Sau cel puțin așa spune Eminescu în a lui “Doină“. Ei bine, din păcate invers mai puțin, ba chiar deloc. Dar asta o știm cu toții deja, după ce acel “40% din suprafața țării noastre este acoperită de păduri” pe care l-am învățat cei din generația mea la școală nu mai e de mult timp valabil.
La Iași însă, sub înțeleapta conducere a d-lui Nichita, se ating culmi de nebănuit ale rafinamentului cu care sunt chinuiți copacii. Imaginea alăturată nu este surprinsă la Caracal, așa cum ați putea fi înclinați să credeți, ci în Iașul nostru universitar, chiar în fața Universității de Științe Agricole (sic!).
Trebuie să recunosc că Primăria d-lui Nichita nu pierde nici un prilej de a ne arăta cum știe să chinuie copacii, tot așa cum copiii cruzi chinuie pisicile. A făcut-o în masă, de-ar fi să vă amintiți doar cum a omorât vreo 600 de stejari luându-i dintr-o pepinieră de unde aveau șanse să ajungă seculari și i-a uscat pe-un deal cu ocazia șușanelei electorale numite “Iași 600”.
A făcut-o în masă, cu finanțare europeană, vezi proiectul Ciric, unde a “omis” să treacă în proiectul de hotărâre trecut prin CL că urmează să defrișeze 6 hectare de pădure. Acum a început s-o facă și individual, după cum vă arată și fotografia. Și ca să vedeți că nu e un caz singular, vă mai atașez o fotografie, de data asta din capătul celălalt al orașului, din Tătărași (măcar aici au ales să chinuie un copac mai bătrân, nu unl care abia urmează să crească).
Poate vi se va părea insignifiant acest exemplu, dar el indică în primul rând o mentalitate. Aceea a lucrului făcut cu picioarele, nu cu capul.
E principalul motiv pentru care nu am încredere că Primăria Iași, condusă de unul ca dl. Nichita va fi vreodată capabilă (așa cum nu va fi nici el) să facă lucruri temeinice, cu cap și cu suflet, pentru ieșenii de azi și din viitor. În cei acuși 9 (nouă) ani întinși pe 3 mandate ar fi avut deja timp să ne-o demonstreze.
Gabi, din pozele prezentate reiese faptul ca cei care supravegheaza partea asta cu asfaltari si refacere de trotuare nu isi fac treaba. Acum pe bune, doar nu-l putem blama pe Nichita pentru orice gaura in gard din orasul asta. Si mai este o chestie, daca vrem sa facem trotuare moderne, copacii aia de pe vremea lu’ Sadoveanu nu au ce cauta acolo in mijlocul caii de acces. Daca la un moment dat vrei sa imparti trotuarul in doua, o cale pentru pietoni si una pentru biciclisti, cu siguranta una din ele va fi obturata. In parcurile din Viena se tund copacii destul de brutal numai sa iasa “la dunga” expresia artistica, si nu se mai umfla nimeni din cauza asta. Am fost recent la Schonbrunn si Augarten si am vazut gramezi de crengi taiate de iti era mai mare mila, dar in primavara cand da frunza o sa placa la toata lumea aranjamentul de pe alei. Cand e vorba de un copac in mijlocul strazii, nu trebuie sa ne mai cramponam de lipsa de oxigen daca il taiem. Anyway, macar daca ii lasau spatiu in jurul tulpinii sa-i intre apa de ajuns faceau o treaba, dar asa n-a iesit nimic bun. Repet, NU SUNTEM IN STARE. Mai vorbim…