Ieri, mai toți românii am sărbătorit, care mai de care mai original sau nu, Ziua Națională. În ce privește Iașul, aproape toate comentariile au fost cam aceleași: la Iași această zi a fost “cenușie“, “săracă în idei“, “modestă“. Păreri la care subscriu și eu.
Iulian Micu, în postarea sa, dă și câteva idei. Vin și eu cu o idee gratis: eu unul aș da drumul la iluminatul de Sărbători la 1 Decembrie. Plus, de ce nu, o defilare militară seara (nu știu însă care sunt regulamentele militare în această privință și dacă e posibil). Ar fi mult mai de efect decât așa cum e acum. Sau măcar o paradă a personajelor istorice seara… Sau a unor personaje din basmele pentru copii… Sunt atâtea povești frumoase despre iarnă și Crăciun…
La urma urmei, decembrie e luna celor mai multe dintre Sărbătorile de iarnă și ea începe chiar cu Ziua Națională… Noi aprindem iluminatul festiv undeva după mijlocul lui decembrie, după care stăm cu el până undeva prin ianuarie, când nu mai are nicio semnificație, decât cel mult pentru ortodocșii de rit vechi, câți or mai fi ei prin Iași (în afară de basarabeni, care în opinia mea ar putea și ei să se “racordeze” la calendarul nostru religios).
În Occident, oriunde te-ai duce acum, toate orașele sunt deja pregătite și “gătite” de Crăciun, acesta fiind până la urmă momentul cel mai așteptat al acestei luni. Iar farmecul acestei perioade e chiar așteptarea, anticiparea sărbătorilor…
S-ar mai putea organiza ceva gen Weihnachtsmarkt, așa cum se practică în Germania sau Austria. Acolo, aceste “piețe de Crăciun” sunt o adevărată atracție, un loc numai bun de socializat, de stat la un pahar de vin fiert, în timp ce copiii s-ar putea juca în preajmă. Nu vedeți că au dispărut până și acele modeste “orășele ale copiilor”?
Ar mai fi multe de spus sau de sugerat, dar asta e situația deocamdată. La atât ne putem aștepta de la cel ce a impus viziuni de tip “Dorohoi” (să mă ierte toți dorohoienii, mai puțin unul) la nivelul Iașului… Părerea mea e însă că principalele cauze ale lipsei de interes pentru așa ceva sunt sărăcia sufletească și educația lacunară.
Trackbacks/Pingbacks