“O ștampilă” – continuare

“O ștampilă”. Așa am aflat că se numește “în limbaj de specialitate” un articol comandat. Știam de ceva vreme că va veni. Poate chiar dinainte ca aceia cărora le-a fost comandat să știe că le va fi dat ordinul… Vreau de la bun început să spun că nu am niciun fel de reproș pentru cel care semnează articolul. Aud, de când am intrat în Primărie cel puțin, scuza (pe deplin justificată, de altfel) “nu eu scriu titlurile, eu doar semnez”. Simt, în același timp o compasiune imensă pentru cei care sunt obligați să practice acest “joc”, care sunt convins că le produce și lor aceeași strângere de inimă pe care mi-o produce și mie. Păcat. Păcat că după 20 și mai bine de ani de când niște tineri asemeni lor au fost împușcați, chinuiți, sau pur și simplu călcați cu TAB-ul pentru dorința de a se putea exprima cum vor ei (“Murim, dar suntem liberi”) s-a ajuns aici. Dragii mei ziariști de azi, amintiți-vă că la vărsta voastră, cei din generația mea (cu toată modestia, inclusiv eu), aveau curajul să cânte în Piața Universității din București “Mai bine haimana decat trădător… mai bine mort decât comunist!” sau să clameze public (fără emfaza din zilele noastre) punctul 8 al Proclamației de la Timișoara… Dragii mei ziariști, cititori, ieșeni, nu sunt un “taliban” așa cum am fost catalogat într-un articol de azi…

Sincer, ce mi s-a reproșat?

- că am ridicat glasul cerând o comisie de anchetă în cazul unei concesiuni directe pentru o firmă care nu exista?

- că am cerut să fie făcute publice date despre un contract de achiziție de carburanți în valoare de un milion de Euro la Salubris SA, printr-o licitație asupra căreia planau suspiciuni?

- că m-am opus, împreună cu colegii mei din PDL de nu mai puțin de 5 (cinci) ori, cu riscul de a fi etichetat drept “cel care lasă Iașul în frig” unui împrumut împovărător pentru cetățenii iașului, în valoare de 11 milioane de Euro, pentru niște cărbune cumpărat la preț dublu? Asta după ce am fost acuzat în mod demagogic și pe nedrept de către dl. Nichita că sunt “în cârdășie” cu cei cărora tot el le-a dat ulterior banii?

- că am reclamat faptul că nu dăm suficienți bani la școli, grădinițe, spitale și creșe, în timp ce aruncăm milioane (de Euro) pe un fotbal neperformant (sunt microbist, dar uitați-vă la orașe mult mai mici ca al nostru care au rezultate mult mai bune cu finanțări mult mai modeste de la CL respective)?

- că m-am opus, din nou, unei suplimentări fără licitație a contractului de încredințare a sistemului de iluminat public, fiind acuzat de această dată drept “cel care lasă iașul în întuneric”?

- că m-am opus concedierii unor polițiști comunitari care puteau foarte bine să efectueze paza școlilor, grădinițelor, creșelor și spitalelor, unde știm foarte bine că e nevoie de ei? Nemaivorbind de faptul că sunt unități de învățământ cărora realmente li s-a furat gardul împrejmuitor în lipsa unei paze corespunzătoare… S-a mers cu aceste discuții pănâ în punctul în care dl. Nichita numai că nu a clamat că e un adevărat privilegiu să fii dat afară de către el… Ce om normal ar putea răspunde unei asemenea afirmații?…

- că am sesizat că s-a încheiat la Primărie un contract de mentenanță a rețelei de calculatoare și a sistemului informatic la prețuri care ar produce invidia oricărui furnizor de asemenea servicii din Occident?

- că reclam faptul că s-au cheltuit zeci de milioane de Euro pe asfaltări care la mai puțin de doi ani de când au fost inaugurate electoral cu bannere prin tot orașul, mai sunt doar o amintire, străzile fiind mai toate sparte și desfundate (solicitați-mi exemple și vă voi da câte doriți)?

- că scot în evidență faptul că așa zisele “proiecte ale Iașului” sunt niște făcături pe genunchi, care fie sunt respinse de autoritățile care trebuie să le valideze fiindcă sunt prost întocmite, fie dispar ca în ceață nefiind acceptate de cetățeni?

- că suntem, consilierii PDL din Consiliul Municipal, siliți a recurge la măsuri extreme, gen neparticiparea la vot, fiindcă nu putem altfel obliga aparatul din subordinea d-lui Nichita să respecte legea în ce privește organizarea ședințelor CL?

Ce mi s-ar mai putea reproșa?

- că anul trecut pe vremea aceasta (când mă ocupam de el) CET-ul era deja cu toate procedurile de licitare a combustibililor demarate, în timp ce acum nu știe dacă va avea bani pentru așa ceva?

- că în situația în care nu are bani de cărbuni și trimite în șomaj tehnic practic totți salariații, CET-ul achiziționează servicii software de aproape 620 mil. lei vechi?

- că am insistat, cănd mă ocupam de acest sector, ca programul de renovări din școli, grădinițe și creșe să înceapă imediat după terminarea anului școlar (lucru care s-a realizat cu succes anul trecut)?

- că am făcut presiuni pentru creșterea numărului de locuri în grădinițe?

- că am insistat asupra transparenței licitațiilor și creșterea nivelului de pregătire pe licitații electronice al salariaților de la direcția de investiții?

- că am acuzat, când a fost cazul, faptul că nu mi se oferă mie (și implicit cetățenilor Iașului), informații despre ce se întâmplă în Primărie, pe bani publici?

- că m-am opus (și încă o fac) pe toate căile legale abuzului de a numi așa-ziși specialiști în AGA și consiliile de administrație ale regiilor și societăților comerciale din subordinea Consiliului local al Municipiului Iași, de către dl. Nichita, doar în scopul păstrării controlului personal al d-sale asupra acestora?

- că nu sunt de acord că Iașul e moșia PSD/Nichita și mă lupt ca orașul să fie redat ieșenilor?

Ei bine, dragi cititori ai acestor rânduri, stimați jurnaliști care scriu despre mine (inclusiv cei care o fac la comandă), gândiți-vă la un lucru: că poate aceste demersuri vă avantajează și vă interesează și pe Dvs., că poate toate aceste întrebări incomode sunt puse și în interesul Dvs.. Și, fără să vreau să par lipsit de modestie, bucurați-vă că există cineva dispus să le pronunțe și să le susțină în mod public, fără a-i fi teamă de urmări… Nu-mi ridic statuie, așa cum poate ar putea unii să spună sau să creadă, dar sunt mândru că fac parte din grupul și din generația celor care (fără să mai menționez iarna lui ’89), în Piața Universității din București în primăvara și vara anului 1990, i s-au opus unuia ca Iliescu, la apogeul puterii sale. Așa că unul ca Nichita, la iași, astăzi, mă lasă indiferent…

P.S.: Îmi rezerv libertatea de a mai edita acest text, adăugând și alte informații pe care le voi găsi relevante…