Urmăresc, probabil ca mulți alți români și mulți alți cetățeni ai planetei, ceea ce se întâmplă acum în Japonia. Am revăzut pe youtube (alt instrument uimitor de comunicare al zilelor noastre) iar și iar imaginile dezolante și impresionante ale dezastrului pe care natura l-a abătut asupra acelui colț de lume. De fiecare dată când văd astfel de imagini mă gândesc cât de mici și neputincioși suntem, în opoziție cu cât de mari și indestructibili ne credem…
În fine, toată compasiunea mea merge către acest popor brav, care sunt sigur că se va reface în tăcere și cu demnitatea care-l caracterizează. Respectul meu pentru această națiune care nu-și bate joc de ea însăși. Mă uitam la soliditatea construcțiilor, fie ele clădiri, diguri, autostrăzi, poduri. Probabil că la noi s-ar fi furat jumătate din valoarea contractelor de execuție iar într-o situație similară, sau chiar mai blândă, toate ar fi fost demolate. Respectul meu pentru acei oameni pe care nu i-am văzut bulucindu-se către ajutoare și care vor ști să-și refacă avutul prin muncă, iar nu prin a pretinde pomană.
Ca o remarcă, o notă (din nou) proastă, televiziunilor RTV și A3 care nu mai fac niciun secret din faptul că sunt doar niște țațe care emit via satelit. Unele din comentariile lor au fost de-a dreptul imbecile.