Păi cum, de ce? Fiindcă:
- e o sărbătoare de care habar n-am avut până în 1990, nu că aș fi fost mai entuziast apropos de 8 Martie, de exemplu…
- nu văd, gândindu-mă la exhibițiile gen Sărbătorile Iașului sau “Marșurile Diversității”, de ce ar trebui sa facem paradă de sentimentele intime, fie ele dragostea, credința sau orientarea sexuală… Mai mult, nu prea înțeleg de ce trebuie neapărat sa cheltui bani pentru așa ceva și nu spun asta din zgârcenie. Adică dacă nu “fac consumație” de Valentine’s înseamnă că nu iubesc pe nimeni? Sau invers, dacă achiziționezi mai știu eu ce jucarică exotică și o dai cuiva, asta înseamnă automat că te prăpădești după ea/el?
- fiindcă m-am săturat de sărbătorile pur comerciale, golite de semnificații, care parcă nu se mai sfârșesc, totul făcut, nu știu dacă ați remarcat, prin stimularea sentimentului de vinovăție. E poate cea mai josnică formă de marketing, cel facut prin “dacă nu cumperi ceva, înseamnă că nu-ți iubești soția/mama/copiii/prietena/prietenii/vecinii/strămoșii/patria etc.”
- pentru simplul fapt că trebuie să îmi amintesc de ea (adică sărbătoarea) și de data la care e!
- de fiecare dată ar trebui să fiu “original”.
- din cauza ei (a sărbătorii) nu te mai poți duce într-un restaurant pe 14 februarie “doar cu băieții”.
- fiindcă la Mall e o înghesuială de nedescris, iar ca să treci cu mașina prin fața lui îți ia o jumătate de oră, în care contempli figurile deznădăjduite ale polițiștilor de la Rutieră, complet depășiți de situație… Apropos, cred că și ei urăsc ziua Sf. Valentin :))
- toate femeile scot un oftat nostalgico-romantic când aud de sărbătoarea asta…
- nu exista un echivalent pentru bărbați. De fapt, cred că nu există nici o sărbătoare pentru bărbați, decât ziua de naștere, asta dacă și-o amintește careva, eventual maică-sa…
- cam atât, dar dacă-mi mai vine vreo idee, nu voi ezita să editez postul ăsta :))
- e o sărbătoare de care habar n-am avut până în 1990, nu că aș fi fost mai entuziast apropos de 8 Martie, de exemplu…
- nu văd, gândindu-mă la exhibițiile gen Sărbătorile Iașului sau “Marșurile Diversității”, de ce ar trebui sa facem paradă de sentimentele intime, fie ele dragostea, credința sau orientarea sexuală… Mai mult, nu prea înțeleg de ce trebuie neapărat sa cheltui bani pentru așa ceva și nu spun asta din zgârcenie. Adică dacă nu “fac consumație” de Valentine’s înseamnă că nu iubesc pe nimeni? Sau invers, dacă achiziționezi mai știu eu ce jucarică exotică și o dai cuiva, asta înseamnă automat că te prăpădești după ea/el?
- fiindcă m-am săturat de sărbătorile pur comerciale, golite de semnificații, care parcă nu se mai sfârșesc, totul făcut, nu știu dacă ați remarcat, prin stimularea sentimentului de vinovăție. E poate cea mai josnică formă de marketing, cel facut prin “dacă nu cumperi ceva, înseamnă că nu-ți iubești soția/mama/copiii/prietena/prietenii/vecinii/strămoșii/patria etc.”
- pentru simplul fapt că trebuie să îmi amintesc de ea (adică sărbătoarea) și de data la care e!
- de fiecare dată ar trebui să fiu “original”.
- din cauza ei (a sărbătorii) nu te mai poți duce într-un restaurant pe 14 februarie “doar cu băieții”.
- fiindcă la Mall e o înghesuială de nedescris, iar ca să treci cu mașina prin fața lui îți ia o jumătate de oră, în care contempli figurile deznădăjduite ale polițiștilor de la Rutieră, complet depășiți de situație… Apropos, cred că și ei urăsc ziua Sf. Valentin :))
- toate femeile scot un oftat nostalgico-romantic când aud de sărbătoarea asta…
- nu exista un echivalent pentru bărbați. De fapt, cred că nu există nici o sărbătoare pentru bărbați, decât ziua de naștere, asta dacă și-o amintește careva, eventual maică-sa…
- cam atât, dar dacă-mi mai vine vreo idee, nu voi ezita să editez postul ăsta :))
Participa la campania pentru deschiderea unei farmacii non-stop in Copou
http://paulsava.blogspot.com/2008/03/
farmacie-non-stop-in-copou.html
Dar totusi urasti si Dragobetele care e de a noastra?…