Jalbă

Dom’ primar Nichita,

Aveți vă rog bunăvoința și vă mutați și pe strada mea (aia de-o administrați domnia voastră) măcar vreo săptămână, că am trecut azi pe strada domniei voastre și am văzut (la propriu, că nu era praf) că s-au curățat rigolele, și parcă nici gropi nu erau, decât, așa, niște denivelări mici…

Și după ce stați un pic pe strada mea, unde n-am pretenții mari, doar să astupați vreo treime din gropile din carosabil și să luați vreo jumătate din tonele de praf de le-ați împrăștiat la preț de antiderapant ast’iarnă, poate vă mai mutați un pic cu casa și prin Tătărași, că oamenii de-acolo n-au nicio vină că ați făcut un contract atât de prost cu cei de la firma care cică reabilitează zona. Da’ am o rugăminte, dacă ajungeți în Tătărași, că de mutat nu cred c-o să vreți, fiindcă nu-s spații verzi (din cauză că vine cine vrea și toarnă betoane când vrea el printre blocuri, pe autorizații semnate de domnia voastră), veniți, vă rog frumos, cu mașina personală, nu cu aia de la Primărie, la care plătim toți planetarele, bucșele și amortizoarele…

Iar după aceea, poate vă mai mutați un pic și prin alte cartiere, unde poate contemplați cu ceilalți ieșeni mizeria dintre blocuri și facturile la întreținere. Și poate mergeți tot cu mașina personală prin oraș, măcar așa, ca să vedeți cum e să dai 50 lei degeaba la spălătorie. Iar dacă o lăsați parcată 2 zile, să nu vă mire că n-o mai găsiți, fiindcă v-a luat-o poliția crezând că e abandonată de 1 an, la cât praf era pe ea.

Dar știți ceva, dom’primar Nichita? Uitați de strada mea. Faceți-le pe celelalte și promit că nu vă mai cer nimic.

Cu o stimă prăfuită precum orașul,

Eu

Scurt.

Doar o declarație politică: oricine ar candida la șefia PDL, eu aleg Băsescu.

P.S.: îi rog pe inepții/năimiții care ar vrea să analizeze din perspectiva USL această afirmație, să se abțină.

Am primit un SMS. Nu mă duc.

Ieri seară, pe la ora 21.00 (21.13 ca să fiu exact) am primit următorul SMS (întrucât nu e trimis doar mie ci s-a expediat în masă, altfel neexplicându-mi prezența mea printre destinatari, am să-l fac public):

Vin la partid!

Azi se împlinesc 10 luni de când BPJ a fost înlocuit de o CODA. Aproape toate rădăcinile partidului au fost realese, fără ca eu să influențez ceva. Acum e timpul pentru proiectul politic al orgnizației județene. Vin la partid! Vin să-mi aduc contribuția alături de voi, la un proiect de refacere a unității și forței organizației. Dacă va fi necesar, nu voi ezita să candidez pentru orice poziție care garanteazaă reușita. Vii cu mine?

Dan.”

Întâi răspunsul scurt: nu, mulțumesc, nu vin.

Acum argumentația. Incitat de sms-ul primit și de discursul ținut de dl. Cârlan la adunarea pentru alegerea conducerii organizației municipale de femei a PDL Iași, i-am citit postarea de pe blog. Și pot spune deschis: pe drumul arătat de el nu vin. De ce? Fiindcă am mai fost pe acest drum. Nu duce nicăieri decât la eșec. Când eu și o parte dintre colegii mei ne-am separat drumurile de cele ale d-lui Cârlan, d-sa a fost singurul condamnat la eșec. Ceilalți au/am reușit. Nu ne-am supărat că d-sa s-a auto-plasat în tabăra câștigătoare. Dar a omis un lucru: când te așezi într-o fotografie alături de un campion, nu înseamnă că ești campion ci doar că ți se pare că ai fi putut fi.

Până la urmă, unde a dus acest drum până acum? După părerea mea la eșecul repetat și endemic (la nivelul întregului județ) al PDL Iași de a fi principalul jucător pe scena politică ieșeană. La subordonarea filialei PDL Iași intereselor PSD (de fapt ale lui Nichita și ale unui grup care-l sprijină pe Nichita). La o imensă trucare a luptei politice. La faptul că dorințele și interesele ieșenilor au fost lăsate în plan secund (dacă nu terț) în favoarea intereselor unui grup restrâns, a/transpartinic de politicieni și sprijinitori ai lor.

De ce nu mai vin? Fiindcă mi se pare un drum greșit acela în care insinuările și frustrările sunt premisele de intrare în cursă. Mi se pare ipocrit să acuzi lipsa de solidaritate a parlamentarilor câtă vreme nu am găsit în ultimele 10 luni niciun atac al vreunuia împotriva altuia. Și ajung la esență: de ce acum? Fiindcă acel grup care controlează orașul simte că pierde un pilon de stabilitate. Nu se mai pot tranzacționa consilieri locali/municipali/județeni de la un partid la altul… Nu se mai pot face aranjamente, tranșa decizii ca până acum 10 luni… Nu se mai pot face negocieri în defavoarea ieșenilor decât în interiorul USL, și ce te faci dacă USL nu e chiar atât de mare pe cât se pretinde?… Cum mai poți influența ce se întâmplă la Iași dacă nu mai ai “antene” și “receptori” în interiorul PDL?…

De fapt ce se petrece acum NU este o luptă de putere în interiorul PDL ci o încercare de colonizare a PDL, de supunere a lui unor interese care sunt străine atât PDL-ului cât și ieșenilor.

P.S. Vreau să o laud pe d-na senator Mihaela Popa pentru 2 lucruri:

1) S-a ținut de promisiunea făcută și nu a candidat la județ, asigurând o competiție corectă;
2) A fost capabilă să vadă dincolo de ceea ce ar fi putut fi interesul imediat sau propriu și să creeze o echipă omogenă și performantă la Iași, lucru pe care cel ce mi-a trimis sms-ul nu l-a făcut și nici nu ar fi putut sau vrut să-l facă.

Lege

Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, consolidata 2009
Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 365 din 29/05/2007
Versiunea a fost consolidata cu urmatoarele prevederi:
OUG nr. 229/2008
OUG nr. 3/2009
OUG nr. 37/2009

Art. 44

(1) Funcționarilor publici le este interzis să ocupe funcții de conducere în structurile sau organele de conducere, alese sau numite, ale partidelor politice, definite conform statutului acestora, ale organizațiilor cărora le este aplicabil același regim juridic ca și partidelor politice sau ale fundațiilor ori asociațiilor care funcționează pe lângă partidele politice.

(2) Inalților funcționari publici le este interzis să facă parte din partide politice, organizații cărora le este aplicabil același regim juridic ca și partidelor politice sau din fundațiile ori asociațiile care funcționează pe lângă partidele politice.

(3) Funcționarii publici au obligația ca, în exercitarea atribuțiilor ce le revin, să se abțină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor și preferințelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic sau vreo organizație căreia îi este aplicabil același regim juridic ca și partidelor politice.”

Ca să nu existe discuții, pun și eu o întrebare: când un funcționar public ia mită fiind în concediu sau după ora 16.00, oare e funcționar public sau persoană privată?… Întrebăm un procuror?… 🙂

Ecuațiile falimentului…

Văd că postacii PSD = USL (fiindcă PNL e exclus din orice combinație, nu de mine sau de PDL, ci de PSD, cel puțin la Iași) au intrat în fibrilație de când dl. Nichita dă cu oiștea în gard zilnic, drept care m-am gândit să transpun în limbajul lor simplu, frust, adică în niște ecuații fără necunoscute, ceea ce se întâmplă la Iași acum:

Premisă: Nichita = cataclism natural pentru Iași (“natural” fiindcă are 23 de perechi de cromozomi, nu de altceva).

Așa deci:

1) CET = faliment = cărbune stoc 0 = datorii imense la gaz = frig = PSD + PNL (AGA + CA) = USL;

2) RATP = faliment = tramvaie second hand = decizie integral Nichita = PSD = USL;

3) Termoservice = facturi umflate pentru cetățeni = datorii imense la CET = faliment CET= PSD = USL;

4) Citadin = străzile din Iași = gropi = nervi șoferi = PSD = USL;

5) Proiecte europene în 8 ani de mandat = 1 pistă (prăbușită în Podu Roș) = Nichita = PSD = USL;

6) Direcția de investiții = scandaluri cu licitații = …. 0! = PSD = USL

7) Politehnica Iași = Nichita la vestiare = faliment cu 3.3 mil. Euro datorii = divizia B = PSD = USL;

8 ) Șantiere în oraș = Tătărași = Pasaj Hală = costuri imense = multă demagogie despre “proiectele Iașului = finalizare electorală în 2012 = praf în ochii oamenilor (la propriu acum, la figurat la anul) = PSD = USL;

Și mă opresc aici pentru moment, rugându-vă pe voi, cititorii, să completați această listă, fiindcă știm cu toții, trăitori în Iași, cât de multe puncte mai sunt de adăugat (parcări. parcuri etc. tot felul de chestiuni care “au nevoie de timp”)…

Mai înjurați Guvernul, d-le Nichita?

Găsesc aici un articol despre situația CET Iași. Ca orice veste despre CET, ni se spune că situația acestei unități este una disperată. În ultimii doi ani nu am obosit să repet, iar presa nu a obosit să scrie sau să relateze exact acest lucru: că dacă nu se iau măsuri, se va ajunge la o situație dramatică. Am pierdut de mult timp șirul aparițiilor TV, sau al relatărilor din ziare în care accentuam cât este de important să modificăm felul în care este gestionat CET-ul. S-a discutat și în Consiliul Local pe aceeași temă. Degeaba…

De fiecare dată, răspunsul d-lui Nichita era unul și același: “Grigore nu știe despre ce vorbește” (“că e doctor”, uitând că sunt și inginer, spre deosebire de el, care nu e). Bine că e el priceput și atoateștiutor… Am auzit de atâtea ori refrenul “Grigore nu știe, noi suntem deștepți și știm” incât cred că am să scriu un articol separat numai despre asta. Am cerut schimbarea membrilor AGA, demiterea CA și a conducerii CET pe motive de incompetență, dl. Nichita a apărut imediat de mânuță cu directorul CET și mi-a cerut el mie demisia. Credea probabil că mă joc cu vorbele, că-mi place să mă afișez în presă doar de dragul publicității, omițând o premisă simplă: mai sunt și unii cărora le pasă de cetățean, nu numai de  demagogie și politicianism (asta ca să mă exprim blând…).

Și iată, ceea ce putea fi evitat, s-a întâmplat totuși. O jumătate de oraș (să dea Domnul să nu mai fie atât de mulți abonați la CET pe cât susține Primăria că sunt, fiindcă prea multă lume ar avea de suferit) riscă să rămână, în plină iarnă, fără căldură și fără apă caldă. De ce? Din nepăsare, din nesimțire, aș putea spune, din lipsa unui minim respect față de cetățeni și față de misiunea pe care o au de îndeplinit acolo unde i-au pus oamenii și pe care prea mulți, în frunte cu Nichita, o iau prea în ușor.

Din ce citesc, CET a rămas fără cărbune, bani pentru achiziționarea altuia nu prea are, știut fiind că furnizorul ales în acest an nu livrează cărbune decât cu plata în avans și deja a făcut concesii CET-ului și Primăriei. Alternativa? Gazul și păcura. Adică scump și pe datorie. Datorie care se adâncește cu fiecare oră de funcționare și care se face din cauze simple: incompetență, rea-voință și nepăsare.

Dar esența postării mele de astăzi e alta: la cine apelează dl. Nichita pentru clemență și înțelegere și păsuirea datoriilor? La prietenii ex-sovietici pentru care a îndatorat orașul cu vreo 9 milioane și mai bine de Euro? Nu! La amicii ex-sovietici care îi dau cărbunele numai cu banii jos? Nu! Și atunci la cine? Păi cum la cine? La Guvern! La Guvernul pe care nu pierde niciun prilej să-l înjure și să-l acuze de toate relele posibile. Fiindcă Romgaz, la care datoriile sunt imense = Guvernul României și Statul român, Transgaz = Guvernul României și Statul român, fiindcă păcura consumată =  Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat, adică tot Guvernul României.

Întrebarea mea din titlu e însă una retorică, fiindcă știu că dl. Nichita va înjura cu seninătate Guvernul și de-acum înainte și o va face mințind tot ca și până acum, cu bună-știință, fără ca vreo fibră morală a sa (dacă mai are așa ceva) să tresară…

UPDATE (ora 15.10): am primit de la Ministerul Economiei confirmarea informației cum că s-a revenit la o cota de gaz de 25.000 Nmch alocată CET Iași. Precizez că Guvernul a luat această decizie strict din considerente de responsabilitate față de cetățenii Iașului și pentru ca aceștia să poată beneficia de servicii elementare într-un oraș al secolului XXI, servicii pe care dl. Nichita e incapabil să le asigure celor pe care pretinde că este ales să-i reprezinte.