Ieri seară, pe la ora 21.00 (21.13 ca să fiu exact) am primit următorul SMS (întrucât nu e trimis doar mie ci s-a expediat în masă, altfel neexplicându-mi prezența mea printre destinatari, am să-l fac public):
Vin la partid!
Azi se împlinesc 10 luni de când BPJ a fost înlocuit de o CODA. Aproape toate rădăcinile partidului au fost realese, fără ca eu să influențez ceva. Acum e timpul pentru proiectul politic al orgnizației județene. Vin la partid! Vin să-mi aduc contribuția alături de voi, la un proiect de refacere a unității și forței organizației. Dacă va fi necesar, nu voi ezita să candidez pentru orice poziție care garanteazaă reușita. Vii cu mine?
Dan.”
Întâi răspunsul scurt: nu, mulțumesc, nu vin.
Acum argumentația. Incitat de sms-ul primit și de discursul ținut de dl. Cârlan la adunarea pentru alegerea conducerii organizației municipale de femei a PDL Iași, i-am citit postarea de pe blog. Și pot spune deschis: pe drumul arătat de el nu vin. De ce? Fiindcă am mai fost pe acest drum. Nu duce nicăieri decât la eșec. Când eu și o parte dintre colegii mei ne-am separat drumurile de cele ale d-lui Cârlan, d-sa a fost singurul condamnat la eșec. Ceilalți au/am reușit. Nu ne-am supărat că d-sa s-a auto-plasat în tabăra câștigătoare. Dar a omis un lucru: când te așezi într-o fotografie alături de un campion, nu înseamnă că ești campion ci doar că ți se pare că ai fi putut fi.
Până la urmă, unde a dus acest drum până acum? După părerea mea la eșecul repetat și endemic (la nivelul întregului județ) al PDL Iași de a fi principalul jucător pe scena politică ieșeană. La subordonarea filialei PDL Iași intereselor PSD (de fapt ale lui Nichita și ale unui grup care-l sprijină pe Nichita). La o imensă trucare a luptei politice. La faptul că dorințele și interesele ieșenilor au fost lăsate în plan secund (dacă nu terț) în favoarea intereselor unui grup restrâns, a/transpartinic de politicieni și sprijinitori ai lor.
De ce nu mai vin? Fiindcă mi se pare un drum greșit acela în care insinuările și frustrările sunt premisele de intrare în cursă. Mi se pare ipocrit să acuzi lipsa de solidaritate a parlamentarilor câtă vreme nu am găsit în ultimele 10 luni niciun atac al vreunuia împotriva altuia. Și ajung la esență: de ce acum? Fiindcă acel grup care controlează orașul simte că pierde un pilon de stabilitate. Nu se mai pot tranzacționa consilieri locali/municipali/județeni de la un partid la altul… Nu se mai pot face aranjamente, tranșa decizii ca până acum 10 luni… Nu se mai pot face negocieri în defavoarea ieșenilor decât în interiorul USL, și ce te faci dacă USL nu e chiar atât de mare pe cât se pretinde?… Cum mai poți influența ce se întâmplă la Iași dacă nu mai ai “antene” și “receptori” în interiorul PDL?…
De fapt ce se petrece acum NU este o luptă de putere în interiorul PDL ci o încercare de colonizare a PDL, de supunere a lui unor interese care sunt străine atât PDL-ului cât și ieșenilor.
P.S. Vreau să o laud pe d-na senator Mihaela Popa pentru 2 lucruri:
1) S-a ținut de promisiunea făcută și nu a candidat la județ, asigurând o competiție corectă;
2) A fost capabilă să vadă dincolo de ceea ce ar fi putut fi interesul imediat sau propriu și să creeze o echipă omogenă și performantă la Iași, lucru pe care cel ce mi-a trimis sms-ul nu l-a făcut și nici nu ar fi putut sau vrut să-l facă.
Trackbacks/Pingbacks