În cazul în care operatorii economici (…) refuză emiterea și înmânarea bonului fiscal clientului (…) acesta din urmă are dreptul de a beneficia de bunul achiziționat sau de serviciul prestat fără plata contravalorii acestuia.”
Am citat din de-acum faimoasa Ordonanță nr. 10/2015. Poate părea o frază de bun-simț, nu-i așa? Dar dacă privim puțin dincolo de ea? Ce vor înțelege diferiții cetățeni din ea? Păi să vedem:
- cetățeanul hoț va înțelege că de-acum are o scuză: n-a furat, ci nu a primit bon, deci nu avea de ce plăti;
- cetățeanul țăran care ia de la magazinul din sat pe datorie va înțelege că nu mai poate plăti când primește ajutoarele sau pensia, cum făcea de obicei;
- cetățeanul patron de magazin de la țară sau de mic magazin de la oraș nu va mai da marfa cu plata la sfârșitul lunii sau la salariu fiindcă îi va fi teamă că dă marfa pe gratis, dacă nea’ Ion vine un pic cu cheful pus într-o zi și-i spune că nu plătește nimic fiindcă n-a primit bon când a luat marfa.
Altfel, ce mai tot vorbim noi de drept de proprietate? N-ai plătit? Nu-i nimic, marfa e a ta, fiindcă nu ai primit bon!
Nu i-am suspectat niciodată pe guvernanții noștri de prea multă inteligență (ba pe unii, la un moment dat, da, dar recunosc că m-am înșelat) însă gogomăniile de genul ăsta mă siderează de fiecare dată. Adică în loc să combați marea evaziune fiscală (cea cu produse accizabile, legume, fructe, flori, cereale) și pierderile de la regiile de stat, care știi că produc fiecare pierderi de sute și sute de milioane de € anual, tu, prim-ministru, la sugestia altui mare creier, ministrul de finanțe, te iei de nște amărâți care-și iau de-ale gurii pe datorie și le dai frâu liber hoților să le râdă polițiștilor în nas.
Dar să sperăm că țara va reuși și de această dată să supraviețuiască incompetenței celor ce o (ne) conduc…