Și iarăși revenire după o lungă pauză

Jul 14, 2008 | Politică

S-au cam îndesit pauzele astea lungi, așa că m-am decis să fiu mai harnic de-acum înainte! 🙂
Ei… și-a trecut și campania electorală, cu toate ale ei. A fost, cred, perioada cea mai aglomerată de până acum din viața mea. Practic 2 luni n-am știut altceva decât mers prin cartiere și încercat să convingem oamenii că putem fi o alternativă la ceea ce este acum în Iași.
Apropos, ce e acum în Iași? E cam multă liniște, nu credeți? Unde sunt marile șantiere de acum vreo 2 luni? Unde sunt puhoaiele de muncitori care umpleau străzile de dimineață până noaptea târziu, ba chiar și peste noapte? Pe cât puneți pariu că-i veți mai revedea abia peste vreo 4 ani? Un pic mai cărunți, mai cu burtă, dar la datorie, în slujba lu` don` Primar. Ca să mai aburească pe cineva.
Dar știți ce e cel mai îngrijorător? Faptul că oamenii s-au obișnuit să considere aceste lucruri ca fiind normale. Îmi spunea cineva în campanie (să mă ierte cel care a spus-o, dar nu-mi mai aduc aminte cine era) că „hoțiile au ajuns atât de multe și de mari, încât dacă-i spui cuiva de încă una, pur și simplu nu-l mai interesează”. E ca și în cazul mirosului, stând în contact foarte mult timp cu o substanță, la un moment dat nu-i mai simți mirosul. E nevoie de un alt miros ca să-ți „înviorezi” simțurile. Ei bine, cetățenii noștri nu mai simt „mirosul” hoției, al minciunii, al ipocriziei celor care îi conduc, al fariseismului și populismului. Și ce e mai rău, e că efectiv nu-mi dau seama acum ce nou „miros” i-ar mai putea face să-și revină…
Deocamdată e vară, dl. (atât cât poate fi el considerat domn) Nichita a dispărut total, la fel ca și instituțiile care-și făceau de lucru prin oraș până mai ieri.
Și ne pregătim de o nouă campanie, dar despre asta, plus un scurt comentariu asupra presei noastre ieșene, mâine… 🙂

Revenire după o lungă pauză

May 21, 2008 | Politică

A început campania! De fapt, se apropie de ultima turnantă, deși mai sunt încă 9 zile lungi de tot, fiecare adăugând câte ceva la economia asta ciudată care are bilanțul la sfarșitul zilei de vot…
Ce am văzut pana acum: un Adomniței relaxat, ca orice candidat care știe că nu are nici o șansă, in ciuda faptului că a făcut Iașul să arate ca în vremea Uniunii Sovietice cu portretele lui cățărate peste tot. Un Nichita care trebuie lăsat să vorbească, fiindcă în felul ăsta se îngroapă singur și un Oprea atacat din toate părțile și în toate felurile, deși nu e el primarul și ca urmare nu are nimic de justificat. Asta demonstrează că e candidatul cu cele mai mari șanse. Sigur, vor spune unii, ce era să zici dacă ești în stafful lui de campanie? Acum sunt chiar obiectiv, iar pe “super-analiștii” care dau verdicte savurând un șpriț rece, „de vară”, îi invit oricând la o vizită cu dl. Oprea prin oraș pentru a se convinge.
În plus, prietenia de nezdruncinat dintre liderii (și accentuez asta) PNL și PSD la Iași, dar nu numai, e perfect vizibilă. În afară de atacurile repetate, „în haită”, asupra d-lui Oprea, nu am văzut până acum nici un atac politic major al PNL (prin candidatul sau liderii săi) asupra PSD. Se mai hârjonesc câte un pic la TV, se mai mângâie cu bannere „ofensatoare” la adresa drumurilor naționale și cam atât. Sunt convins că electoratul PNL (electorat pur de dreapta) observă lucrurile acestea. Pentru mine e clar că, așa cum scriau odinioară copiii pe blocuri, Fenechiu + Nichita = LOVE
Zâmbesc când aud tot felul de păreri „avizate” ale cunoscătorilor de serviciu care emit opinii despre lupta crâncenă care s-ar da între Oprea și Adomniței la locul doi. Sunt exact aceiași care acum mai an ne priveau superiori și pronosticau un scor sub 5%, poate chiar 3% pentru PLD. Nu i-am mai auzit o perioadă dupa acel 20% pe municipiu, dar au început din nou „emisia”. Îi asigur că vor fi la fel de uimiți și dezamăgiți ca și anul trecut.
O ultimă mențiune: văd pe toți pereții că Dobre „Știe și face”. De asta ne temem și noi, cetățenii, cel mai mult, domnule Dobre! :))
Să nu uit! Diseară, la 20.10, pe TVR 1, mare meci mare Oprea vs. Nichita vs. Adomniței. Iar apoi, pentru microbiști, finala UEFA Champions League. Va fi o seară frumoasă, presimt 😀

Feriți-vă de Păcălici!

Apr 1, 2008 | Politică

Că tot vorbeam de luna (de fapt cele două luni, dacă includem și campania propriu-zisă) de păcăleli (pre-)electorale, iată încă un demers pentru a ne apăra: proiectul „Ferește-te de Păcălici”:

Fereşte-te de Păcălici ! O campanie pentru vigilenţă civică lansată de Partidul Democrat Liberal Iaşi

Organizaţia Municipală a Partidului Democrat - Liberal lansează astăzi, 1 aprilie 2008, campania pentru vigilenţă civică “Fereşte-te de Păcălici !”.

De ce “Păcălici”? Pentru că ceea ce se întâmplă în Iaşi acum, la inceput de an electoral, seamănă cu un vechi şi drag joc de cărţi din copilărie. Vă aduceţi aminte? Cine alege Păcăliciul şi rămâne cu el, pierde jocul! Peste două luni, partidele politice şi candidaţii acestora vor trebui să pună cărţile pe masă în “jocul” cu electoratul. Iar noi nu vrem ca ieşenii să tragă din nou cartea fără noroc, să rămână cu “Păcăliciul” în mână şi să piardă jocul pentru încă patru ani.

Vom organiza săptămânal acţiuni publice în care vom invita cetăţenii Iaşului şi mass-media să viziteze împreună cu noi ceea ce considerăm a fi “şantierele electorale” ale primarului Gheorghe Nichita. Le vom marca, evident, cu “Păcăliciul”. De asemenea, vom marca cu “Păcăliciul” acţiunile prin care se încearcă mituirea votanţilor ieşeni folosind propriii lor bani.

Nu în ultimul rând, vom pune în evidenţă păcălelile administrate ieşenilor, de către domnul Nichita, în campania electorală din 2004, prin promisiunile rămase şi astăzi fără acoperire. Astăzi, în Primăria Iaşi, minciuna are picioarele scurte şi mâinile pe cât de lungi, pe atât de adânc înfipte în banul public.
Iaşul nostru e mizer, plin de datorii şi de praful adunat cu meticulozitate vreme de aproape 5 ani, praf aruncat acum în ochii ieşenilor, sub formă de promisiuni şi păcăleli.

Parcuri…

Mar 25, 2008 | Politică

Fiindcă tot a venit vorba de Copou săptămâna trecută (apropos, ați semnat petiția online?) și de ceea ce semnifică el pentru noi, adică parcurile sale, atâtea câte au mai rămas, haideți sa va dau un exemplu de cum poate arăta un parc într-o capitală europeană. Dacă o să vă uitați la fotografia de mai jos (făcută de mine in octombrie anul trecut într-o scurtă vizită acolo și pe care mi-am pus-o pe desktop), multiplicați-o până la o suprafață de 255 hectare, adăugați-i o grădină zoologică, clădiri guvernamentale și ale ambasadelor, dar mai ales ale Universității Von Humboldt, și veți obține Tiergarten, poate unul din cele mai frumoase parcuri ale Europei, situat în inima Berlinului.
Ei, de aici intervin nedumeririle mele în ce privește ”scumpa” noastră patrie și ai ei conducători… Adică în capitala celei mai mari puteri economice a Europei, în care fiecare metru pătrat cred că e o avere, municipalitatea își ”permite” să aloce nu mai puțin de 255 de hectare, în mijlocul orașului, asta fiindcă nu mai pun la socoteală celelalte parcuri (Schloss Charlottenburg etc.) fără ca vreun mare ”investitor” să plângă pe umărul primarului cum se duce orașul de râpă fără super-investiția lui, iar la noi în oraș, radem tot ce-i verde, acum mai nou și pe Aleea Sadoveanu, unde apropo, mai bine de un kilometru de stradă publică e parcare privată pentru salariații firmei XL World, de abia se mai circulă în timpul zilei (oare în autorizația de construcție nu avea prevăzut și spațiu de parcare?). Singurul oraș fără copaci pe care l-am văzut până acum e Veneția, dar cred că nu e cazul să exagerăm în ce privește comparațiile, nu de alta, dar ne lasa dom’ Primar fără copaci, că bălți și canale ar fi destule…
Oricum, priviți și comparați cu orice zonă din Iași, iar concluziile, inclusiv electorale, vă aparțin.

Habemus “candidatus”… habemus “comarchus”

Mar 1, 2008 | Politică

Astazi s-a lansat site-ul D-lui Oprea. L-am studiat, iar ceea ce m-a impresionat cel mai mult (dovada ca m-am obosit sa deschid pagina de blog dupa o zi intreaga petrecuta pe drumuri) este textul de pe pagina intitulata “De ce cred in Iasi“:

“Iaşul nu e un oraş care să se împiedice de nişte gropi doar pentru că unii nu încetează să “dea în ele”. Mă doare să îmi vad oraşul sufocat de incompetenţă si indiferenţă. Voi veni în faţa voastră cu un program ambiţios. Un program care să transforme Iaşul dintr-o bijuterie ingropată într-o perlă vie a acestui colţ al Europei, un loc în care să dorească oricine să înveţe, să îşi crească copiii, să muncească şi să îmbătrânească frumos.

Capitala Moldovei este un oraş sugrumat, e un oraş ţinut captiv în lanţurile mediocrităţii. Nu eu voi face revoluţia, ci voi. Pe voi vă chem să rupeţi lanţurile care ne îngreunează drumul şi ne ţin în urma celorlalţi.Plătim în mod cinstit taxe tot mai mari pentru ambiţii tot mai mici ale celor care ne conduc. Ne facem datoria faţă de un oraş care nu este lăsat să îşi facă datoria faţă de noi. România s-a întors în Europa, iar Europa ne întinde o mână. Doar că aşteaptă pe cineva care să ştie să profite de ea. Nu vin să vă promit marea cu sarea, pentru că şi marea şi sarea sunt deja aici, doar pâinea şi cuţitul sunt pe mâini greşite.

Încrederea pe care o cer astăzi ieşenilor este încrederea în ceea ce Iaşul poate să facă. Candidez deoarece cred in Iaşi, cred în ieşeni şi în dorinţa lor de mai bine.

Voi fi primarul care vă va face sa puteţi spune, peste 4 ani, că nu Oprea, ci Iaşul a câştigat alegerile.”

Nu cred ca mai e nevoie de comentarii, dar cred ca vom putea spune la sfarsitul lui Mai, parafrazand sintagma folosita in momentul iesirii fumului alb pe hornul de la Vatican: “Habemus comarchus” - Avem primar!

Pe jos și cu tramvaiul prin oraș… Ep. 1

Feb 24, 2008 | Politică

Sâmbătă, ora 7.00, o dimineață frumoasă încă, parcă nedorind să ne amărască prevestind ploaia și noroiul ce urmau să se aștearnă peste orașul neieșit din iarnă, peste doar două ore. Plin de optimism, mă duc să las mașina la spălat, în speranța că va rezista cât de cât curată măcar de data asta, pentru câteva zile. Optimism care poate e valabil în alte orașe, dar nu în Iași, ”dl. Primar știe de ce” ca să parafrazez o reclamă binecunoscută. Bun… Ca să mă mai dezmorțesc și ca să-mi întrețin iluzia că voi slăbi mergând mai mult pe jos, mă hotărăsc să iau drumul de la spălătoria auto de pe Sărărie, până în Piața Unirii, ”pieptiș” la vale, urmând ca de acolo să iau tramvaiul spre Tătărași, unde aveam treabă până când mașina va fi fost gata. Zis și făcut. Cobor agale strada Lascăr Catargi (Karl Marx în copilăria mea de decrețel), altădată fala imobiliară a Iașului comunist, adăpostind intrarea pe misterioasa stradă Pinului unde stătea to’arășu’ Prim Secretar, cel care avea pâinea și cuțitul în județ pe atunci, intrare care era păzită permanent de un milițian și vreo doi „civili” discreți în acele timpuri. A propos de această faimoasă străduță și casa care adăpostea „șeful” județului, mi-aduc aminte ce șoc am avut vizitând-o undeva pe la începutul anilor ’90, văzând cât de mică și de puțin confortabilă era… Dar miturile din jurul ei erau atât de puternice… Mă întreb dacă nu doar din cauza milițianului din colț… 🙂 Coborând, am ocazia să-i verific teoria și să-i dau mare dreptate prietenului meu Cătălin, care susține pe bună dreptate, că în orașul nostru nu mai avem trotuare. Fie sunt sufocate de mașini, care aduc cu ele noroiul de pe spațiul verde, pe care-l calcă nonșalant, și de pe stradă, fie noroiul provine din veșnicele gropi săpate și neacoperite, sau parțial acoperite, sau acoperite tot cu pământ sau… nici nu mai contează, fiindcă oricum sunt necirculabile. Ați văzut vreodată o pisică mergând pe un gard? Ia uitați-vă într-o zi ploioasă la cum merg concitadinii noștri pe trotuare… Veți descoperi aceleași mișcări de felină, cu piciorul ce urmează să pășească tatonând ușor terenul, privirea încordată, simțurile treze, fiindcă nu-i așa, un centimetru greșit poate însemna diferența dintre o ținută decentă și una ridicolă. Iar dacă trecătorii sunt mai mulți, poți chiar avea impresia că asiști la vreun spectacol non-conformist de balet în stradă, în care protagoniștii fac mișcări ciudate sub bagheta nevăzută a unui regizor avantgardist rătăcit prin Iași…
Cobor, deci, Copoul trecând pe lângă Spitalul de Urgențe cu aspectul lui decrepit de foste grajduri (da, da, chiar asta au fost clădirile la vremea construcției lor)… Chiar, ați încercat vreodată să numărați, din spitalele din Iași, câte au fost construite până în 1945 și câte după? Ați rămâne surprinși ce categoric ar bate România ante- și interbelică, România comunistă la acest capitol. De ex. clinicile chirurgicale I și a III-a au fost inaugurate în 1942 (sper să nu mă înșel asupra anului, oricum, în plin război mondial… Spitalul Parhon, la rându-i, a fost o inițitiavă de muncă patriotică a tinerilor legionari (așa e, nici măcar pe asta nu au inventat-o comuniștii…). Ajung la Spitalul Militar (fostul Liceu Militar, deci tot de dinainte de ’45) și cobor către Fundația Regală (Biblioteca Universitară - alt capitol, bibliotecile, la care România pre-1945 e net superioară în Iași). De acolo, trec pe strada Lăpușneanu… Mi-aduc aminte promisiunile din campania electorală trecută ale actualului primar pentru această stradă, dar mai ales un termen care mi-a sărit atunci în ochi, ca să zic așa, cel de „mobilier stradal”. Dacă gasiți Dvs. vreo piesă de „mobilier stradal” demnă de acest nume pe respectiva stradă, chemați-mă, rogu-vă, și pe mine să văd despre ce vorbea Domnia sa… Iar culmea „imobilismului stradal” instalat odată cu actualul primar (îmi cer scuze, dar nu am cum să nu-l amintesc în acest context) e fostul cinematograf Tineretului, situat pe locul unei foste berării absolut superbe, Bragadiru pe numele ei. De ce sunt acid la adresa primarului privind această stradă? Fiindcă pe ea, stră-străbunicul meu, Eugene Petit, de naționalitate franceză, dar român până peste poate în suflet, în plus un unionist fervent, a provocat, mult înaintea istoricului eveniment, un incident diplomatic între Moldova și Franța (al cărei reprezentant era la Iași), încrucișând steagurile Moldovei și Țării Românești la o adunare publică și exprimând în acest fel sprijinul Franței pentru Unire, sprijin ce nu fusese exprimat oficial încă. Și-a încasat papara de la regele Franței, dar a rămas în istoria României și sunt mândru de asta (vezi Aurel Leon, Umbre - vol. 5, Iași, Ed. Junimea).
Buuuuun… ajung în Piața Unirii, unde, după nici nu mai știu câți ani de „modernizări” și „reparații” mă așteaptă un spectacol inedit, aș zice… gradene… Mă întreb dacă nu cumva ne paște vreo manifestație… mă uit în calendar și-n afară de Dragobete nu văd nimic notabil… deci nu e asta… Ce-o fi oare, ce-o fi oare?… Da’ chiar manifestație de Dragobete??? Aaaaa… dar ajung lângă ele și-mi dau seama… e din nou Dl. Primar… Nu, n-am nimic cu D-lui, dar parcă prea des mă lovesc de el azi… Ei bine, „modernizarea și refacerea” Pieței Unirii a creat un nou punct de atracție: patinoarul din Piața Unirii, gratuit, fără gheață, funcțional de la prima ninsoare până la orice ploaie ce poate produce acvaplanare :)) Și ajung în stația de tramvai Piața Unirii… Dar despre ce a urmat, mai bine mâine… ca să nu vă plictisesc cu totul azi…