by

Astă seară am fost invitat în două locuri… Din păcate, din motive personale (starea febrilă a fiului meu plus testele de mâine ale fiicei mele, dar nu văd de ce ar trebui să mă justific) nu am reușit să ajung la niciunul din evenimente. Cele două ocazii la care eram invitat erau aniversarea ziarului Bună Ziua Iași și cea de-a 5-a aniversare a SMURD iași.

Ce mi-a atras însă atenția a fost “oprobriul public” la care au fost supuși în avans și post-factum cei prezenți la primul eveniment (cel al BZI). Mi se pare cel puțin bizar să cataloghezi niște oameni drept “șantajabili”, respectiv “canalii” doar fiindcă se prezintă la un eveniment public. Cred că lucrurile au mers un pic prea departe…

Nu știu cum s-ar simți cei care acum pun etichete dacă ar fi supuși aceluiași gen de presiune din partea cealaltă. Personal, nu știu să mai existe precedent în presa ieșeană (fiindcă tot am sărbătorit Ziua Mondială a Libertății Presei mai deunăzi) în care două sau mai multe canale de comunicare în masă să se bată atât de feroce, cu ce miză nu știu și nici nu vreau să știu, încât să-și monitorizeze acțiunile private sau publice și nu cred că e bine pentru presa ieșeană și nici pentru oraș faptul că acest lucru se întâmplă…

Eu unul știu doar că unul din participanți a fost colegul și prietenul meu, dl. consilier Cătălin Toma. “Gardienilor revoluției” morale le pot spune fără nicio umbră de îndoială că acest om nu este nici “șantajabil” și cu siguranță nici “canalie”. Deci măcar lui i se datorează niște scuze. Dar dacă eroarea se întinde dincolo de persoana D-lui Toma? Dacă au mai fost și alți oameni onești acolo, pur și simplu fiindcă s-au simțit datori, din bun simț și datorită statutului de persoane publice să dea curs unei invitații primite?

Am ajuns chiar să “punem făină” pe umărul oricui, precum în perioada interbelică, doar fiindcă o persoană publică a participat la un eveniment public la care a fost invitat? Vreau să fie clar: nu emit judecăți de valoare nici la adresa “acuzatorilor”, nici la cea a “acuzaților”. Aceștia sunt liberi să-și desfășoare războiul în propriile pagini/emisiuni fără nicio restricție, dar fără să arunce anatema asupra unor oameni prinși la mijloc. Nu cred că vreo persoană din media are dreptul să ia ostateci persoane publice în apărarea propriilor interese… Sunt curios ce reacții ar avea presa dacă vreun politician ar caracteriza și condiționa un canal media în funcție de cei cărora le iau interviurile? Ce-ar fi dacă aș spune cuiva din presă că dacă pronunță/scrie numele Nichita e ori șantajabil ori canalie?… Nici nu vreau să-mi imaginez cum aș fi catalogat… 🙂

Eu unul, cel puțin, vreau să fac două enunțuri: voi evita a mai participa de-acum înainte la vreo manifestare a media ieșene, din considerentul că vreau să fiu nepărtinitor față de toți prietenii din presa ieșeană. Menționez că știu sigur că nu sunt șantajabil și sper (dar e o străduință a mea de zi cu zi) că nu sunt nici “canalie”… 🙂 În al doilea rând ar fi rugămintea adresată canalelor media ieșene de a se ghida în acțiunile lor după aceleași reguli pe care ni le pretind obligatorii, nouă celor care facem politică.

Sper să fie corect înțeleasă natura mesajului pe care am încercat să-l transmit astăzi și să-i asigur pe dragii mei prieteni din presă (bună seara, domnule Doboș 🙂  ) că mă încăpățânez să mai cred în bun simț…

Și fiindcă veni vorba de dl. Doboș de le Evenimentul, cel care mă critică aspru de vreo două zile încoace. Dacă nu mă înșel, dvs., d-le Doboș, sunteți cel de aici. Dacă e așa, vă spun sincer că mi-ați câștigat simpatia. Vă veți întreba probabil de ce… Ei bine, vă spun eu: fiindcă ați fost în același timp cu mine, în 3 dintre cele mai dragi locuri ale sufletului meu. E vorba de Liceul “Emil Racoviță” al cărui elev am fost din 1978 până în 1986, apoi de Facultatea de Tehnologie Chimică (secția Chimie Organică), al cărei student am fost, cu o întrerupere datorată studiilor de medicină de la București, în perioada 1987 - 1994. Al treilea loc, dar nicidecum ultimul pe care îl împărțim/împărtășim e literatura SF. Aș fi bucuros să port o discuție pe teme de literatură science-fiction, dar nu numai, cu Dvs. având alături, să zicem primul număr al Almanahului Anticipația (pe care-l păstrez cu sfințenie) sau măcar vreuna din povestirile fraților Strugațki… Așa că înainte de a mai scrie unul despre altul fără să ne fi cunoscut, vă adresez invitația sinceră de a ne vedea, cunoaște și poate de aici va rezulta o frumoasă prietenie, sau măcar un consistent respect reciproc, chiar dacă de pe poziții ideologice adverse…