Hristos a Înviat!

Hristos A Înviat!Dragii mei cititori, prieteni (dar nu numai), cunoscuți (dar nu numai), vă doresc un Paște liniștit, îmbelșugat și împlinit alături, fie doar și sufletește, de toți cei dragi vouă.

Hristos a Înviat!

Șantier “à la roumaine”…

O postare lejeră, de vacanță de Paște, care să vă mai descrețească frunțile. Astăzi dimineață, trecând cu mașina prin zona Tudor Vladimirescu (în spatele căminului T17) am avut parte de o priveliște de tip “Caracal”. Imaginile cred că vorbesc de la sine…

[nggallery id=2]

Și ne mai mirăm că țara este așa cum este… 🙂

Cum s-a “babardit” televiziunea în România…

Recunosc sincer că nu m-am mai uitat de mult timp la posturile românești de televiziune, prin “românești” înțelegând acele posturi care nu sunt retransmisii subtitrate sau dublate ale unor posturi din străinătate. Și evit constant contactul cu TV-urile autohtone de aproximativ 2 ani, cam de când a început s-o ia razna Realitatea, transformându-se în ceea ce ne arată că este și azi: o cloacă. La ProTV nu mă mai uit de și mai mult timp fiindcă m-am săturat de tiparul 10 minute emisiune/film + 15 minute publicitate și așa mai departe. Am făcut excepție o perioadâ scurtă, în timpul campaniei de la alegerile prezidențiale din 2009 când am înregistrat și două premiere: m-am uitat mai mult de 1 minut neîntrerupt la OTV (era o emisiune cu Băsescu) și am ascultat pentru prima dată în viața mea o manea de la un capăt la celălalt (la Taraf TV, tot în context electoral, desigur 🙂 ).

În rest, având o pasiune, veche de-acum, pentru televiziunea prin satelit, am avut șansa de a mă putea uita la televiziuni din țări care știu cum se face televiziune, dar mai ales cum se face educație publicului chiar și atunci când vrei să-l distrezi.

Dar să mă întorc la motivul postării de astăzi. Fiind sămbâtâ seara într-o vizită, la un moment dat mi-a căzut privirea pe televizorul din sufrageria unde mă aflam. Televizor pe al cărui ecran se etala titlul plin de substanță al unei emisiuni mustind de promisiunea unor delicii intelectuale. “Regalul” cultural care mă aștepta se numea simplu și direct: “În puii mei”…

La ce să te aștepți de la o emisiune cu un asemenea titlu? Ei bine, și cele mai sumbre așteptări pot fi depășite… În privința emisiunii nu pot spune că am văzut până acum ceva de mai mult prost-gust. O serie absolut delirantă de poante kitsch, recitate de unul pe care am înțeles că-l cheamă Bendeac, totul culminând cu un “sketch” (sau scheci, sau ce or fi crezând ei că e…) despre o presupusă moarte/înmormântare a lui Florin Piersic (chiar sunt curios dacă actorul și-o fi dat acordul pentru folosirea imaginii și a numelui său în porcăria cu pricina), scenetă în care, printre alte mitocănii macabre, “mortul” care-l întruchipa pe Piersic se tot ridica din sicriu ca să emită niște replici la limita cretinismului. Cireașa de pe tort, dacă mi-e îngăduit să spun așa, a fost că la una sau două dintre “ridicările” din sicriu, “maestrul Piersic” îi spune (în mod repetat, probabil ca să fie sigur că a fost corect auzit și înțeles) unei dudui (blonde, bineînțeles) că nu vrea s-o “babardească” atunci, pe loc, dar ar vrea numărul ei de telefon, probabil ca să execute procedura cu pricina ulterior…

Cum, nu știți ce-i aia “babardeală”? Nu-i nimic, vă lasă să ghiciți Antena1 la o oră de maximă audiență într-o seară de sâmbătă, când probabil aveți și copii în preajmă… Dar ce credeți că mi s-a spus? Cică “stai tu liniștit, că de obicei e și mai rău”… Ce să mai zic, dacă eu mă uitam perplex la ce se putea debita pe ecran de către o televiziune cu pretenții naționale și singura reacție a fost că în mod “normal” e și mai rău?

În fine, am pretenția minimă despre mine că-s un om deschis la minte, normal, căruia îi place umorul (recunosc, de calitate, dar râd și la glume deocheate dacă-s bune), adică un om căruia, vorba lui Terentius “humani nihil a me alienum puto”. Dar ce se oferă acum publicului român, cu pretenții de divertisment, e sub orice standard pe care l-am întâlnit sau imaginat vreodată.

Constat că sub acoperirea dreptului la liberă exprimare și a veșnic pomenitului argument că vorbim de televiziuni comerciale pe care ești liber să le trimiți în neant din telecomandă se ascund niște monștri de prost-gust și crasă incultură. Oare toți cei de la CNA au adormit? Ei nu mai văd ce se difuzează? Mai are oare vreun rol această instituție? După ce am văzut eu sămbâtâ seara, cu siguranță că nu. Păi dacă ar fi să compar ce am văzut la televiziunile românești (fiindcă după aceea m-am mai uitat și la alte posturi ca să constat amploarea fenomenului) cu ce se difuzează în Vest, la noi totul pare complet scăpat de sub control… Singurele emisiuni (și vorbesc aici de posturi comerciale) din străinătate care pot fi cât de cât asimilate “producției” de care vorbeam mai sus sunt precum a compara o puștoaică ce și-a pensat prima dată sprâncenele cu vreuna din veteranele de pe șoseaua de centură…

Vreau să fiu bine înțeles: nu am nimic cu abordarea unor teme mai “delicate”, dar e o diferență imensă între cum se fac glumele cu diverse implicații la televiziunile din alte țări și modul vulgar, punctat cu ținute indecente și gesturi obscene cu care sunt făcute asemenea trimiteri la televiziunile autohtone. Nemaivorbind de prostul-gust. Eu unul, naiv probabil, refuz să cred că românii s-au degradat într-atât încât să accepte tot ghiveciul ăsta cu tentă sexuală omni-prezentă fără să clipească… Și ne mai mirăm că avem o generație tânără care regretă un comunism pe care (Slavă Domnului!) nici măcar nu l-a apucat…

Soluții? Pe plan imediat, ele sunt simple, dar au nevoie de voință de implementare: un CNA care să-și facă datoria fără să-i fie teamă că deranjează posturile TV ale unui fost securist și turnător, sau ale vreunui îmbogățit din furat. Un set mai clar de reguli în acest domeniu, iar acesta e apanajul Parlamentului. Pe termen lung: educația. Nu cumpărarea de diplome de la buticurile zise și universități private, ci EDUCAȚIA.

Altfel, ne vor “babardi” toți șmecherii “șucari”…

Culmea spam-ului :)

Am atins această culme ieri, când am fost apelat de la numărul de telefon 0374103800 de un robot al Metro Cash&Carry și pus pe apel în așteptare… 🙂

Adică ei mă sună să-mi spună că au făină la trei lei și cinșpe bani, iar eu trebuie să aștept în telefon până se obosesc ei s-o facă! 🙂

Când într-un sfârșit a apărut la capătul celalalt al firului o ființă umană, m-am răcorit și le-am spus că nu mai calc pe acolo fiindcă au un magazin “ponosit” (lucru despre care am mai scris, de altfel, acum vreun an). Domnișoara cu care am discutat mi-a spus foarte serioasă că și-a notat “remarca” mea. Așa să fie… 🙂

Compasiune și respect

Urmăresc, probabil ca mulți alți români și mulți alți cetățeni ai planetei, ceea ce se întâmplă acum în Japonia. Am revăzut pe youtube (alt instrument uimitor de comunicare al zilelor noastre) iar și iar imaginile dezolante și impresionante ale dezastrului pe care natura l-a abătut asupra acelui colț de lume. De fiecare dată când văd astfel de imagini mă gândesc cât de mici și neputincioși suntem, în opoziție cu cât de mari și indestructibili ne credem…

În fine, toată compasiunea mea merge către acest popor brav, care sunt sigur că se va reface în tăcere și cu demnitatea care-l caracterizează. Respectul meu pentru această națiune care nu-și bate joc de ea însăși. Mă uitam la soliditatea construcțiilor, fie ele clădiri, diguri, autostrăzi, poduri. Probabil că la noi s-ar fi furat jumătate din valoarea contractelor de execuție iar într-o situație similară, sau chiar mai blândă, toate ar fi fost demolate. Respectul meu pentru acei oameni pe care nu i-am văzut bulucindu-se către ajutoare și care vor ști să-și refacă avutul prin muncă, iar nu prin a pretinde pomană.

Ca o remarcă, o notă (din nou) proastă, televiziunilor RTV și A3 care nu mai fac niciun secret din faptul că sunt doar niște țațe care emit via satelit. Unele din comentariile lor au fost de-a dreptul imbecile.