Ieri s-au afișat rezultatele admiterii de la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social–Politice, secția Studii europene de integrare şi securitate, așa că de-acum sunt în mod oficial student 😀 Dacă nu mă credeți, am atașat și o poză :))
Așa că, după toate încurajările primite, mingea e în terenul meu. Promit să nu mă fac de râs!
P.S.: Aaaaa, să nu uit… am fost la câteva sutimi de locul 3… Off… tinerii din ziua de azi, mi-au luat-o înainte :)))
Astăzi, 16.09.2011 am trimis către cancelaria președintelui PDL, dl. Emil Boc, cererea de candidatură la postul de Președinte al Biroului Permanent Județean al PDL Iași. Sper ca Biroul Permanent Național al PDL să aprobe această candidatură în ședința de luni 19 septembrie.
Mâine, după ce mă voi întoarce din periplul prin trei colegii electorale din județ, vă voi da detalii despre această decizie.
Ieri am postat pe Facebook (un mediu care îmi place foarte mult, recunosc) anunțul că voi fi din nou student. Răspunsul a fost unul care mi-a confirmat că pe facebook (fb, cum îi spun “inițiații”) ai într-adevăr prieteni. Adevărați, nu virtuali. O mulțime de mesaje de sprijin, de încurajare, de felicitare… Și spun <confirmat> fiindcă prima experiență, dacă vreți s-o numim așa, a fost de ziua mea de naștere. Cele mai frumoase și mai multe mesaje de felicitare de ziua mea au venit de la prietenii mei din această rețea. Dar să ne întoarcem la obiectul postării… Într-o postare viitoare am să explic de ce. Acum vreau doar să mă refer la ce a apărut azi în media online ieșeană. Și sunt realmente onorat de această atenție! Voi cita doar intervenția de pe site-ul d-lui Ghețău:
Se pare că postarea mea anterioară a avut un impact mai mare decât mi-aș fi putut eu imagina…
respectiv,
Însă vreau să postez aici și o mică precizare referitoare la ultima frază din articolul d-lui Ghețău (va apărea probabil și pe site-ul D-sale):
Un mic amendament. Nu voi putea fi “dezamăgit” de ceea voi “găsi” la UAIC dintr-un motiv foarte simplu: am ales Universitatea “Al. Ioan Cuza”, în primul rând, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social – Politice și specializarea Studii europene de integrare şi securitate, în al doilea rănd, tocmai datorită încrederii în această universitate și în calitatea actului didactic de aici și fiindcă am fost atras de programa specializării alese… Așa că nu aș vrea să se creadă cumva că voi fi un fel de cârcotaș în “uniformă” de student, ci doar, după două facultăți absolvite, un student mai exigent, mai ales cu el însuși. Nu-mi stă în caracter și nici nu mi-aș putea permite vreodată să critic niște oameni care au făcut carieră în domeniul în care eu abia aspir să pătrund…
Și încă ceva: dacă, prin voia lui Dumnezeu și eforturile mele, voi absolvi, sper eu merituos, și cursurile specializării la care tocmai m-am înscris, voi fi mândrul student și/sau absolvent a 4 (patru) din primele cele mai bune 10 universități ale României. Și am să le enumăr aici în ordinea cronologică în care le-am devenit student: Univ. Tehnică “Gh. Asachi” Iași, Univ. de Medicină “Carol Davilla” București, Univ. de Medicină și Farmacie “Gr.T. Popa” și Univ. “Al.I. Cuza” Iași. O spun fără să mă laud că nu știu mulți colegi din politica ieșeană și poate chiar națională care să poată să enumere un “careu” precum cel de mai sus…
Și fiindcă tot a fost perioada concediilor, câteva mici concluzii după drumurile făcute în această vacanță în țară și în afara ei…
1) Până nu vom avea autostrăzi nu vom conta. În nici un domeniu pe care îl dorim a se dezvolta, fie că vorbim de turism, de industrie, de comerț sau mai știu eu ce altceva.
2) Cine vrea să facă treabă, face. Am văzut comune mai aranjate și mai dichisite (în România) decât unele orașe cu oarece pretenții. Peste tot se vede imediat dacă primarul e un om interesat de soarta localității pe care o conduce sau nu.
3) Jos pălăria în fața lui Gh. Flutur și ce face pentru județul lui în calitatea lui de om politic sucevean.
4) Țara de la care avem cel mai mult de învățat ca mod de administrare rămâne în continuare Germania. Nu mai vorbesc de implicarea cetățeanului, fiindcă aici suntem tributari și latinității noastre, dar mai ales procesului de decădere morală și spirituală început în anii comunismului și continuat cu sprijinul copios al media, dar și al clasei politice, până astăzi.
5) O ultimă concluzie, pentru azi, dar promit să revin, a mea, ca ieșean: cel mai prăfuit, plin de gropi și prost administrat oraș de mărime cât de cât apropiată (și o spun fără urmă de răutate ci doar cu amărăciune) de pe traseul pe care l-am urmat de acasă și până la ieșirea din țară, dar și pe drumul de întoarcere este Iașul. Un adevăr trist și din păcate cât se poate de jenant pentru noi, ieșenii…
PS: o surpriză neplăcută a fost și Budapesta, un oraș pe care l-am revăzut acum afișând un aer destul de ponosit, departe de senzația de strălucire și civilizație pe care mi-o dădea cu ani în urmă.
Apare azi pe un site de știri și de-acolo, urmărind, pe un blog un articol demn cel mult de “foaia” menționată mai sus. N-am să intru în polemică, fiindcă nu prea am cu cine. Dar îi sugerez colegului meu fie să se documenteze când mai scrie, fie să se abțină. Altfel, nu știu de ce, articolul d-sale apare într-o zi în care un fost trădător al PD, actualmente PSD-ist se declară și el preocupat de alegerea făcută de BPJ Iași prin desemnarea d-lor Oprea și Păduraru drept candidați la Primăria Iași și respectiv la CJ din partea PDL.
În rest, dacă distinsul meu coleg vrea să vadă cât m-am abținut eu în a-l critica (“deranja”) pe Nichita, poate citi postarea mea de mai devreme, sau pot să-i ofer copii după cele două bibliorafturi de articole în care m-am exprimat asupra “performanțelor” actualului primar atât timp cât am fost viceprimar. În ce-l privește pe colegul meu, i-am răsfoit blogul până prin 2008 (de unde începe) și nu am găsit nici măcar un articolaș despre Nichita. Iar dacă o fi, trebuie că e foarte bine ascuns. În rest, marea lui grijă pe blog au fost mai mereu alegerile interne, deci funcțiile din partid. Q.e.d.
Dar parcă încep să înțeleg, văzând articole de genul celui al colegului, cam la ce se referea dl. Lăzăroiu când vorbea de “canale de comunicare exista la nivel local” și de alegerea lui Ponta. 🙂