Cam ăsta e scorul și bilanțul fotbalului ieșean. Mediocritate. Absolută. Și astăzi, dar și pe toată durata “mandatului” Gh. Nichita.
Nimic pe plus, nimic în minus, deși un mare minus ar fi confiscarea echipei de fotbal a unui întreg oraș în folosul propriu al unui om și al partidului său. Dl. Gh. Nichita procedează cu fotbalul exact ca în cărțile ce explicau ce să eviți când salvezi pe cineva de la înec. D-sa e exact precum cel ce nu știe să înoate și se agață de cel care ar putea să-l salveze, trăgându-l în abis. În cazul nostru, cel care ar trebui să-l salveze, chiar împotriva voinței sale, e fotbalul. Din amorul (interesat) al d-lui Gh. Nichita pentru fotbal pierde toată lumea. Echipa, fiindcă e sufocată de o tutelă a consiliului local, total nepotrivită, și care o obligă la subfinanțare (comparativ cu alte echipe care chiar fac performanță). Orașul de două ori: o dată fiindcă, așa cum spuneam, i s-a confiscat echipa în folosul personal și de grup al unora. A doua oară fiindcă banii ieșenilor, și așa puțini, sunt dirijați (în acest an în sumă de aproximativ 2 milioane Euro, doar dacă nu se vor mai mobiliza sume de pe la fondul de rezervă sau prin rectificări de buget local, asta nemaipunând la socoteală cheltuielile de “publicitate” ale Salubris SA și altele asemănătoare ale societăților și regiei din subordinea CL) către o destinație ce ar trebui să fie doar una opțională și ocazională.
Voi reveni însă asupra acestui subiect, fiindcă eu cred că a venit momentul de a lăsa echipa pe mâna unui investitor privat puternic, oricare ar fi acesta, care să fie capabil de a o lua și dezlipi de imaginea mediocrității celui/celor care au confiscat-o și să o redea orașului, întregului oraș, adică tuturor microbiștilor, nu doar celor care votează într-un anumit fel.
Mai jos, un colaj foarte reușit de pe vremea când Poli juca cu mai puțini bani, dar cu mai multă inimă și ambiție.