asfaltului”. Sunt curios cum va realiza Citadin aceste venituri, în condițiile în care ele reprezinta mai bine de un sfert din totalul bugetului acestei societăți, dar mai ales de unde va găsi dl. Nichita fonduri să le acopere. Poate măcar acum îmi va răspunde cineva 🙂
Despre un ticălos
Voiam ca azi să nu fac politică, dar chiar m-am enervat. Citesc aici că “dl. senator” Voicu (ce le mai place unora să aibă titluri pompoase așternute ca o glazură peste mutrele de bulibași) consideră că avizul dat de plenul Senatului în ceea ce privește posibilitatea DNA de a cere arestarea sa nu e valid, fiindcă, citez, “s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a fi prezent în plenul Senatului în vederea ascultării” sale în plen, condiție pe care o consideră “obligatorie”.
Cu alte cuvinte, maldărul de grăsime coruptă acoperită cu bască à la Iliescu, spune că circul pe care l-a făcut leșinând teatral (ca pirandele când sunt prinse la furat) pe treptele Senatului, l-a “privat” de dreptul său constituțional. Adică Senatul a îndrăznit să ia o decizie fără să asculte tirada sa, care cu siguranță ar fi scindat țara în două, jumătate urmând să iasă în stradă strigând “hai liberare” pentru don’ senator, iar celalaltă să-și facă reproșuri mute că au avut tupeul să creadă cele înșiruite de DNA și de presă… Cu alte cuvinte, dacă acest individ mai cădea de 2-3 ori pe scări și-o făcea pe bolnavul încă o lună, Senatul trebuia să-l aștepte până binevoia el să se prezinte ca să-și îngaime teoriile despre cum “îți decimează condiția umană” arestul…
Pe cuvântul meu că m-am enervat. Acest individ este unul din cei pe care îi consider (văzând cât de adânc în timp se duc și cât de extinse sunt ramificațiile sistemului pe care l-au pus la cale) responsabili de plecarea a milioane de români din țară (mă refer aici la românii de care țara chiar avea nevoie, nu la delicvenții care au împânzit piețele Occidentului și cerșesc, se prostituează sau fură acolo) din cauza lipsei de orizont de aici. Și nici măcar n-am/n-au știut că acest orizont e întunecat de ceafa groasă a lui Voicu. Milioane de pensionari sunt acum în postura de a avea pensiile pe care le au fiindcă sistemul a fost corupt încă de la nașterea sa din decembrie ’89 de rețeaua celor care au devalizat și au sfidat o țară întreagă aservindu-și justiția (și au început cu fondul Libertatea, vă mai amintiți?). Alte milioane și-au văzut îngropate dorințele și visurile de mai bine din cauza unei economii care a mers din ce în ce mai prost, fiindcă o clică de indivizi, coordonată și apărată de unii ca Voicu aveau grijă să spolieze tot, înstăpânindu-se peste țară…
Iar acum, acest individ, vine și ne spune că suferă de depresie anxioasă și că n-a putut convinge Senatul cu elocvența sa, iar acest lucru îi dăunează și mai mult la “naturel”… Nu l-am auzit să fie depresiv și anxios când aranja “chestiunile medicale” la telefon… Nu l-am auzit atunci căinând-o pe “mămucuța” lui care la 70 de anișori face afaceri cu asfalt și suferă tare acum când îl vede pe “copilaș” cum e el chinuit de procurori…
Dar fiindcă totul are un început, și în cazul acestui individ, ca și în cazul mai tuturor nelegiuirilor și hoțiilor care s-au așternut peste țară încă din decembrie ’89, originea e la “ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră” Ion Iliescu… Iată cum tot ce am simțit în acești ani, cum toate reproșurile făcute uneori instinctiv, cum toate relele spuse dar nedovedite de care a fost acuzat acesta încep să capete contururi clare, dar mai ales chipuri. Unele cu bască. Exact ca Voicu.