În seara asta vă propun un artist care mie unul îmi place foarte mult (am cumpărat în original toate discurile sale pe care le-am găsit): Mike Oldfield. E unul din acei “one man show” care prin talent vor transcede epocile găsindu-și fani dincolo de timpul în care au cântat… Sau cel puțin așa cred eu…
Melodia e din 1983 și cred că la acea vreme avea un sound cu totul deosebit, ca și astăzi de altfel… Am găsit mai multe versiuni pe youtube, dar am preferat-o pe aceasta datorită calității mai bune a sunetului.
Pentru cei cu antene satelit, dar nu numai, vă recomand un site pe care eu îl vizitez de câțiva ani. E vorba de www.liveonsat.com și puteți găsi acolo toate informațiile referitoare la toate meciurile televizate dintr-o zi. În mod implicit se afișează ziua curentă, dar puteți selecta și o altă zi, în avans, cu riscul însă ca programul să fie oarecum incomplet pe măsură ce data aleasă e mai avansată în timp.
Se pot selecta meciurile (atunci când sunt multe sau interesul este unul selectiv) pe regiuni sau țări, pe competiții, pe tipuri de meciuri (internaționale sau cluburi) etc. Pentru cei cu antene satelit există și posibilitatea de a găsi feed-uri (transmisii tehnice în direct, criptate sau nu).
Pentru cei interesați de transmisiile HD (high definition - de ex. TVR HD pentru care puteți cumpăra un card cu 50 RON/an pentru tot pachetul TVR de pe Eutelsat la 16 grade Est) acestea sunt evidențiate prin simbolul “˜” (tildă).
Important pentru utilizatorii din România: aveți grijă să setați din drop-down-ul respectiv zona orară corectă (acum, cu ora de vară, ar trebui să fie GMT+3). Câtă vreme nu ștergeți cookie-urile, setarea se va păstra. Dacă ștergeți frecvent cookie-urile, atunci aveți grijă să faceți ajustarea potrivită când vizitați site-ul.
Una peste alta, e un site foarte util pentru microbiști, indiferent că urmăresc meciurile pe satelit sau pe cablu. Există și un mic neajuns, dar ca orice lucru gratis care necesită un efort rezonabil de mare,e în limite acceptabile: publicitatea. Sunt destul de multe bannere și destul de colorate, dar merită ținând cont de “prețiozitatea” informației furnizate (microbiștii știu bine despre ce vorbesc 🙂 ).
Voiam ca azi să nu fac politică, dar chiar m-am enervat. Citesc aici că “dl. senator” Voicu (ce le mai place unora să aibă titluri pompoase așternute ca o glazură peste mutrele de bulibași) consideră că avizul dat de plenul Senatului în ceea ce privește posibilitatea DNA de a cere arestarea sa nu e valid, fiindcă, citez, “s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a fi prezent în plenul Senatului în vederea ascultării” sale în plen, condiție pe care o consideră “obligatorie”.
Cu alte cuvinte, maldărul de grăsime coruptă acoperită cu bască à la Iliescu, spune că circul pe care l-a făcut leșinând teatral (ca pirandele când sunt prinse la furat) pe treptele Senatului, l-a “privat” de dreptul său constituțional. Adică Senatul a îndrăznit să ia o decizie fără să asculte tirada sa, care cu siguranță ar fi scindat țara în două, jumătate urmând să iasă în stradă strigând “hai liberare” pentru don’ senator, iar celalaltă să-și facă reproșuri mute că au avut tupeul să creadă cele înșiruite de DNA și de presă… Cu alte cuvinte, dacă acest individ mai cădea de 2-3 ori pe scări și-o făcea pe bolnavul încă o lună, Senatul trebuia să-l aștepte până binevoia el să se prezinte ca să-și îngaime teoriile despre cum “îți decimează condiția umană” arestul…
Pe cuvântul meu că m-am enervat. Acest individ este unul din cei pe care îi consider (văzând cât de adânc în timp se duc și cât de extinse sunt ramificațiile sistemului pe care l-au pus la cale) responsabili de plecarea a milioane de români din țară (mă refer aici la românii de care țara chiar avea nevoie, nu la delicvenții care au împânzit piețele Occidentului și cerșesc, se prostituează sau fură acolo) din cauza lipsei de orizont de aici. Și nici măcar n-am/n-au știut că acest orizont e întunecat de ceafa groasă a lui Voicu. Milioane de pensionari sunt acum în postura de a avea pensiile pe care le au fiindcă sistemul a fost corupt încă de la nașterea sa din decembrie ’89 de rețeaua celor care au devalizat și au sfidat o țară întreagă aservindu-și justiția (și au început cu fondul Libertatea, vă mai amintiți?). Alte milioane și-au văzut îngropate dorințele și visurile de mai bine din cauza unei economii care a mers din ce în ce mai prost, fiindcă o clică de indivizi, coordonată și apărată de unii ca Voicu aveau grijă să spolieze tot, înstăpânindu-se peste țară…
Iar acum, acest individ, vine și ne spune că suferă de depresie anxioasă și că n-a putut convinge Senatul cu elocvența sa, iar acest lucru îi dăunează și mai mult la “naturel”… Nu l-am auzit să fie depresiv și anxios când aranja “chestiunile medicale” la telefon… Nu l-am auzit atunci căinând-o pe “mămucuța” lui care la 70 de anișori face afaceri cu asfalt și suferă tare acum când îl vede pe “copilaș” cum e el chinuit de procurori…
Dar fiindcă totul are un început, și în cazul acestui individ, ca și în cazul mai tuturor nelegiuirilor și hoțiilor care s-au așternut peste țară încă din decembrie ’89, originea e la “ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră” Ion Iliescu… Iată cum tot ce am simțit în acești ani, cum toate reproșurile făcute uneori instinctiv, cum toate relele spuse dar nedovedite de care a fost acuzat acesta încep să capete contururi clare, dar mai ales chipuri. Unele cu bască. Exact ca Voicu.
Și fiindcă v-am obișnuit, pe voi cei ce citiți acest blog, cu melodiile dinainte de ’89, astăzi o creație a unei formații pe care o consider de top al tuturor timpurilor. E vorba de Erasure și e un exemplu de ce puteau face, în anul de grație 1988, doar 2 oameni cu o melodie de excepție și mult talent. Chitaristul e Vince Clarke și e unul din fondatorii Depeche Mode, o altă formație ale cărei melodii le-aș lua pe insula pustie unde uneori îmi vine să mă duc 🙂
Iar mai jos e clipul TV prin care formația își promova albumul “The Innocents” de pe care e și melodia de mai sus, în 1988…
Cam ăsta e scorul și bilanțul fotbalului ieșean. Mediocritate. Absolută. Și astăzi, dar și pe toată durata “mandatului” Gh. Nichita.
Nimic pe plus, nimic în minus, deși un mare minus ar fi confiscarea echipei de fotbal a unui întreg oraș în folosul propriu al unui om și al partidului său. Dl. Gh. Nichita procedează cu fotbalul exact ca în cărțile ce explicau ce să eviți când salvezi pe cineva de la înec. D-sa e exact precum cel ce nu știe să înoate și se agață de cel care ar putea să-l salveze, trăgându-l în abis. În cazul nostru, cel care ar trebui să-l salveze, chiar împotriva voinței sale, e fotbalul. Din amorul (interesat) al d-lui Gh. Nichita pentru fotbal pierde toată lumea. Echipa, fiindcă e sufocată de o tutelă a consiliului local, total nepotrivită, și care o obligă la subfinanțare (comparativ cu alte echipe care chiar fac performanță). Orașul de două ori: o dată fiindcă, așa cum spuneam, i s-a confiscat echipa în folosul personal și de grup al unora. A doua oară fiindcă banii ieșenilor, și așa puțini, sunt dirijați (în acest an în sumă de aproximativ 2 milioane Euro, doar dacă nu se vor mai mobiliza sume de pe la fondul de rezervă sau prin rectificări de buget local, asta nemaipunând la socoteală cheltuielile de “publicitate” ale Salubris SA și altele asemănătoare ale societăților și regiei din subordinea CL) către o destinație ce ar trebui să fie doar una opțională și ocazională.
Voi reveni însă asupra acestui subiect, fiindcă eu cred că a venit momentul de a lăsa echipa pe mâna unui investitor privat puternic, oricare ar fi acesta, care să fie capabil de a o lua și dezlipi de imaginea mediocrității celui/celor care au confiscat-o și să o redea orașului, întregului oraș, adică tuturor microbiștilor, nu doar celor care votează într-un anumit fel.
Mai jos, un colaj foarte reușit de pe vremea când Poli juca cu mai puțini bani, dar cu mai multă inimă și ambiție.
Cine-și mai amintește despre faimosul “Peter’s Pop Show” al anilor ’80 (de prin 1985 și până în 1993 dacă nu mă înșel)? Pentru cei tineri, era un faimos show muzical al celor de la ZDF, cred, care aducea tot ce era mai important în muzica europeană într-un singur spectacol. Țin minte că vedeam frânturi la televiziunea sovietică (de Revelion, mai ales) și stăteam prostit, ca de altfel la orice venea “de afară”, sorbind fiecare clipă cu un nesaț asemănător celui care iese la lumină după ani de întuneric…
Melodia pe care v-o propun azi e una auzita prima dată în studenție (prin ’87 sau ’88) în faimosul pe atunci în Iași (și Tudor, bineînțeles) “Club Mov”. Ei bine, dragi analiști politici de azi, iată că exista “mov” și pe vremea lu’ nea Nae :)) Mai țin minte că melodia asta e una care mi-a dezvăluit faptul că mai există muzică, și încă foarte bună, și-n Franța. E vorba de faimosul “Voyage, Voyage” de Desireless (aceeași dispută “e femeie sau bărbat” ca și la Lady Gaga azi), interpretat la Peter’s pop Show:
Privacy & Cookies: This site uses cookies. By continuing to use this website, you agree to their use.
To find out more, including how to control cookies, see here:
Cookie Policy
