Rooney or not Rooney?… Not Manchester United!

UCL: Man. Utd. vs. Bayern München

Intră sau nu Rooney? Aceasta e acum întrebarea tuturor celor interesați de acest ManU - Bayern…

În seara aceasta, un nou meci care sper să fie măcar la fel de frumos precum cel de aseară (Barcelona - Arsenal): Manchester United - Bayern München. Manchester, cu orgoliul rănit după înfrângerea din campionat, acasă, cu Chelsea (în care, între noi fie vorba, au arătat obosiți și demotivați), ar trebui să se mobilizeze fiindcă e cam ultima șansă de a mai câștiga un trofeu important. Asta doar dacă Chelsea nu se împiedică stupid pe parcursul ultimelor câteva etape de Premier League pe care le mai au de jucat…

Aștept cu nerăbdare să văd jocul, dar mai ales să aud tribunele. Adevărul e că nimic nu se compară cu atmosfera de pe stadioanele britanice (dar mai ales cele englezești). Vă mai țin la curent cu opiniile mele pe măsura desfășurării meciului (cred că v-ați obișnuit deja 🙂  ).

Și celălalt meci promite să fie spectaculos, măcar dacă ne luăm după scorul din tur. Să vedem dacă Lyon rezistă…

Update 1: Rooney e în teren. să vedem dacă merită și dacă poate. Tribunele sunt absolut superbe!
Update 2: minutul 3, 1-0 pentru ManU, gol Gibson!
Update 3: ManU- Bayern: 2-0 Gol Nani!!! Ce gol… de generic… și e doar minutul 7…
Update 4: min. 41: 3-0 Din nou Nani…  Se pare că are o seară de grație. Deocamdată ManU e calificată, dar mai e un pic…
Update 5: min. 43: 3-1! Ce meci!!! Oliç marchează pentru Bayern! Abia ce spusesem că mai e de jucat…
Update 6: Pauză… Un meci superb, cu niște tribune de vis și 4(+1) olandezi (Van Bommel, Van der Sar, Robben, și Van Buyten, plus Van Gaal), cam tot atât de mulți (dar modești și muncitori) ca și englezii.

Să vedem ce urmează!

Update 7: ManU în 10! Să vedem acum cât va conta Ribéry… Dacă tot vorbim de francezi, în celălalt meci e 1-0 pentru Bordeaux. La un gol de calificare bordelezii… În min. 55, Rooney out, O’Shea in. Deci și Rooney și not Rooney, asta apropos de titlul postării mele.
Update 8: în ultimele 10 minute, un Bayern din ce în ce mai agresiv (probabil și superioritatea numerică) simțind clar că au nevoie de doar 1 gol pentru calificare…
Update 9: Ce ziceam de olandezi? Robben 3-2!!! Bayern e calificată acum!
Update 10: Gata! Bayern in, ManU out! Oricât aș ține la Manchester, revanșa asta e meritată de Bayern. Au știut cum să gestioneze meciul cu meticulozitatea lor de germani struniți de un olandez riguros. Jos pălăria în fața lor!

În celălalt meci, Lyon a rezistat și merge mai departe. Felicitări învingătorilor!

Și fiindcă mâine voi fi în drum spre București la ora meciului cu Clujul, dați-mi voie să le adresez băieților un “Hai Poli!” din toată inima! Ajutați-mă să-i pot oferi vineri la București un zâmbet larg și deschis, dar malițios, d-lui Boc! 🙂

Scurtă replică

Văd că postarea mea (mai precis finalul ei) a generat o emulație pe care nu aș fi bănuit-o 🙂
În primul rând o lămurire: dacă mi s-ar fi răspuns la întrebare în ședința de CL, poate n-ar fi fost nevoie să speculez.
Dragă d-le Danga, probabil că a deranjat mai mult ceea ce am scris despre PNL decât neapărat ce am spus despre Citadin, dar asta e o altă discuție și e problema d-voastră ca partid care-și pierde treptat identitatea în CLM Iași.
Redau mai jos definiția găsită de mine a veniturilor din producția stocată: “Venituri din exploatare ce reprezintă variația în plus (cazul stocajului când stocul final este mai mare decât stocul inițial) sau în minus (cazul destocajului, când stocul final este mai mic decât stocul inițial), între valoarea la cost de producție a stocurilor de produse și producție în curs de execuție, de la finele perioadei și valoarea inițială a acestor stocuri, fără a lua în considerare provizioanele constituite pentru depreciere.
Variațiile de producție stocată se determină pentru fiecare formă de produse stocate (produse finite, semifabricate, produse reziduale) cât și pentru producția în curs de execuție.
Producția stocată, ca și producția imobilizată, sunt venituri care nu generează încasări monetare într-o perioadă imediat următoare; fiind surse de imbogățire virtuală pentru întreprindere, ele sunt evaluate, din rațiuni de prudență, la nivelul costurilor de producție.” Cam tehnică definiția, dar e ceea ce am spus și eu.
Cu alte cuvinte, așa cum am mai spus, această producție stocată reprezintă materiale folosite la lucrări încă nefacturate. Daca nu ar fi folosite, ele ar trebui să se regăsească sub forma de stocuri în munți de mixturi asfaltice, sorturi de balast etc..
Întrebând persoane care se ocupă de contabilitate, mi s-a confirmat faptul că este perfect posibil ca aceste “venituri din producția stocată” să fie într-adevăr lucrări efectuate, cu materiale consumate, dar încă nefacturate. Așa că nu văd de unde iritarea d-lui Danga și a celuilalt domn/doamnă, care după IP-ul de pe care scrie, se pare că o face în timpul programului de lucru, de la Primărie. Și cu toate astea mă întreabă pe mine cum îmi justific leafa 🙂 Ei bine, se pare ca mai bine decât d-lui/ei! Doar dacă nu e plătit/ă special ca să-mi scrie 🙂
În ceea ce privește faptul că, vezi Doamne, Citadinul ar vinde materii prime și materiale către terți (cele enumerate de dl. Danga în comentariul d-sale), asta mă readuce la problema ridicată de PDL în ultima ședință de CL: dacă le produce singur, ba mai și vinde altora (în afară de Primărie), deci are prețuri bune, mai mici decât ale competiției, la ce mai e nevoie să cumpere de la alții aceleași tipuri de materiale (vezi balast de ex.)?
În rest, ce să zic, o replică a d-lui Danga care e obligat probabil de partid (nu știu care dintre cele două, PSD sau PNL) să mai dea un pic în PDL sau în Grigore și o replică a cuiva din Primărie, căruia i se pare că dacă dă în Grigore o sa-i ridice cineva statuie (sau poate primește o primă?). 🙂
A, și încă ceva pentru dl. Danga: dacă materialele pentru ședințele CL ar ajunge în termenul măcar legal (nu mai zic de unul de bun-simț) poate n-ar mai trebui puse anumite întrebări în cadrul ședințelor CL.

Și din nou, ce meci!

E pauză la Barcelona, dar Messi își face de cap pe tot terenul celor de la Arsenal. Și exact ca în cazul tuturor lucrurilor făcute cu geniu, ce ușor pare totul… Ce ușor e să șutezi peste portar, ce simplu e să te duci spre dreapta când toți jucătorii din careu sunt la stânga, ce ușor e totul…

Ce departe suntem de fotbalul ăsta… Atât ca mentalitate cât și ca devoțiune fațâ de joc… Ce ne mai place nouă Mitică la București și Gigi la Iași… Cât de ușor ne lăsăm păcăliți de nulități…

Problema noastră e că nu mai credem în nimic. Nici în valori, nici în talent, nici în muncă.

Dar să ne întoarcem la meciul de acum. Ne (re)vedem la sfârșit.

S-a terminat. Repriza a doua n-a mai fost chiar ca prima, în afara lui Messi, desigur, care zburdă cu o naturalețe absolut fascinantă. Vorba comentatorilor italieni, “nu ai cum să-i iei minga, atât timp cât ea e mereu lipită de piciorul lui”.

Oricum, ne mai așteaptă un regal la Manchester - Bayern (mai ales că Man.U au acum probleme cu titlul upă înfrângerea din fața lui Chelsea pe teren propriu).

Vom vedea!

O dispută…

Citesc aici și apoi aici despre ce “rău” e dl. Oprea și cum nu a vrut el să-i lase locul liber d-lui Funeriu la europarlamentarele din 2007.

Nu-l cunosc pe dl. Lăzăroiu (așa cum nici el nu mă cunoaște pe mine), nu-i cunosc traseul profesional (așa cum nici el nu mi-l cunoaște pe al meu), nu-i cunosc nici competențele (așa cum nici el nu mi le cunoaște pe ale mele) și sincer să fiu puțin mă interesează dacă e consilier la Cotroceni sau nu (nici măcar nu consider relevant acest lucru). Dar prin acest articol, măcar printr-un paragraf al lui, a făcut o greșeală: a vorbit fără să cunoască. A scris fără să discearnă. A jignit fără să fie nevoie. Am tot respectul pentru d-sa, tot atât cât am pentru oricine pe care nu-l cunosc, dar l-am văzut la Realitatea TV. De asemenea, am tot respectul pentru dl. Funeriu, ca olimpic național și internațional. Dar am mai mult, infinit mai mult, respect pentru dl. profesor Oprea, pentru ceea ce înseamnă domnia sa pentru învățământul românesc și pentru ceea ce ar putea face pentru acesta. Ca să nu mai vorbesc de Iași…

Veți spune că sunt orbit de o judecată subiectivă. Poate că aveți dreptate. Dar așa cum un mecanic care repară Dacii de 40 ani știe fiecare șurub și fiecare șaibă din această mașină, tot așa cunoaște și dl. Oprea învățământul. Am avut privilegiul (și nu exagerez) să asist la o discuție a d-sale cu un doctorand al său. A fost un regal intelectual. Nu numai că știe unde sunt acum sistemele de învățământ din SUA, Australia, Canada sau Europa de Vest, ci știe și unde vor fi, către ce se îndreaptă aceste țări… Asta ca să nu mai spun de România. Îmi veți spune că poate și dl. Funeriu știe. Se poate, dar eu unul am mai multă, infinit mai multă, încredere în dl. Oprea. Măcar că d-sa are deja experiența lucrului cu oamenii, cu conducerea unei instituții către care eu l-am găsit total dedicat. În plus am încredere în puterea sa de muncă și în dedicația d-sale către lucrurile pe care le consideră cu adevărat importante.

Poate dl. Lăzăroiu să vină să-mi spună ce vrea despre dl. Funeriu. Îl cunosc pe dl. Funeriu de pe vremea când era cel mai fervent susținător al d-lui Oprea la Primăria Iași. Știu cât de des îl suna pe dl Oprea pentru a-l întreba cum merge campania de la locale și cât de mult îi dorește succesul. Îl știu, de asemenea, de la campania pentru alegerile generale din 2008, când, de asemenea, îi era cel mai mare susținător. Apropos, d-le Lăzăroiu, dl. “rector” de care scriați e Senator, nu Deputat (fyi = for your info) și e o mică mare diferență…

În fine, cred că cei care își dau cu augusta părere despre lucruri ar trebui să:

-  cunoască persoanele despre care vorbesc;

- cunoască contextele la care fac referire;

- aibă măcar habar despre domeniile la care se referă;

- dea dovadă de bună-credință.

Una peste alta, dl. Lăzăroiu va avea respectul meu (ca umil cetățean) pentru părerile d-sale, atunci când îl va merita. Pănă atunci însă, opiniile d-sale vor conta doar cât și ale mele, doar că probabil ale d-sale se vor fi făcut văzute/auzite la Realitatea TV. Promit să recuperez 🙂

Cam atât, deocamdată. Voi reveni. Și ca să fie clar: obiectul articolului meu nu e dl. Funeriu, pentru care am tot respectul, ci dl. Lăzăroiu.