Am urmărit week-end-ul trecut partida de rugby dintre Franța și Italia. Am avut un sentiment de regret, fiindcă încă îmi mai sunt vii în memorie meciurile susținute de România în compania celor din “Cupa celor 5 națiuni” (pe vremea aceea). Francezii s-au impus lejer cu 46-20 în fața unei echipe care oricât și-ar dori, nu poate fi echivalentul Italiei din fotbal. Mi-aduc aminte și-acum de jucători precum Enciu Stoica, Mircea Paraschiv, dar și de meciuri de rugby desfășurate la Iași, precum cel cu formația Ulster-ului în anii ’80 (ce impresionat am fost să văd niște cetățeni din Vest la acea vreme… 🙂 Ba mai mult, le-am luat și autografe, sper să găsesc programul meciului și să-l scanez…).
Ce-am ajuns acum, nu e greu de ghicit. Cam ce-am ajuns în fiecare domeniu unde nu am mai făcut selecția și cultivarea valorilor (inclusiv politica) de ani buni. Adică niște nimeni care ne zbatem la limita mediocrității, cu pretenții însă…
Între timp am vizionat și Franța-Anglia. Cu siguranță rugby-ul s-a schimbat mult în ultimii ani… Dintre jucători însă, care toți au niște aluri impunătoare, cel mai mult mi-a plăcut francezul Sebastien Chabal, care are o figură de-a dreptul epică, exact ca din legendele cu galii luptând împotriva romanilor. Judecați și singuri:
Sebastien Chabal
cand avem sportivi care se antreneaza prin parcuri,alearga printre masini,caini vagabonzi,cand nu au nici macar minimum de conditii pt performanta,cand trebuie din 4-500 ron indemnizatie sa si asigure vitamine,mancare,echipamente si sa si traiasca din banii astia nici nu e de mirare ca ne zbatem la limita mediocrității.
ce nu inteleg e de ce nu pleaca undeva unde sunt respectati si li se asigura conditii….refuz sa cred ca e patriotismul la mijloc pt ca atunci cand statul arata clar ca nu da 2 lei pe tine de ce ti ar mai pasa?
intr adevar S. are o figura de erou legendar…in special cu parul desfacut..nu ai vrea sa l vezi venind,nervos,spre tine 🙂