Azi, foarte pe scurt despre comentariile din presa on-line… Mai bine zis despre iadul care se dezlantuie in urma cate unui articol care ataca, de cele mai multe ori, o tema politica sau usor politizabila…
Eu unul nu am scris, recunosc, niciodata vreun mesaj in listele respective, dar le-am citit o buna bucata de vreme, si inca o mai fac uneori, pana cand am reusit sa clasez, zic eu cat de cat exact, tipurile de autori…
Cum vad eu tipologia scriitorilor online:
- “simbriasii” - e sau nu nevoie de o parere, ei sunt acolo, fiindca sunt pusi sa o faca. La ei se vede clar stilul profesionalizat (dar aproape niciodata profesionist, precum al prostituatelor care promit placeri uluitoare uitandu-se scarbite la client) de a pompa informatii false sau deformate, de a improsca cu noroi sau alte materiale inchise la culoare in subiectul articolului sau in oponentul acestuia… Ei sunt aidoma celor din serviciile secrete: “trebuie sa fim acolo, fiindca toti ceilalti sunt si ei prezenti”. Fiind atat de prezenti in fenomen, ajung sa se cunoasca (sau asa cred ei) cu adversarii lor, din cand in cand isi mai fura identitatile, si duc acest permanent razboi de guerilla folosindu-i drept “carne de tun” pe cei din categoriile pe care le voi descrie mai jos;
- oamenii onesti si competenti - de cele mai multe ori abia luand contact cu fenomenul, rataciti in jungla online, si care de cele mai multe ori descopera inspaimantati reactiile imunde pe care le primesc la niste comentarii pe care ei le considerau de bun-simt…
- “habarnistii” - la fel de nevinovati ca si cei de mai sus, dar agramati si incompetenti;
- “psihopatii si sociopatii online” - o categorie pe care o vad in crestere numerica, stimulata de anonimatul conferit de acest stil de comunicare si ale carei resurse de umor involuntar si aberatii sunt absolut remarcabile… De altfel, sunt convins ca cei mai multi dintre ei sufera de sindromul dependentei de internet, care tinde sa devina unanim acceptat ca maladie psihica. Pentru mine, cel mai elocvent caz e al unuia, al carui post spunea, pur si simplu: “Hahahahahaha!!!!!!!!! Am fost primul!!!”… Era tot ce conta pentru el…
Saptamana viitoare, in afara restantelor pe care le am cu continuarile povestilor deja incepute, voi incerca sa ma ocup de psihologia nick-name-urilor, asa cum o vad eu…
Trackbacks/Pingbacks