Dec 6, 2011 | Politică
Azi aș vrea să mă întorc un pic la chestiunile noastre cele de toate zilele, mai bine spus la ceea ce se mai întâmplă și se mai vede prin oraș…
Lucrările din Copou - și am să mă refer aici nu la cele de la liniile de tramvai de pe Blv. Carol, ci la cele de mai sus de Rond Agronomie. Fac abstracție de faptul că abia acum, după atâția ani, se mai face câte ceva în Iași, iar acest ceva se face doar fiindcă Guvernul (cel mult-hulit de USL-iștii ieșeni în frunte cu dl. Nichita) a declarat Iașul pol de creștere regional, obligându-l practic pe primar să acceseze bani europeni. Fac abstracție și de faptul că dl. Nichita și cei din jurul lui n-au fost în stare să prezinte un număr suficient de proiecte pentru întreaga sumă alocată, iar din cele prezentate, unele au fost respinse fiindcă nu aveau nimic de-a face cu creșterea regională căreia îi erau destinate fondurile. Fac abstracție și de faptul că știind că nu va fi în stare să acceseze toate sumele, acum o face pa marele edil, cerând parlamentarilor ieșeni să-i dea bani pentru tot ce n-a fost el în stare să facă până acum (vezi anveloparea blocurilor, la care mă voi referi însă într-o postare viitoare).
Dar să ne întoarcem la ale noastre… După cum puteți vedea și în fotografiile pe care le-am atașat, aleea Sadoveanu nu mai are trotuare. Pe nici una din laturi.
Și asta cam de vreo două luni. Nu ar fi nicio problemă dacă pe aici ar trece doar mașini. dar ce au omis “marii” organizatori ai șantierului a fost că pe această stradă se află plasate două licee mari, Colegiul Agricol si de Industrie Alimentara “Vasile Adamachi” cu 677 elevi și Școala Normală “Vasile Lupu”, tot cu peste 670 elevi. O foarte mare parte a acestor copii (cu excepția celor care locuiesc în cămine) vin spre școală și pleacă în fiecare zi către casă, pe jos. Asta ca să nu mai punem la număr și studenții de la USAMV care circulă și ei prin zonă, precum și mulți alți pietoni, între care mă număr și eu. Scene precum cele din galeria foto de mai jos, în care copiii merg pe stradă, fiindcă nu au pe unde altundeva, iar mașinile fac slalom printre ei, pot fi văzute zilnic.
De ce atrag atenția asupra acestui fapt? Fiindcă până acum vremea a fost cât de cât prietenoasă cu șoferii și cu pietonii, însă odată cu scurtarea zilei, cu venirea frigului, a poleiului, a ninsorii, condițiile de circulație se vor înrăutăți și vor crește riscurile producerii unor accidente.
Cu atâția copii pe șosea, copii care nu merg în șir, ci se grupează câte doi-trei, copii care uneori se mai și joacă împingându-se unul pe celălalt, în condițiile unui trafic extrem de aglomerat la orele dimineții, teamă mi-e că e doar o chestiune de timp până la producerea unei tragedii. Și decât să acționăm pompieristic, după vreo eventuală (Doamne ferește) nenorocire, așa cum din păcate facem prea des, le cer celor responsabili să ia măsuri dinainte.
Ce propun? Ca primă măsură să se delimiteze pe o singură parte circulația pietonilor (fiindcă acum aceștia circulă pe ambele părți ale carosabilului făcând și mai dificilă circulația vehiculelor) și să se separe zona alocată pietonilor (cu popice eventual). O a doua măsură ar fi ca măcar la orele dimineții, când copiii se duc la școală și la amiază, atunci când se întorc, Poliția, fie cea rutieră, fie cea locală, să supravegheze traficul din zonă. O a treia măsură ar fi urgentarea lucrărilor măcar la unul dintre trotuare, fiindcă sunt convins că lucrările nu se vor încheia la termenul afișat pe panourile de informare (vezi foto).
Apropos de asta, nu-mi dau seama ce om cu scaun la cap a putut aviza afișarea datei de 12.02.2012 ca dată de încheiere a lucrărilor, când ele au început la sfârșitul lui septembrie 2011 (și nu 2010, așa cum fals scrie pe același panou, aceea fiind cel mult data votării proiectului în Consiliul Local) cuprind practic toată iarna 2011-2012 și constau în lucrări masive de asfaltare, operațiune care nu se poate face decât în anumite condiții de temperatură și umiditate, adică nicidecum în toiul iernii.
Dar nu văd de ce m-ar mai mira ceva la dl. Nichita…
Dec 2, 2011 | Politică
Ieri, mai toți românii am sărbătorit, care mai de care mai original sau nu, Ziua Națională. În ce privește Iașul, aproape toate comentariile au fost cam aceleași: la Iași această zi a fost “cenușie“, “săracă în idei“, “modestă“. Păreri la care subscriu și eu.
Iulian Micu, în postarea sa, dă și câteva idei. Vin și eu cu o idee gratis: eu unul aș da drumul la iluminatul de Sărbători la 1 Decembrie. Plus, de ce nu, o defilare militară seara (nu știu însă care sunt regulamentele militare în această privință și dacă e posibil). Ar fi mult mai de efect decât așa cum e acum. Sau măcar o paradă a personajelor istorice seara… Sau a unor personaje din basmele pentru copii… Sunt atâtea povești frumoase despre iarnă și Crăciun…
La urma urmei, decembrie e luna celor mai multe dintre Sărbătorile de iarnă și ea începe chiar cu Ziua Națională… Noi aprindem iluminatul festiv undeva după mijlocul lui decembrie, după care stăm cu el până undeva prin ianuarie, când nu mai are nicio semnificație, decât cel mult pentru ortodocșii de rit vechi, câți or mai fi ei prin Iași (în afară de basarabeni, care în opinia mea ar putea și ei să se “racordeze” la calendarul nostru religios).
În Occident, oriunde te-ai duce acum, toate orașele sunt deja pregătite și “gătite” de Crăciun, acesta fiind până la urmă momentul cel mai așteptat al acestei luni. Iar farmecul acestei perioade e chiar așteptarea, anticiparea sărbătorilor…
S-ar mai putea organiza ceva gen Weihnachtsmarkt, așa cum se practică în Germania sau Austria. Acolo, aceste “piețe de Crăciun” sunt o adevărată atracție, un loc numai bun de socializat, de stat la un pahar de vin fiert, în timp ce copiii s-ar putea juca în preajmă. Nu vedeți că au dispărut până și acele modeste “orășele ale copiilor”?
Ar mai fi multe de spus sau de sugerat, dar asta e situația deocamdată. La atât ne putem aștepta de la cel ce a impus viziuni de tip “Dorohoi” (să mă ierte toți dorohoienii, mai puțin unul) la nivelul Iașului… Părerea mea e însă că principalele cauze ale lipsei de interes pentru așa ceva sunt sărăcia sufletească și educația lacunară.
Nov 24, 2011 | Politică
Fiindcă văd că unele comentarii făcute de mine apropos de întâlnirea organizată de mișcarea “Noua Republică” au stârnit interesul, ba chiar și o reacție mai vehementă a unuia dintre comentatorii blogului d-lui Ghețău, mă simt dator să clarific un pic impresiile pe care le am vis-a-vis de această, sper eu, viitoare formațiune politică de dreapta.
În primul rând vreau să spun că eu unul privesc cu foarte mare simpatie și speranță apariția unei noi și veritabile formațiuni de dreapta pe scena politică actuală. M-am dus la întâlnirea cu dl. Mihail Neamțu fiindcă în general nu-mi place să vorbesc despre ceva doar din auzite (așa cum din păcate fac prea mulți) ci după ce iau contact direct cu persoana sau evenimentul respectiv. Mai mult, remarcile mele, departe de a încerca să decredibilizeze această nouă inițiativă, mi-aș dori să fie interpretate ca un îndemn la luciditate, pragmatism și o mână de ajutor întinsă cu toată sinceritatea.
Ce mă califică să mă pronunț pe tema asta? Poate faptul că am trecut nemijlocit prin experiența înființării unui partid (PLD), partid care a fost clădit exact pe același teren ideologic și pe aceleași principii pe care vrea sa apară acum și Noua Republică.
M-am dus acolo fără să știu mare lucru despre domnul Neamțu, sau despre amploarea “fenomenului” Noua Republică la Iași, decât ceea ce putusem vedea pe pagina facebook a acestei mișcări la Iași și pe site-ul formațiunii. Informațiile pe care le aveam erau că la Iași această mișcare are un număr destul de mare de aderenți (cel puțin de ordinul zecilor), că aceștia provin din sectorul privat (preponderent IT, din cele citite) și că dl. Neamțu este un om de valoare, care a trecut prin acea fază prin care am trecut și eu acum câțiva ani, când din simplu cetățean am decis să încerc să schimb ceva în orașul meu și în țara mea, implicându-mă activ în politică. În plus, citisem deja manifestul lor, pe care l-aș putea amenda în câteva locuri, în calitate de om care are de acum o minimă experiență în acest domeniu.
OK, acum să vedem ce am găsit… Și vreau să repet: fac aceste remarci, chiar dacă unele pot să apară drept critice, cu toată simpatia și prietenia.
În primul rând, pentru cei câțiva zeci (dacă nu mai mulți) de membri și simpatizanți fervenți anunțați, prezența în sală a fost sub așteptări. Dintre cei prezenți, cred că măcar un sfert erau doar curioși (precum eu sau colegul meu, dl. consilier municipal Toma Cătălin) sau trimiși acolo pentru informarea altora. Și vreau să le spun celor care pornesc această mișcare la Iași (dar și la nivel național) că un partid înseamnă de foarte, foarte multe ori, mobilizare. Mobilizare la acțiuni, mobilizare la vot, mobilizare pentru propagarea unor mesaje și idei.
Un partid care nu reușește să-și mobilizeze membrii, nu există. Și am să le spun prietenilor de la NR ce ne spunea un sociolog (dl. Kivu, dacă nu mă înșeală memoria) nouă, celor din PLD, referitor la PNG, pe vremea când acel partid cumula aproape 12% din procentele din sondaje: că acest partid (PNG) nu va exista, findcă e un partid care nu se va putea mobiliza și nefiind capabil de mobilizare nu-și va putea mobiliza nici electoratul la vot. A avut perfectă dreptate! Ori la Iași, la o întâlnire cu inițiatorul și liderul național al mișcării, trebuiau să fie prezenți aproape toți (plus cei mobilizați de aceștia) membrii sau simpatizanții NR.
Acest lucru nu s-a întâmplat, ceea ce ar trebui să fie și o lecție și un semnal de alarmă pentru cei responsabili de organizare. De ce spun că e și un semnal de alarmă? Fiindcă timpul rămas până la viitoarele alegeri este extrem de scurt. Și gândiți-vâ, dragi colegi din NR, câte eforturi vă așteaptă numai până la înființarea voastră ca partid. Veți vedea ce efort de mobilizare presupune simpla strângere de semnături pentru înființarea partidului. V-o spun din proprie experiență…
Apoi, părerea mea e că atunci când chemi presa, simpatizanții, membrii actuali la o primă întâlnire “oficială”, în cadrul căreia vrei să lansezi o platformă, un program, orice presupune o idee, în mod normal pregătești un material scris, fie el și minimal, care să sintetizeze mesajul ce se vrea a fi transmis. În afară de faptul că în acest fel ascultătorul își va putea aminti mai bine ideile expuse, respectivul material e și un bun vector de răspândire a ideilor prezentate spre cei ce nu au fost prezenți și către potențialii aderenți.
Trecem de partea organizatorică, unde lucrurile se pot corecta și îmbunătăți pe parcurs, și să ajungem la mesajul prezentat, în sine. Toate ideile sunt generoase și subscriu cu toată inima la ceea ce s-a spus! Dar… nu sunt noi. De douăzeci de ani vorbim în România de “națiune”, de “cetățean”, de “piață liberă”, de “popor”, “istorie”, “credință”, “dreptate”… Problema e chiar că s-a vorbit atât de mult despre ele și atâția ticăloși au atins cu vorbele lor băloase aceste teme, încât au ajuns să nu mai însemne nimic pentru urechea omului de pe stradă.
Mai e ceva, oamenii așteaptă de la politicieni soluții concrete aplicabile în intervale rezonabile de timp și cu efecte durabile. Însăși definiția politicii cuprinde termenii de știință și practică a guvernării unei entități, fie el stat sau altă colectivitate umană. Ori aici, d-nul Neamțu nu a venit cu nici un element precis. Nu a scos în evidență ce-l diferențiază pe el și ideile lui de ceilalți politicieni ce spun aceleași lucruri, de ce sunt el și ideile lui altfel… Nu a spus, de exemplu, cum vrea să reglementeze piața astfel încât aceasta să fie cu adevărat liberă. Ce idei ar pune în practică în prima zi, odată ajuns la guvernare? Care sunt măsurile nenegociabile cu care s-ar duce într-o alianță? Pănâ la ce limită e dispus să le negocieze pe celelalte? Cine sunt partenerii vizați/doriți pentru o alianță? Care e însăși esența programului de guvernare națională dar și locală cu care vrea să vină în fața oamenilor în mai puțin de un an?…
Nu am primit răspuns la nici una din întrebările de mai sus… De aceea, recunosc că am fost un pic dezamăgit… Mă așteptam la mai multă concretețe și pragmatism.
În plus, nu am regăsit nici o încercare de “localizare” a discursului, referințe mai concrete la Iași, sau ce impact ar avea asupra Iașului politicile propuse de vorbitor.
De ce spun toate acestea? Fiindcă nu pot să nu mă întorc la comparația cu PLD-ul. Să nu uităm că la vremea înființării lui, PLD-ul avea câteva atuuri majore:
- contextul politic net mai favorabil decât cel de astăzi; lumea aștepta la fel de mult ca și acum o formațiune veritabilă de dreapta, curată, cu oameni competenți, care să nu dezamăgească, doar că acum zidul neîncrederii electoratului e cu mult mai înalt și mai greu de depășit și asta, sincer, și datorită erorilor comise de PDL în ultimii trei ani. NR nu mai beneficiază azi de acest avantaj;
- PLD avea la conducere un triumvirat de excepție, cred eu: Stolojan (tehnocrat cu o imagine extraordinară atunci) - Stoica (un ideolog de primă mână) - Flutur (absolut imbatabil ca organizator și cu o energie practic inepuizabilă). Cu tot respectul, eu despre dl. Neamțu abia am auzit de câteva săptămâni și nu pun la îndoială competențele profesionale ale d-sale dar încă nu are atuurile nici unuia din cei prezentați anterior.
- infrastructura electorală: PLD avea deja aderenți/simpatizanți capabili de mobilizare și organizare (parlamentari, primari, consilieri județeni și locali etc.). NR va trebui să facă acest efort în ritm accelerat într-un context politic mult mai dificil, numai dacă vorbim de faptul că e pe aceeși nișă cu un alt partid (pretins) de dreapta, partid care se află la guvernare, deci are resurse mult mai mari de a atrage aderenți…
Și cu toate aceste avantaje, și cu filiale numeroase (inclusiv în mediul rural, zonă pe care NR nu o vizează), PLD-ul a obținut la nivel național 7,78% din voturi în 2007. Să nu uităm că NR își propune un scor electoral dublu…
Și ar mai fi destule de spus colegilor și prietenilor de la viitorul (sper eu) PNR… De exemplu că vor trebui să-și dezvolte “anticorpi” în ceea ce privește selecția viitorilor membri. Îi avertizez că vor trebui să facă față invaziei de oportuniști, de foști membri ai serviciilor secrete, de “spioni” ai altor partide, de pioni ai mediului de afaceri ba chiar și socio- sau psihopați șamd. Vor mai trebui să știe să gestioneze frustrările unor membri, frustrări rezultate în urma procesului natural de selecție a unor lideri. Și sper să aibă înțelepciunea și tăria de a lăsa ca acest proces de selecție să fie unul natural…
Eu sper că vor reuși să treacă cu bine de toate aceste obstacole inerente unui început de drum și îi asigur că le voi fi alături cu orice sfat, dacă îl vor considera de folos. Și le mai spun ceva ce am învățat în ultimii ani din politică, dar general valabil: nu toți cei care te critică îți vor răul, după cum nu toți cei ce te laudă îți doresc binele…
Așa că, mult succes, Noua Republică!
Nov 8, 2011 | Politică
“Prea puțin (asta sigur), prea târziu (dar să sperăm că totuși nu)”… Așa aș caracteriza eu decizia de astăzi (ieri) a BPN… Ca unul care am declinat oferta de a face parte din noua structură interimară, cred că nu pot fi bănuit de o pledoarie pro domo.
Văd că “o anumită parte a presei” (online) îi face d-lui Oprea o prezentare demnă de un roman horror. Citesc despre “boarfe”, despre “răstigniți”, despre tot felul de alte grozăvii… Culmea e că aceste opinii vin de la adversari altfel aparent ireconciliabili din “presa online” ieșeană. Iată că au găsit totuși, spre marea lor ușurare, un “stindard” sub care s-au unit… 🙂 Ghilimelele de la “presa online” nu sunt întâmplătoare, iar cuvântul “adversari” pare să-și fi pierdut semnificația în ceea ce-i privește. Poate doar “stăpânul” (fie că e vreun sentiment, sau poate altceva sau altcineva…) e comun… 🙂
Singurul om de presă cu adevărat cu picioarele pe pământ și realist în analize pare să fi rămas dl. Ghețău (ca să nu fie vorbe, d-le Ghețău, mă aștept să fiu criticat pentru neimplicarea mea în această structură în viitoarele Dvs. articole, dar am argumente solide, cred eu 🙂 ). În rest… cu scuzele de rigoare, nimeni nu are sau a avut curajul să pună punctul pe “i”.
Vreți să știți de ce au fost invalidate alegerile de la Iași? Ei bine, iată adevărul: fiindcă nu au fost câștigate cinstit. Mai pe șleau spus fiindcă au fost incorecte din multe puncte de vedere (atât statutar cât și regulamentar).
Fiindcă “cineva” a crezut că se poate cumpăra cu mai nimic filiala unui partid de guvernământ.
Fiindcă “cineva” a crezut că pe lângă această filială, se poate cumpăra și ceva presă favorabilă.
Fiindcă “cineva” a crezut că dacă la acest melanj mai adăugăm și niște declarații lingușitoare și prietenos/critice ale unor așa-ziși adversari politici, totul va merge ca uns.
Și fiindcă “cineva” s-a gândit că “dacă tot avem la îndemână 2 filiale (compunând USL) din județ, de ce n-am avea-o și pe a treia, cea mai importantă, cea a partidului la putere?”
Dacă am urmări “relatările” din presa ultimelor 60 zile, am vedea exact ce s-a urmărit și în folosul cui.
De ce prea puțin? Fiindcă s-a abandonat principiul (stilul) aplicat de Traian Băsescu, acela de a se tăia răul de la rădăcină și de a se merge până la capăt. De ce prea târziu? Fiindcă această soluție trebuia să vină încă din 2008. Cu totul alta ar fi fost soarta/starea municipiului Iași și a județului acum…
Dar speranțe parcă se mai întrevăd…
Oct 25, 2011 | Politică
Am “debutat”, ca să spun așa, în politică (nu iau în considerare înregimentarea “cu turma” ca pionier sau UTC-ist) în noaptea de 21 Decembrie 1989, când student în București fiind, m-am dus să iau de la Casa Scânteii un braț de foi numite Scânteia Poporului pentru a le duce în Piața Universității, unde auzisem că se “întâmplă ceva”. N-am mai ajuns fiindcă ne-au speriat, pe mine și pe colegii mei, zgomotele de armă semi-automată și de TAB-uri și tancuri auzite pe măsură ce ne apropiam de centru. Pentru curioși, nu mi-am luat certificat de “revoluționar”. Mi s-ar fi părut o impietate față de cei care au stropit cu sângele lor acele zile… Dar despre ce am făcut eu la Revoluție, poate într-o altă postare.
Am fost apoi un participant frecvent (practic zilnic) și fervent (deh, entuziasmul vârstei) la ceea ce s-a numit “fenomenul Piața Universității”. Nu voi putea uita nicicând sentimentul de libertate pe care serile de cântec ni le dădeau celor prezenți acolo. Dar și asta merită o postare separată. Am făcut această introducere doar ca să precizez contextul subiectului meu de astăzi.
M-am înscris incă din ianuarie 1990 în Partidul Național Țărănesc (devenit apoi Creștin și Democrat), atras fiind de oameni precum Corneliu Coposu sau Ion Rațiu, singurul partid declarat pe față ca fiind pro-monarhist.
Și să știți, dragii mei, că nu era deloc ușor să fii monarhist pe atunci… Aveam un președinte care spunea despre rege că e “un moșneag de 70 ani” și-l asmuțea pe Vadim Tudor să îl bălăcărească în toate modurile posibile și să explice “poporului” în imunda lui gazetă cum e cu “iepele” acestuia, cu referire la fiicele regelui.
Eu eram monarhist, membru al unui partid monarhist, într-o perioadă în care Regelui i se prăbușeau copaci în cale ca să nu-și poată vizita mormintele familiei de la Curtea de Argeș, în care era întors de la aeroport și tratat ca un nimeni, ba mai rău, ca un infractor. Iar celor care îndrăzneau să spună ceva despre revenirea regelui în țară sau a României la un regim monarhic li se aplica în cel mai fericit caz eticheta de “visători”… 🙂
Așa că dați-mi, vă rog, voie ca măcar astăzi să-mi fie silă, pur și simplu silă, de declarații sau știri precum asta și precum asta sau asta și de toți comuniștii, comunistoizii și ticăloșiții din Parlament sau din afara lui care acum și-au găsit brusc valențe monarhiste, doar fiindcă mai pot lovi încă o dată în Băsescu. Pur și simplu l-au folosit și degradat pe rege, ca să-și regleze ei conturile politice. Au fost astăzi în Parlament față de rege exact precum mafioții care se duc cu falsă pioșenie la înmormântarea cuiva pe care tot ei l-au ucis.
Și ca să nu fie discuții, cred că președintele Traian Băsescu a greșit că nu a participat la acest eveniment. Doar dacă nu cumva știe ceva ce noi nu știm…
P.S.: Fraza pe care deja am văzut-o reluată de mulți, și care și mie mi se pare demnă de manualele de istorie este “Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.” Nu știu câți din politicienii din acea sală au realizat pe deplin de câtă responsabilitate ai nevoie ca să poți gândi așa, rosti așa, dar mai ales să acționezi în consecință.
Update P.S.: Conform acestei postări de pe blogary.ro, fraza de mai sus, care a impresionat multă lume, nu doar pe mine, nu-i aparține regelui Mihai, ci unui ornitolog din sec. XIX, pe numele său Audubon… Asta nu schimbă cu nimic esența frazei și mesajul în sine, dar cred că aceia care au făcut discursul și nu i-au spus regelui că e un citat, l-au pus într-o postură umilitoare…
