Dom’ primar Nichita,
Aveți vă rog bunăvoința și vă mutați și pe strada mea (aia de-o administrați domnia voastră) măcar vreo săptămână, că am trecut azi pe strada domniei voastre și am văzut (la propriu, că nu era praf) că s-au curățat rigolele, și parcă nici gropi nu erau, decât, așa, niște denivelări mici…
Și după ce stați un pic pe strada mea, unde n-am pretenții mari, doar să astupați vreo treime din gropile din carosabil și să luați vreo jumătate din tonele de praf de le-ați împrăștiat la preț de antiderapant ast’iarnă, poate vă mai mutați un pic cu casa și prin Tătărași, că oamenii de-acolo n-au nicio vină că ați făcut un contract atât de prost cu cei de la firma care cică reabilitează zona. Da’ am o rugăminte, dacă ajungeți în Tătărași, că de mutat nu cred c-o să vreți, fiindcă nu-s spații verzi (din cauză că vine cine vrea și toarnă betoane când vrea el printre blocuri, pe autorizații semnate de domnia voastră), veniți, vă rog frumos, cu mașina personală, nu cu aia de la Primărie, la care plătim toți planetarele, bucșele și amortizoarele…
Iar după aceea, poate vă mai mutați un pic și prin alte cartiere, unde poate contemplați cu ceilalți ieșeni mizeria dintre blocuri și facturile la întreținere. Și poate mergeți tot cu mașina personală prin oraș, măcar așa, ca să vedeți cum e să dai 50 lei degeaba la spălătorie. Iar dacă o lăsați parcată 2 zile, să nu vă mire că n-o mai găsiți, fiindcă v-a luat-o poliția crezând că e abandonată de 1 an, la cât praf era pe ea.
Dar știți ceva, dom’primar Nichita? Uitați de strada mea. Faceți-le pe celelalte și promit că nu vă mai cer nimic.
Cu o stimă prăfuită precum orașul,
Eu
Trackbacks/Pingbacks