Apr 22, 2008 | Diverse
Gata, m-am săturat! Am tot amânat subiectul ăsta, deși de fiecare dată când mă loveam de el îmi promiteam să-l abordez în următorul meu mesaj pe net, dar mi-a ajuns…
Este vorba despre faimoasele mașini de „spălat” asfaltul, străzile, mă rog, ce vreți Dvs.. Nu știu cum se face, dar de fiecare dată când imi spăl mașina, mă regăsesc în trena unui astfel de camion care ia și împroașcă pe stradă apă. Teoretic, bănuiesc că acest fenomen s-ar numi spălare, dar ce fac ei e doar un fel noroi pe care ți-l plantezi pe mașină, doar așa, ca să-ți strici ziua și să te gândești cât de prost ai fost când ai dat 2-3 sute de mii pe un spălat. Pentru mine, cisterna, de fapt cisternele respective au ajuns un fel de simbol al Primăriei: „hai să ne facem că facem ceva”. Nu contează că e prost, că se enervează lumea, am bifat doar o acțiune și nu ne poate zice nimeni că nu facem curat în oraș. Știu că au acolo, la Mitropolie, niște izvoare care trebuie folosite cumva. Dar să le găsească altă întrebuințare sau să ia naibii niște mașini de spălat străzile veritabile, nu improvizațiile alea cu canea.. Acum ca să fiu sigur că nu-s singurul în situația asta, am pus și un mini-sondaj. Chiar sunt curios care va fi rezultatul 🙂
Apr 2, 2008 | Diverse
Am primit pe mail de la Catalin, un link către un filmuleț extrem de nostim. Îl pun și eu aici, comentariile, sau după caz, hohotele de râs vă aparțin…
Apr 1, 2008 | Diverse
Ca să nu vă plictisiți cumva prea tare de imaginile frumoase de pe alte meleaguri, postate zilele trecute, azi vă repun în contact cu realitatea locală. Urmează o succesiune de fotografii “edilitar-gospodărești” din scumpa noastră urbe…
Mai intâi, un angajament mobilizator („respectăm natura”) al celor de la Palas… și bineînțeles, reflectarea lui în realitate…
Și ca să continui în aceeași notă, vă arăt mai jos cum se prezintă trotuarul meu… De ce al meu? Fiindcă l-am adoptat. Oricine în locul meu ar fi făcut-o. La câte perversiuni a fost supus, săracul…
Deci: Iași, Tătărași, A.D. 2008, an electoral, oraș condus de un “primar puternic”.
De fapt, toată istoria XXX (scuze pentru conotația ușor lubrică a poveștii, da’ „n-am găsit alta rimă” la ce ne face Primarul în general și anul ăsta în special) a început undeva în vara lui 2007, dar acel moment a fost doar un preludiu firav în actul dragostei “primarului puternic” față de urbea pe care o conduce, și mai precis, față de trotuarul la care mă voi referi… Dacă aș fi bănuit cât va dura (preludiul, firește), cu siguranță m-aș fi apucat de pozat mai de demult, așa însă, vă expun doar niște fotografii mai recente, indecente (normal) din acest an ale trotuarului meu, violat cu sălbăticie de firma Euro… si nu mai stiu cum (că oricum nu contează) timp de 10 luni de-acum… S-a început, cum altfel, cu un flirt gingaș cu borduri… Apare mai întâi o mașină uriașă (auto trailer parcă i se spune) și descarcă, pe spatiul verde, firesc, o sumă de box-paleți cu niște chestii de beton. Borduri. Euro-borduri. Aduse de aceeași firmă “Euro-nu stiu cum” SRL. Chiar, de ce-or fi numite toate firmele de construcții abonate la lucrări publice “Euro-xxx”, nu știu…
Ele (bordurile deja existente) au fost intâi mângâiate de niște târnăcoape… Asemeni butonilor unei cămăși fine, au cazut pradă, rând pe rând nesațului dezlănțuit al pick-hammerului. Brațe puternice de muncitori le-au dus apoi de-acolo, lăsându-mi trotuarul dezgolit și rușinat… Atunci l-am adoptat, pe el, trotuarul… Mi s-a facut milă de el, văzându-l victimă neajutorată, neînțelegând ce i se întâmplă… de ce tocmai lui… I-am explicat însă, „e an electoral, puiule, nu ai ce face, e ca rutul la animale, e de neoprit, e chemarea firii, numai că e mai rar, e doar odata la 4 ani”… A părut că înțelege… E drept că a avut și timp să înțeleagă… fiindcă a stat așa cam 6 luni… știrb, fără bordurile care-l făceau sa fie sigur de el. Dar totul a luat sfârșit într-o dimineață de martie… O zi frumoasă, ziceai că nu se va întâmpla nimic, dar deodată, s-a dezlănțuit din nou primarul prin supușii și interpușii săi, cei de la Euro-șamd SRL… N-am mai rezistat și l-am fotografiat, pe el, trotuarul meu, răpus asemeni unui cerb de un vânător nemilos…
Zăcea la picioarele mele neputincios și nu aveam cum să-l ajut… Pot eu, un simplu cetățean, să mă pun cu un „primar puternic”?…
Dar apoi mi-am făcut curaj și mi-am spus, ei bine, da, pot! Pot să nu-l mai votez. Pot să nu-l mai votez pe cel care-și bate joc de mine și de trotuarul meu, pe banii mei, timp de luni de zile, fiindcă tot ce îl interesează e să fie reales, pentru ca peste alți patru ani de delăsare să încerce din nou să-și bată joc de mine în același fel în care o face acum.
Apropos, iată cum arată trotuarul meu azi:
Nu-i așa că vă îmbie să mergeți pe el cu voioșie? Și gândiți-vă că azi a plouat :)) Am găsit însă și o latură bună: ajută la creșterea mobilității gleznelor, chestie care ne va face pe noi cei ce mergem pe aici, sa driblăm ca Ronaldinho la Europenele de la vară… Da` înainte de asta o să vadă el, Primarul, ce-o să-l driblez pe el la alegeri…
Mar 21, 2008 | Diverse
Azi, foarte pe scurt despre comentariile din presa on-line… Mai bine zis despre iadul care se dezlantuie in urma cate unui articol care ataca, de cele mai multe ori, o tema politica sau usor politizabila…
Eu unul nu am scris, recunosc, niciodata vreun mesaj in listele respective, dar le-am citit o buna bucata de vreme, si inca o mai fac uneori, pana cand am reusit sa clasez, zic eu cat de cat exact, tipurile de autori…
Cum vad eu tipologia scriitorilor online:
- “simbriasii” - e sau nu nevoie de o parere, ei sunt acolo, fiindca sunt pusi sa o faca. La ei se vede clar stilul profesionalizat (dar aproape niciodata profesionist, precum al prostituatelor care promit placeri uluitoare uitandu-se scarbite la client) de a pompa informatii false sau deformate, de a improsca cu noroi sau alte materiale inchise la culoare in subiectul articolului sau in oponentul acestuia… Ei sunt aidoma celor din serviciile secrete: “trebuie sa fim acolo, fiindca toti ceilalti sunt si ei prezenti”. Fiind atat de prezenti in fenomen, ajung sa se cunoasca (sau asa cred ei) cu adversarii lor, din cand in cand isi mai fura identitatile, si duc acest permanent razboi de guerilla folosindu-i drept “carne de tun” pe cei din categoriile pe care le voi descrie mai jos;
- oamenii onesti si competenti - de cele mai multe ori abia luand contact cu fenomenul, rataciti in jungla online, si care de cele mai multe ori descopera inspaimantati reactiile imunde pe care le primesc la niste comentarii pe care ei le considerau de bun-simt…
- “habarnistii” - la fel de nevinovati ca si cei de mai sus, dar agramati si incompetenti;
- “psihopatii si sociopatii online” - o categorie pe care o vad in crestere numerica, stimulata de anonimatul conferit de acest stil de comunicare si ale carei resurse de umor involuntar si aberatii sunt absolut remarcabile… De altfel, sunt convins ca cei mai multi dintre ei sufera de sindromul dependentei de internet, care tinde sa devina unanim acceptat ca maladie psihica. Pentru mine, cel mai elocvent caz e al unuia, al carui post spunea, pur si simplu: “Hahahahahaha!!!!!!!!! Am fost primul!!!”… Era tot ce conta pentru el…
Saptamana viitoare, in afara restantelor pe care le am cu continuarile povestilor deja incepute, voi incerca sa ma ocup de psihologia nick-name-urilor, asa cum o vad eu…
Feb 24, 2008 | Diverse
Am găsit astă seară o colecție de citate, din care am preluat unul, al lui Einstein, ca descriere a acestui blog, dar m-au impresionat alte câteva ale lui Platon. Nu m-am putut abține să nu le postez aici. E un exemplu clar de ceea ce definește un geniu: un mod de a gândi ce transcede epocile, păstrându-și actualitatea. Iată mai jos, într-o traducere aproximativă (pentru care îmi asum vina dacă nu corespunde realității) o parte a lor:
„Unul din rezultatele refuzului de a te implica în politică este că ajungi să fii condus de cei inferiori ție.”
„Această Cetate este ceea ce este datorită faptului că cetățenii săi sunt ceea ce sunt.”
„Curajul înseamnă să știi de ce să nu te temi.”
Ce ziceți, a meritat?
Feb 15, 2008 | Diverse
Păi cum, de ce? Fiindcă:
- e o sărbătoare de care habar n-am avut până în 1990, nu că aș fi fost mai entuziast apropos de 8 Martie, de exemplu…
- nu văd, gândindu-mă la exhibițiile gen Sărbătorile Iașului sau “Marșurile Diversității”, de ce ar trebui sa facem paradă de sentimentele intime, fie ele dragostea, credința sau orientarea sexuală… Mai mult, nu prea înțeleg de ce trebuie neapărat sa cheltui bani pentru așa ceva și nu spun asta din zgârcenie. Adică dacă nu “fac consumație” de Valentine’s înseamnă că nu iubesc pe nimeni? Sau invers, dacă achiziționezi mai știu eu ce jucarică exotică și o dai cuiva, asta înseamnă automat că te prăpădești după ea/el?
- fiindcă m-am săturat de sărbătorile pur comerciale, golite de semnificații, care parcă nu se mai sfârșesc, totul făcut, nu știu dacă ați remarcat, prin stimularea sentimentului de vinovăție. E poate cea mai josnică formă de marketing, cel facut prin “dacă nu cumperi ceva, înseamnă că nu-ți iubești soția/mama/copiii/prietena/prietenii/vecinii/strămoșii/patria etc.”
- pentru simplul fapt că trebuie să îmi amintesc de ea (adică sărbătoarea) și de data la care e!
- de fiecare dată ar trebui să fiu “original”.
- din cauza ei (a sărbătorii) nu te mai poți duce într-un restaurant pe 14 februarie “doar cu băieții”.
- fiindcă la Mall e o înghesuială de nedescris, iar ca să treci cu mașina prin fața lui îți ia o jumătate de oră, în care contempli figurile deznădăjduite ale polițiștilor de la Rutieră, complet depășiți de situație… Apropos, cred că și ei urăsc ziua Sf. Valentin :))
- toate femeile scot un oftat nostalgico-romantic când aud de sărbătoarea asta…
- nu exista un echivalent pentru bărbați. De fapt, cred că nu există nici o sărbătoare pentru bărbați, decât ziua de naștere, asta dacă și-o amintește careva, eventual maică-sa…
- cam atât, dar dacă-mi mai vine vreo idee, nu voi ezita să editez postul ăsta :))
