Dl. Cârlan folosește un pretext simplu, cel al semnării petiției lui Cătălin Toma cu un nume fals asumat, pentru a-și manifesta pentru prima dată poziția față de numirea în CODA de la PDL Iași a unor nume ce nu au ce căuta acolo. E părerea mea și mi-o mențin indiferent ce vor spune unii sau alții, indiferent dacă asta ar însemna excluderea mea din PDL.
Dl. Cârlan spune că există o decizie a BPN cu “un nume (nr. 8) și a fost transmisă către organizație în scris, semnată de președintele partidului. Adică transparent și asumat.”. Stimate d-le Cârlan, eu, membru (atât cât am fost) al CODA și al BPJ al PDL Iași, nu am văzut niciodată această decizie! Ea nu a fost niciodată prezentată într-un cadru cât de cât oficial și Dvs. știți foarte bine acest lucru.
Țin să reamintesc faptul că la ultima ședință, de acum vreo lună, a BPJ-ului Iași, așa cum a rezultat el în urma fuziunii PD-PLD, nimeni din cei 4 membri ai BPN veniți să analizeze activitatea filialei Iași nu știa, conform propriilor declarații care pot fi confirmate de toți cei de acolo, inclusiv de dl. Cârlan, cine este dl. Nani, fiindcă de dl. Butucă nici măcar nu s-a vorbit.
Am și eu rugămintea, fiindcă pe cale oficială nu mi-a răspuns nimeni, să îmi explicați care sunt criteriile ce au dus la includerea celor 2 membri PSD în structura interimară de conducere a PDL?
Experiența politică? Hai să fim serioși… Cei doi sunt oameni care au eșuat atât în plan intern în PSD (și voi reveni pe acest subiect dacă va fi nevoie) cât și extern, unul din ei fiind învinsul d-nei Popa, unul din cei doi senatori pe care îi are PDL la Iași.
Ce filiale de partid a mai organizat vreunul din cei 2? Cu ce rezultate? Reprezintă vreunul din ei o figură emblematică a municipiului sau județului Iași?
Sper din toată inima că răspunsul, așa cum insinuează unii, nu ar fi “banii”… Fiindcă niciunul din cei doi domni nu are capacitatea sau posibilitatea de a ajuta financiar filiala, decât în mod foarte limitat. Unul din ei e director al unei întreprinderi de Stat, având niște venituri clare, transparente și restrânse, de angajat la Stat, iar celălalt are, după cum se vorbește, prin firmele d-sale, datorii imense la Stat (de ordinul milioanelor de Euro, din câte am auzit). Deci în oricare din situații, banii pe care aceștia s-ar lăuda (dar eu nu cred că au făcut-o) că i-ar aduce partidului, ar fi bani de la Stat. Sper, de fapt sunt convins, că nimeni din conducerea PDL Iași nu ar fi de acord cu așa ceva, de aceea exclud cu tărie un asemenea argument!
Și atunci?… Ce a mai rămas? Activismul politic? Să-mi indice oricine vreo luare publică de poziție a celor doi domni în favoarea PDL… sau măcar a președintelui Băsescu, pe care PDL l-a sprijinit la alegerile de anul trecut. Nimic! Eu unul nu am cunoștință de nicio declarație sau demers public al vreunuia din cei doi în favoarea PDL în ultimii doi ani și nici nu aveau cum să facă așa ceva, fiindcă cei doi sunt membri și simpatizanți PSD!
Iar să spuneți, d-le Cărlan, că dl. Nani e coleg de partid cu noi… Dvs. știți poate cel mai bine că adeziunea d-sale (ca și cea a celuilalt domn) ați văzut-o poate doar Dvs…. La organizația municipală, spre a fi afișată (așa cum spunea statutul la momentul la care Dvs. spuneți că s-a înscris dl. Nani în PDL) nu a ajuns… Și-atunci ce ne reproșați?
O ultimă mențiune: NU m-a pus nimeni să declar nimic, ce am spus am spus fiindcă așa simt. NU reprezint pe nimeni decât credința mea că acest partid poate face mult mai mult pentru Iași și pentru țară decât compromisuri care să ne tragă în jos.
Văd că una din persoanele aduse să ne lumineze calea către performanța politică (pe ce criterii, nu am aflat deocamdată, dar încă mai sper să mă lămurească cineva) nu prea are habar unde s-a înscris. Mai deunăzi, la ședința de la care am plecat pentru a nu valida prezența celor două implanturi PSD-iste, dl. Nani mi-a dat a înțelege cum că nu m-am prezentat d-sale. I-am răspuns că eu atunci când vin la mine acasă nu am de ce să mă prezint. Cel mult când mă duc în vizită la alții, așa cum e d-lui la PDL.
Acum, văd că nu-l cunoaște nici pe dl. consilier municipal Toma. Sau cel puțin așa declară aici. Mda, halal nou „membru” CODA! Sunt convins că dacă își întreabă colegii de la PSD, aceștia îi vor putea spune foarte repede și ușor cine sunt unii dintre membrii PDL, măcar parlamentarii, consilierii județeni și cei municipali din Iași.
Ca să trag o concluzie provizorie, ar trebui să așteptăm salvarea de la cineva care nici nu știe unde a venit…
Mda, concluzie tristă, dar adevărată: nu avem echipă de Liga 1. Așa cum nu avem nici primar de al doilea oraș al țării. Tragedia e că la Iași s-a amestecat primarul cu echipa și-a ieșit cam ce-a ieșit și la nivelul orașului, unde s-a amestecat fotbalul cu primăria… Adică submediocritate.
Asta e… Sper că n-o să vină în 2012 dl. Nichita să ne ceară să-l realegem de bucurie c-am promovat în Liga 1. Atunci chiar ne-am merita soarta!
PS: pentru cei care mai speră să rămânem în prima ligă prin tot felul de artificii subterano-administrativo-financiare, le spun că o medalie cumpărată nu va avea niciodată valoarea uneia câștigate!
Acest mic articol apare un pic mai târziu decât estimasem inițial, dar mai bine (cred eu) mai târziu decât deloc.
În ciuda titlului un pic negativ, vreau să încep cu o notă bună, de fapt una foarte bună, notă care cred că trebuie oferită D-nei senator Mihaela Popa. Vreau s-o laud și s-o felicit pe D-na Popa. În primul rând doresc s-o felicit pentru faptul că a primit un rol important, acela de a conduce echipa care are rolul de a reforma filiala PDL de la Iași.
Dar mai ales doresc să o felicit pentru opțiunea d-sale de a NU candida la șefia filialei județene a PDL Iași. Și vreau să o laud, pentru că sunt puțini oamenii politici capabili să-și asume povara unui asemenea efort, cel de reconstrucție, fără a fi tentați să-și valorifice avantajul creat prin deținerea unei poziții de control. Așa cum chiar domnia sa ne-a spus, va asigura o competiție corectă în partid. Ori, în opinia tuturor cred, această competiție nu poate avea loc în mod corect, atunci când unul dintre jucători este și arbitru și antrenor.
D-na Popa are curajul, în acest fel, de a spăla prin atitudinea d-sale, unul din păcatele originare ale politiciii românești: acela făcut de FSN, care a organizat, dar a și viciat prin participare, primele alegeri, așa-zis libere, din România post-decembristă. Știm cu toții că răul din ultimii 20 ani din societatea românească a început chiar de acolo, de la km 0 al lipsei de principii și de fair play. Îmi pare bine că D-na senator a înțeles acest lucru și are caracterul și curajul de a-l amenda prin gestul nobil al D-sale. Cred că D-na Popa va câștiga respectul tuturor fiind un arbitru corect și imparțial al competiției din partid, tocmai prin neimplicarea ei în această competiție. Încă o data felicitări!
Acum să trec la obiectul postării mele. Știam, încă dinainte de a face politică, faptul că în viață ești pus uneori în poziția de a face compromisuri. E oarecum de bun simț că nu ai cum și nici nu e bine, oricât de puternic ai fi sau te-ai simți, să-ți impui voința strivind dorințele sau voința altora, oricât de slabi sau puțini ar fi ei. Așa aș defini eu compromisul. Dar, cred eu, orice compromis trebuie să aibă la bază niște principii. Atunci când compromisurile sunt bazate pe principii și acestea transpar, ele sunt durabile, acceptabile și uneori chiar de dorit.
Cu totul altfel stau lucrurile însă atunci când compromisurile sunt făcute netransparent și fără a avea la bază principii. Ca să trec la exemple, un compromis a fost guvernarea alături de PSD. După părerea mea, el a avut la bază, din partea PDL cel puțin, niște principii: acela de a avea o majoritate solidă în Parlament, dar și acela de a putea apoi bate PSD-ul în alegerile prezidențiale, împiedicându-i să fructifice o eventuală opoziție politică.
Aceste principii au fost evidente și pe baza lor a avut loc atât venirea, cât și plecarea PSD-ului de la guvernare. Au fost lucruri asumate de ambele părți și, zic eu, cât se poate de transparente. Normal că acest compromis nu a fost unul plăcut. Nici pentru mine, sau alți membri simpli de partid, dar nici pentru oameni notabili din partid, cum este dl. Oltean. D-sa a fost chiar unul din cei mai plastici ilustratori ai acestui compromis în această faimoasă scenă:
Eu unul am aplaudat acel discurs și sunt convins că toți cei din PDL au făcut-o. Timpul a trecut, iar la PDL Iași s-a creat un “CODA” (comitet de organizare și desfășurare a alegerilor). Și pe cine ne trezim noi că avem în CODA? Pe exact reprezentanții “broscoiului” de neînghițit până mai ieri! Culmea, cu dl. Oltean făcând parte din CODA!
Ăsta deja nu mai e un compromis, e o compromitere a întregii munci de reconstrucție a filialei. De ce spun asta? Fiindcă acest compromis e total netransparent: nimeni, până acum nu mi-a putut răspunde cinstit și direct ce caută d-nii Nani și Butucă în conducerea (fiindcă asta e acest CODA) PDL Iași. Cel mai tranșant răspuns primit până acum a fost: “dacă sunt deja 17 membri, ce mai contează încă 2?”! Păi eu în locul lor aș fi jignit!
Dar eu, ca membru PDL, mă simt și mai jignit. Așa cum scriam și la începutul lui februarie, PDL are nevoie să se împrospăteze. Dar nu așa! Nu cu PSD-iști, ci cu oameni din afara politicii, sau măcar apropiați doctrinar de noi. Altfel, cei 60%-70% din oamenii pentru care ziua alegerilor e doar o altă zi de picnic sau de făcut curat acasă, vor continua să absenteze de la vot.
Păi ce facem, în loc să deschidem geamurile să ne intre aer curat în casă noi deschidem numai ușa de la beci, de unde ne poate veni cel mult duhoarea poșircii de anul trecut, plus eventual niște miros de mucegai? Iar apoi ne lăudăm că ne-am împrospătat???!!!…
Ăsta e semnalul de schimbare pe care-l dăm noi, faptul că aducem la vârful partidului pe cineva care acum mai puțin de un an stătea pe o înaltă funcție oferită lui de către Nichita și de către PSD? Și încă pe cineva care a susținut puternic (după cum se spune) financiar PSD-ul?
Nu știu de ce, dar refuz să cred că pepiniera de cadre a PDL a ajuns să fie tot ce refuză sau dă deoparte PSD-ul… Mai lipsește să ni se prezinte ca mare succes atragerea vreunui PC-ist.
În această idee, doresc să adresez, de pe umila mea poziție, de membru simplu al PDL, o rugăminte către oamenii de valoare sau simpli cetățeni ai acestui oraș: VENIȚI ÎN PDL! Medici, profesori, universitari, simpli muncitori sau mame casnice de copii, oameni în vărstă, sau studenți, VENIȚI ÎN PDL! Acum, poate mai mult decât oricând, e nevoie în partid de altceva decât de conserve PSD! Eu unul m-am săturat de membri care stau la cotitură să vadă “cine iese” ca să vadă încotro își mișcă taraba intereselor.
M-am săturat să bat în campanii electorale străzile orașului spunându-le oamenilor că nu le putem oferi bani sau ajutoare ca PSD-ul, dar le dăm garanția cinstei, corectitudinii și competenței, pentru ca apoi să trebuiască să le spun că aducem în partid exact pe cei despre care le spuneam că nu trebuie votați! Ce le va putea spune d-na senator Popa alegătorilor ei din Copou acum? Cum va putea ea justifica numirea celor 2 în conducerea de la Iași?
M-am mai săturat și de “vitejii” care “au fost tot timpul alături” de noi, însă, vezi Doamne, nu s-au putut manifesta fiindcă așa și pe dincolo, dar acum că suntem la putere sunt zmei, nu alta… Și dacă se poate (și trebuie neapărat să se poată, fiindcă se vor revanșa ei cumva, iar aici urmează un zâmbet al lor plin de subînțelesuri…), ar dori să mai stea un pic pe funcțiile obținute politic de la PSD sau PNL…
Încă o dată repet: nu am nimic personal cu cei doi domni menționați mai sus. Nici măcar nu ne cunoaștem decât cel mult la nivel de “bună ziua” (și asta doar într-unul din cazuri). Mai mult, cred că dacă d-lor ar rămâne în PSD, ar face un serviciu acelui partid, îmbogățindu-l cu oameni cu care noi, cei din PDL, am putea dialoga benefic pentru ieșeni, dar și pentru români. Ca adversari politici și ideologici. Dar adversari care se respectă reciproc și nu dușmani. Dar din păcate, cei doi domni nu vor putea fi niciodată membri cu inima ai PDL. Fiindcă își datorează carierele, averile și evoluțiile profesionale, PSD-ului. Respect asta și îl consider un lucru acceptabil, dar eu vreau ca PDL să fie altfel. Mai bun, mai cinstit, dar mai ales să nu-i înșele pe cei cărora le cere votul, deci încrederea.
Eu vreau un partid de membri cu sufletul alături de PDL, nu doar cu carnet la PDL. Dacă ne vom minți singuri și vom cădea în capcana în care a căzut PSD, de a ne umfla artificial cu membri de conjunctură, vom avea parte de eșecuri usturătoare începând cu 2012, atât noi cei de la Iași, cât și la nivel național…
PS: pentru cei interesați, am cerut deja în două rânduri, atât d-nei Popa, cât și d-lui Falcă, permisiunea de a nu face parte din CODA, atât timp cât consider eu că sunt încălcate spiritul PDL și demnitatea filialei prin prezența unor oameni care nu au ce căuta acolo. Deocamdată mi s-a respins cererea.
M-am abținut în ultimele săptămâni să comentez înaintea și după meciurile lui Poli gândindu-mă să nu le aduc ghinion, dar iată că nu eu eram cauza… Sunt curios ce “iesplicații” va mai găsi dl. Președinte de Onoare (măi, să fie) al clubului de fotbal ieșean după această rușinoasă înfrângere de la Bistrița. Dar nu-mi trebuie un exercițiu de imaginație prea îndrăzneț pentru a ghici cine sunt/vor fi fost vinovații. Oricum d-sa nu se va număra printre ei, sau va fi o vinovăție din aceea de autocritică sănătoasă, comunistă: “am pus prea mult suflet”, “m-am implicat și mi-a păsat prea mult” etc… În rest, ce să mai comentezi la un asemenea scor?…
Peste o oră începe “derby-ul retrogadării”, turul 2, din Bundesliga: Augsburg - Nüremberg. Vă țin la curent. Ca să vă faceți o idee despre ce înseamnă un asemenea meci în Germania, vă spun că el este transmis la o oră de maximă audiență pe canalul 1 al televiziunii germane (ARD) atât în varianta normală, cât și în HD (high definition)…
Prietenii (și zău că nu sunt malițios) de la ziarul Evenimentul de Iași îmi fac onoarea de a mă trata “regește” pentru a treia zi consecutiv. Sincer, dacă ar fi fost să cumpăr reclamă la ziarul D-lor, cred că mă costa o avere, la câți centimetri pătrați îmi acordă… Pot să le spun, de asemenea, că au stabilit și un record: am văzut astăzi cea mai mare fotografie a mea pe care am întâlnit-o până acum! Dar asta e partea frumoasă și nostimă, să-i zic așa, a întregii “afaceri”…
Coperta Evenimentul 08.05.2010
Am citit astăzi articolul care-mi este dedicat și mie (sau în principal mie, dacă e să judec după mărimea spațiului alocat fotografiei mele). În primul rând că în ceea ce mă privește e plin de citate inexacte, truncheate și scoase din context. Știu, știu, asta e replica tuturor politicienilor când sunt criticați în presă, dar lăsați-mă să mă explic (măcar pe blogul meu să pot să fac asta 🙂 )…
În primul rând, da, sunt întrutotul de acord cu măsura anunțată de Președinte! De ce?
- fiindcă acum aproape 20 ani când toată lumea vorbea despre (iar în alte țări se făcea) “terapia de șoc”, noi ne jucam de-a reforma în vorbe, în timp ce unii dintre cei ce azi stau și critică se îmbogățeau ilegal și imoral; Am fost întotdeauna admiratorii țărilor care au știut să facă lucruri dureroase fără a crâcni și le invidiem nivelul de trai, dar țipăm ca din gură de șarpe când suntem măcar amenințați cu niște măsuri menite să salveze economia…
- fiindcă e o măsura dureroasă, dură, dar de dreapta, iar eu am concepții de dreapta, fiind membru al unui partid de dreapta. Între a crește taxele pentru toată lumea (măsură de stânga) și a scădea costurile, s-a optat pentru a doua categorie. Gândiți-vă la sectorul privat. Ce-ar fi dacă o firmă privată aflată în impas, ar alege să crească prețurile pentru produsele sau serviciile pe care le oferă, în loc să-și rentabilizeze activitatea prin scăderea costurilor? Cred că orice persoană de bună credință știe răspunsul, dacă nu din bun simț, măcar din experiența întreprinderilor de stat care au încercat deja această metodă. Alternativa este FALIMENTUL! După logica celor de la Evenimentul, mai bine moare țara, decât să renunțe ei la retorica populistă… Ah, chiar, poate îmi spun jurnaliștii de la Evenimentul: de la ziarul Dvs. nu au fost niciodată disponibilizați angajați? Ce efect credeți că ar avea acum creșterea prețului cotidianului Dvs.? V-ar face mai competitivi? Bine, recunosc, întrebările sunt mai mult retorice, fiindcă nu mă mai aștept la sinceritate și obiectivitate de la Dvs….
- Fiindcă e o măsură hotărâtă, care denotă responsabilitate și cere curaj. Așa cum am fost un partizan al unei campanii electorale pentru prezidențiale făcute curajos, fără compromisuri economice electorale, iar guvernul Boc s-a dovedit capabil de așa ceva, tot la fel sunt apărătorul și avocatul unor măsuri corecte pentru țară, chiar dacă nepopulare. Prefer să fiu hulit acum și scos responsabil de toate relele Pământului, alături de cei care au luat deciziile dureroase de ieri, dar România să intre pe făgașul normalității, decât să “o scăldăm” (ca partid) în niște ape călduțe, iar țara să se ducă de râpă în urma noastră…
Dar să mă întorc la amicii mei din redacția Evenimentul. De ce spun că sunt inexacte citatele pe care mi le atribuie? Normal, fiindcă nu am spus ceea ce scriu d-lor că am spus. De exemplu, sunt citat spunând: “Este o măsură necesară, pentru că altfel nu s-ar fi luat. Ca şi în cazul Greciei, este un sacrificiu care trebuia făcut, care vine în ajutorul cetăţeanului prin reducerea birocraţiei.” În afară de faptul că e genul de exprimare care nu-mi aparține, am spus cu totul altceva. Am spus că este o măsură dureroasă, dar necesară, pentru a nu ajunge în situația Greciei, țară care umple paginile ziarelor și ecranele tuturor televiziunilor din lume… Am mai spus că o asemenea măsură trebuie însoțită de o scădere a birocrației și de măsuri de stimulare a economiei reale pentru a putea compensa eficient efectele… Dar ce să-i faci dacă alta era comanda, anume aceea de a scrie (și) despre Grigore?…
Mai scriu redactorii (fiindcă sunt aproape sigur că nu reporterii au scris articolul) că eu “consider că mulţi dintre specialiştii din această instituţie (n.m. Primărie) ar trebui să meargă către mediul privat, pentru a-şi regăsi o satisfacţie profesională pe măsură”. Nu am spus asta. Am spus doar că deși va fi greu pentru unii dintre cei disponiblizați, ei nu trebuie să se teamă de domeniul privat, acesta putând să le aducă realizări profesionale mult mai consistente decât la Stat. Nu am spus-o cu malițiozitate, ci din proprie experiență. Din toți anii lucrați de mine, doar doi sunt la Stat: cel de medic stagiar și cel din urmă de la Primăria Iași. Și vă spun cu mâna pe inimă că aș da oricând 10 ani lucrați la Primărie pe unul în domeniul privat.
Iată ce mai scrie azi Evenimentul: “Viceprimarul Gabriel Grigore, care în urmă cu câteva zile se posta ca un apărător al primelor loturi de disponibilizaţi din structurile administraţiei publice locale, împărtăşeşte aceeaşi opinie cu şeful său de la Cotroceni.”. De ce spun că articolul omite și denaturează declarațiile pe care le-am făcut? Fiindcă i-am spus d-lui care m-a sunat (nu-i dau numele fiindcă sunt convins că nu el stă în spatele textului publicat) că îmi mențin poziția în legătură cu polițiștii comunitari, mai mult, că merg pe linia declarațiilor Președintelui, care a spus un lucru de bun simț, anume acela că prin cheltuielile exagerate din acest moment din domeniul public, sunt afectate investițiile în școli, grădinițe și spitale. Căutați numai în postările mele recente și veți găsi aceeași înșiruire de priorități… Dar ele nu sunt și ale celor de la Evenimentul… Și am mai spus ceva, anume că disponbilizările, câte vor fi făcute, vor trebui să-i privească pe funcționarii din birouri, de multe ori cu activitâți redundante, iar nu pe cei care lucrează pe teren, așa cum sunt cei din poliția Comunitară, menționați mai sus, medicii, profesorii sau alte categorii de bugetari realmente necesari societății. Dar n-ar fi dat bine să scrie lucrurile astea, nu-i așa? 🙂 Apropos, oare când vom vedea cum caută cei de la ziarul cu pricina dedesubturile proiectului de hotărâre pe care l-am publicat ieri pe blog, cel referitor la DSPM?
Încă ceva: toți, dar absolut toți reprezentanții mediului privat de afaceri au salutat măsura anunțată ieri de președinte, fie că vorbim de bănci, patronate sau chiar banca Națională. Asta nu vă spune nimic, d-lor de la Evenimentul?
Ce mai zice gazeta proletară? Cică: “Acţionând în locul unui Guvern ce are în frunte un muţunache politic, Traian Băsescu a aruncat din nou România în aer, anunţând reduceri catastrofale de salarii şi pensii. Curajos, preşedintele a ieşit singur la bătaie, asumându-şi fără ezitare încărcătura negativă a acţiunii sale. Societatea civilă, sindicatele şi presa i-au răspuns la unison, arătând spre camarila portocalie care cangrenează sfera bugetară, spre corupţia şi nepotismul de proporţii epice ce otrăvesc administraţia şi spre caracterul tardiv al acestor măsuri.”. În primul rând că fariseismul d-lor are un dar, acela de a se auto-contrazice: mai întâi li se plânge de milă bugetarilor, după care toți sunt acuzați că ar fi PDL-iști. Păi, oameni buni, în ultimul an și jumătate, adică de când e PDL la putere, toate angajările în sfera bugetară au fost înghețate! Asta înseamnă că de fapt, “oneștii” ziariști de la Evenimentul plâng de fapt de mila bugetarilor angajați în guvernările succesive PSD și PNL. Dragi gazetari, măcar fiți sinceri și recunoașteți, spuneți cinstit că vă pare rău că nu mai e PSD +/- PNL la putere. Nu văd de ce să fiți jenați de o asemenea opinie… Aaaaa… v-ar dispărea aura de “imparțiali”… V-ar scădea tirajul dacă v-ați alinia sincer și transparent celor pe care îi susțineți de fapt… Asta deja e altă problemă și e o boală veche a tuturor ziarelor “independente”…
În fine, pentru cârcotași (“Pedeliştii din Moldova s-au cam ascuns de reporterii cotidianului nostru, care doreau să îi întrebe cum se mai uită astăzi în ochii celor cărora le semnează statele de salarii, în cei ai părinţilor pensionari şi ai alegătorilor, acolo unde este cazul. Nu ne aşteptam la cine ştie ce acte de eroism din partea membrilor unui partid obedient până în măduva oaselor faţă de Traian Băsescu”) pot menționa că și ieri, dar și azi, am fost în mijlocul oamenilor, fie ei în piețe (unde știu că PSD-ul are brigăzile de “zvoneri” și “răspândaci”), fie ei în parcuri, pe stradă, la manifestări publice, unde am încercat și cred eu, am reușit să transmit exact ceea ce s-a vrut a se face prin aceste măsuri: corecții dureroase, dar corecte pentru țară și pentru cei care contribuie la buget.
Unde e miza adevărată pentru noi acum? Cred că prima ar fi transmiterea mesajului corect și coerent către populație, iar în al doilea rând împiedicarea abuzurilor. Trebuie ca oameni precum Nichita la Iași, dar și alții în poziții asemănătoare lui, să nu profite de asemenea măsuri, dând vina pe guvern, pentru a-și păstra în jurul lor doar funcționari obedienți eliminând în schimb oamenii competenți. Concedierile din sistemul bugetar, atâtea câte vor fi ele, trebuie să păstreze în sistem oamenii competenți, responsabili, altfel vor fi un eșec. Vom avea o birocrație mai restrânsă numeric, dar mai concentrată și la fel de indolentă și păgubitoare ca și până acum… Și să nu-mi spună vreun contribuabil din economia reală că nu e așa, fiindcă nu-l voi putea crede…
Privacy & Cookies: This site uses cookies. By continuing to use this website, you agree to their use.
To find out more, including how to control cookies, see here:
Cookie Policy
