May 12, 2010 | Tehnologie
iClarified
Pentru posesorii de iPhone (în primul rând), computere Mac, iPad (mai nou) un site (iclarified.com) care poate fi considerat un “must have”. Știri, tutoriale, discuții, absolut tot ce poate interesa un pasionat al “device”-urilor Apple. În plus și un newsletter (cred că singurul pe care îl citesc dintre toate cele pe care le primesc). În concluzie, un site pe care îl recomand călduros tuturor celor pasionați de cele mai sus-amintite. Pentru a avea acces la toate informațiile vă recomand să vă înregistrați. Merită!
May 8, 2010 | Politică
Prietenii (și zău că nu sunt malițios) de la ziarul Evenimentul de Iași îmi fac onoarea de a mă trata “regește” pentru a treia zi consecutiv. Sincer, dacă ar fi fost să cumpăr reclamă la ziarul D-lor, cred că mă costa o avere, la câți centimetri pătrați îmi acordă… Pot să le spun, de asemenea, că au stabilit și un record: am văzut astăzi cea mai mare fotografie a mea pe care am întâlnit-o până acum! Dar asta e partea frumoasă și nostimă, să-i zic așa, a întregii “afaceri”…
Coperta Evenimentul 08.05.2010
Am citit astăzi articolul care-mi este dedicat și mie (sau în principal mie, dacă e să judec după mărimea spațiului alocat fotografiei mele). În primul rând că în ceea ce mă privește e plin de citate inexacte, truncheate și scoase din context. Știu, știu, asta e replica tuturor politicienilor când sunt criticați în presă, dar lăsați-mă să mă explic (măcar pe blogul meu să pot să fac asta 🙂 )…
În primul rând, da, sunt întrutotul de acord cu măsura anunțată de Președinte! De ce?
- fiindcă acum aproape 20 ani când toată lumea vorbea despre (iar în alte țări se făcea) “terapia de șoc”, noi ne jucam de-a reforma în vorbe, în timp ce unii dintre cei ce azi stau și critică se îmbogățeau ilegal și imoral; Am fost întotdeauna admiratorii țărilor care au știut să facă lucruri dureroase fără a crâcni și le invidiem nivelul de trai, dar țipăm ca din gură de șarpe când suntem măcar amenințați cu niște măsuri menite să salveze economia…
- fiindcă e o măsura dureroasă, dură, dar de dreapta, iar eu am concepții de dreapta, fiind membru al unui partid de dreapta. Între a crește taxele pentru toată lumea (măsură de stânga) și a scădea costurile, s-a optat pentru a doua categorie. Gândiți-vă la sectorul privat. Ce-ar fi dacă o firmă privată aflată în impas, ar alege să crească prețurile pentru produsele sau serviciile pe care le oferă, în loc să-și rentabilizeze activitatea prin scăderea costurilor? Cred că orice persoană de bună credință știe răspunsul, dacă nu din bun simț, măcar din experiența întreprinderilor de stat care au încercat deja această metodă. Alternativa este FALIMENTUL! După logica celor de la Evenimentul, mai bine moare țara, decât să renunțe ei la retorica populistă… Ah, chiar, poate îmi spun jurnaliștii de la Evenimentul: de la ziarul Dvs. nu au fost niciodată disponibilizați angajați? Ce efect credeți că ar avea acum creșterea prețului cotidianului Dvs.? V-ar face mai competitivi? Bine, recunosc, întrebările sunt mai mult retorice, fiindcă nu mă mai aștept la sinceritate și obiectivitate de la Dvs….
- Fiindcă e o măsură hotărâtă, care denotă responsabilitate și cere curaj. Așa cum am fost un partizan al unei campanii electorale pentru prezidențiale făcute curajos, fără compromisuri economice electorale, iar guvernul Boc s-a dovedit capabil de așa ceva, tot la fel sunt apărătorul și avocatul unor măsuri corecte pentru țară, chiar dacă nepopulare. Prefer să fiu hulit acum și scos responsabil de toate relele Pământului, alături de cei care au luat deciziile dureroase de ieri, dar România să intre pe făgașul normalității, decât să “o scăldăm” (ca partid) în niște ape călduțe, iar țara să se ducă de râpă în urma noastră…
Dar să mă întorc la amicii mei din redacția Evenimentul. De ce spun că sunt inexacte citatele pe care mi le atribuie? Normal, fiindcă nu am spus ceea ce scriu d-lor că am spus. De exemplu, sunt citat spunând: “Este o măsură necesară, pentru că altfel nu s-ar fi luat. Ca şi în cazul Greciei, este un sacrificiu care trebuia făcut, care vine în ajutorul cetăţeanului prin reducerea birocraţiei.” În afară de faptul că e genul de exprimare care nu-mi aparține, am spus cu totul altceva. Am spus că este o măsură dureroasă, dar necesară, pentru a nu ajunge în situația Greciei, țară care umple paginile ziarelor și ecranele tuturor televiziunilor din lume… Am mai spus că o asemenea măsură trebuie însoțită de o scădere a birocrației și de măsuri de stimulare a economiei reale pentru a putea compensa eficient efectele… Dar ce să-i faci dacă alta era comanda, anume aceea de a scrie (și) despre Grigore?…
Mai scriu redactorii (fiindcă sunt aproape sigur că nu reporterii au scris articolul) că eu “consider că mulţi dintre specialiştii din această instituţie (n.m. Primărie) ar trebui să meargă către mediul privat, pentru a-şi regăsi o satisfacţie profesională pe măsură”. Nu am spus asta. Am spus doar că deși va fi greu pentru unii dintre cei disponiblizați, ei nu trebuie să se teamă de domeniul privat, acesta putând să le aducă realizări profesionale mult mai consistente decât la Stat. Nu am spus-o cu malițiozitate, ci din proprie experiență. Din toți anii lucrați de mine, doar doi sunt la Stat: cel de medic stagiar și cel din urmă de la Primăria Iași. Și vă spun cu mâna pe inimă că aș da oricând 10 ani lucrați la Primărie pe unul în domeniul privat.
Iată ce mai scrie azi Evenimentul: “Viceprimarul Gabriel Grigore, care în urmă cu câteva zile se posta ca un apărător al primelor loturi de disponibilizaţi din structurile administraţiei publice locale, împărtăşeşte aceeaşi opinie cu şeful său de la Cotroceni.”. De ce spun că articolul omite și denaturează declarațiile pe care le-am făcut? Fiindcă i-am spus d-lui care m-a sunat (nu-i dau numele fiindcă sunt convins că nu el stă în spatele textului publicat) că îmi mențin poziția în legătură cu polițiștii comunitari, mai mult, că merg pe linia declarațiilor Președintelui, care a spus un lucru de bun simț, anume acela că prin cheltuielile exagerate din acest moment din domeniul public, sunt afectate investițiile în școli, grădinițe și spitale. Căutați numai în postările mele recente și veți găsi aceeași înșiruire de priorități… Dar ele nu sunt și ale celor de la Evenimentul… Și am mai spus ceva, anume că disponbilizările, câte vor fi făcute, vor trebui să-i privească pe funcționarii din birouri, de multe ori cu activitâți redundante, iar nu pe cei care lucrează pe teren, așa cum sunt cei din poliția Comunitară, menționați mai sus, medicii, profesorii sau alte categorii de bugetari realmente necesari societății. Dar n-ar fi dat bine să scrie lucrurile astea, nu-i așa? 🙂 Apropos, oare când vom vedea cum caută cei de la ziarul cu pricina dedesubturile proiectului de hotărâre pe care l-am publicat ieri pe blog, cel referitor la DSPM?
Încă ceva: toți, dar absolut toți reprezentanții mediului privat de afaceri au salutat măsura anunțată ieri de președinte, fie că vorbim de bănci, patronate sau chiar banca Națională. Asta nu vă spune nimic, d-lor de la Evenimentul?
Ce mai zice gazeta proletară? Cică: “Acţionând în locul unui Guvern ce are în frunte un muţunache politic, Traian Băsescu a aruncat din nou România în aer, anunţând reduceri catastrofale de salarii şi pensii. Curajos, preşedintele a ieşit singur la bătaie, asumându-şi fără ezitare încărcătura negativă a acţiunii sale. Societatea civilă, sindicatele şi presa i-au răspuns la unison, arătând spre camarila portocalie care cangrenează sfera bugetară, spre corupţia şi nepotismul de proporţii epice ce otrăvesc administraţia şi spre caracterul tardiv al acestor măsuri.”. În primul rând că fariseismul d-lor are un dar, acela de a se auto-contrazice: mai întâi li se plânge de milă bugetarilor, după care toți sunt acuzați că ar fi PDL-iști. Păi, oameni buni, în ultimul an și jumătate, adică de când e PDL la putere, toate angajările în sfera bugetară au fost înghețate! Asta înseamnă că de fapt, “oneștii” ziariști de la Evenimentul plâng de fapt de mila bugetarilor angajați în guvernările succesive PSD și PNL. Dragi gazetari, măcar fiți sinceri și recunoașteți, spuneți cinstit că vă pare rău că nu mai e PSD +/- PNL la putere. Nu văd de ce să fiți jenați de o asemenea opinie… Aaaaa… v-ar dispărea aura de “imparțiali”… V-ar scădea tirajul dacă v-ați alinia sincer și transparent celor pe care îi susțineți de fapt… Asta deja e altă problemă și e o boală veche a tuturor ziarelor “independente”…
În fine, pentru cârcotași (“Pedeliştii din Moldova s-au cam ascuns de reporterii cotidianului nostru, care doreau să îi întrebe cum se mai uită astăzi în ochii celor cărora le semnează statele de salarii, în cei ai părinţilor pensionari şi ai alegătorilor, acolo unde este cazul. Nu ne aşteptam la cine ştie ce acte de eroism din partea membrilor unui partid obedient până în măduva oaselor faţă de Traian Băsescu”) pot menționa că și ieri, dar și azi, am fost în mijlocul oamenilor, fie ei în piețe (unde știu că PSD-ul are brigăzile de “zvoneri” și “răspândaci”), fie ei în parcuri, pe stradă, la manifestări publice, unde am încercat și cred eu, am reușit să transmit exact ceea ce s-a vrut a se face prin aceste măsuri: corecții dureroase, dar corecte pentru țară și pentru cei care contribuie la buget.
Unde e miza adevărată pentru noi acum? Cred că prima ar fi transmiterea mesajului corect și coerent către populație, iar în al doilea rând împiedicarea abuzurilor. Trebuie ca oameni precum Nichita la Iași, dar și alții în poziții asemănătoare lui, să nu profite de asemenea măsuri, dând vina pe guvern, pentru a-și păstra în jurul lor doar funcționari obedienți eliminând în schimb oamenii competenți. Concedierile din sistemul bugetar, atâtea câte vor fi ele, trebuie să păstreze în sistem oamenii competenți, responsabili, altfel vor fi un eșec. Vom avea o birocrație mai restrânsă numeric, dar mai concentrată și la fel de indolentă și păgubitoare ca și până acum… Și să nu-mi spună vreun contribuabil din economia reală că nu e așa, fiindcă nu-l voi putea crede…
May 7, 2010 | Politică
Plec astăzi de la cererea unui cititor al blogului meu de a prezenta cetățenilor forma în care este înaintat consilierilor un proiect de hotărâre a Consiliului Local Iași. Ei bine, dragi ieșeni, când auziți sau citiți prin presă despre “circul” sau “scandalul” din Consiliul Local al Municipiului iași (CLM) asupra unor proiecte de hotărâri privind “proiectele Iașului”, să știți că de obicei disputele se învârt în jurul unor sume de ordinul a milioane de Lei noi (uneori, cum va fi cazul mai jos, chiar de Euro) care sunt justificate prin materiale de tipul celor prezentate alăturat.
Exemplul pe care vi-l dau astăzi este chiar din ultima ședințâ de Consiliu, privește o investiție de 16.6 milioane RON în sediul și baza de producție a DSPM (Direcția de Servicii publice Municipale), iar proiectul de hotărâre a mai cuprins, pe lângă paginile prezentate alăturat, doar documentul corespunzând textului propriu-zis al hotărârii. Vă las pe Dvs. să judecați asupra transparenței cu care vă sunt cheltuiți banii…
Acest proiect de hotărâre nu a trecut prin Consiliu datorită votului negativ al PDL, motivat de 2 aspecte:
- Primul și cel mai important: nerespectarea legii. În mod normal, primul pas este aprobarea acestor indicatori tehnico-economici, apoi urmând desfășurarea licitațiilor pentru atribuirea lucrărilor. În acest caz, licitarea lucrărilor a avut deja loc încă de anul trecut. Opinia noastră, a consilierilor PDL, a fost că se încearcă prin votul nostru acoperirea unei ilegalitâți;
- informarea făcută parcă în bătaie de joc (vezi “Anexa 1”) ținând cont de valoarea investitției;
Dar, pentru că o imagine face cât 1000 de cuvinte, las documentele să vorbească…
Anexa 1
Referat de specialitate DSPM, pag. 1
Referat de specialitate DSPM, pag. 2
Vă rog, totodată, să țineți cont de faptul că aceste proiecte sunt prezentate consilierilor cu doar o zi-două înaintea ședințelor de Consiliu, pentru a nu mai avea răgazul de a consulta materiale lămuritoare suplimentare. Acesta a și fost motivul pentru care am protestat la ultima ședință a CL, cerând să se respecte intervalul legal de 5 zile dintre primirea mapei de ședință și lucrările plenului. Normal, dacă “îndrăznim” cumva să nu le votăm în forma pe care o puteți și Dvs. vedea, noi cei de la PDL, suntem desigur vinovați de blocarea “Proiectelor Iașului”.
Eu unul aș fi curios dacă vreunul dintre Dvs. ar da măcar 300 RON unui zidar pe baza unui document precum cel alăturat (Anexa 1). Ei bine, în logica d-lui Nichita, noi ar trebui să dăm fără comentarii aproximativ 4 (patru) milioane de Euro, altfel suntem răi și indisciplinați 🙂
May 7, 2010 | Politică
Astă seară am fost invitat în două locuri… Din păcate, din motive personale (starea febrilă a fiului meu plus testele de mâine ale fiicei mele, dar nu văd de ce ar trebui să mă justific) nu am reușit să ajung la niciunul din evenimente. Cele două ocazii la care eram invitat erau aniversarea ziarului Bună Ziua Iași și cea de-a 5-a aniversare a SMURD iași.
Ce mi-a atras însă atenția a fost “oprobriul public” la care au fost supuși în avans și post-factum cei prezenți la primul eveniment (cel al BZI). Mi se pare cel puțin bizar să cataloghezi niște oameni drept “șantajabili”, respectiv “canalii” doar fiindcă se prezintă la un eveniment public. Cred că lucrurile au mers un pic prea departe…
Nu știu cum s-ar simți cei care acum pun etichete dacă ar fi supuși aceluiași gen de presiune din partea cealaltă. Personal, nu știu să mai existe precedent în presa ieșeană (fiindcă tot am sărbătorit Ziua Mondială a Libertății Presei mai deunăzi) în care două sau mai multe canale de comunicare în masă să se bată atât de feroce, cu ce miză nu știu și nici nu vreau să știu, încât să-și monitorizeze acțiunile private sau publice și nu cred că e bine pentru presa ieșeană și nici pentru oraș faptul că acest lucru se întâmplă…
Eu unul știu doar că unul din participanți a fost colegul și prietenul meu, dl. consilier Cătălin Toma. “Gardienilor revoluției” morale le pot spune fără nicio umbră de îndoială că acest om nu este nici “șantajabil” și cu siguranță nici “canalie”. Deci măcar lui i se datorează niște scuze. Dar dacă eroarea se întinde dincolo de persoana D-lui Toma? Dacă au mai fost și alți oameni onești acolo, pur și simplu fiindcă s-au simțit datori, din bun simț și datorită statutului de persoane publice să dea curs unei invitații primite?
Am ajuns chiar să “punem făină” pe umărul oricui, precum în perioada interbelică, doar fiindcă o persoană publică a participat la un eveniment public la care a fost invitat? Vreau să fie clar: nu emit judecăți de valoare nici la adresa “acuzatorilor”, nici la cea a “acuzaților”. Aceștia sunt liberi să-și desfășoare războiul în propriile pagini/emisiuni fără nicio restricție, dar fără să arunce anatema asupra unor oameni prinși la mijloc. Nu cred că vreo persoană din media are dreptul să ia ostateci persoane publice în apărarea propriilor interese… Sunt curios ce reacții ar avea presa dacă vreun politician ar caracteriza și condiționa un canal media în funcție de cei cărora le iau interviurile? Ce-ar fi dacă aș spune cuiva din presă că dacă pronunță/scrie numele Nichita e ori șantajabil ori canalie?… Nici nu vreau să-mi imaginez cum aș fi catalogat… 🙂
Eu unul, cel puțin, vreau să fac două enunțuri: voi evita a mai participa de-acum înainte la vreo manifestare a media ieșene, din considerentul că vreau să fiu nepărtinitor față de toți prietenii din presa ieșeană. Menționez că știu sigur că nu sunt șantajabil și sper (dar e o străduință a mea de zi cu zi) că nu sunt nici “canalie”… 🙂 În al doilea rând ar fi rugămintea adresată canalelor media ieșene de a se ghida în acțiunile lor după aceleași reguli pe care ni le pretind obligatorii, nouă celor care facem politică.
Sper să fie corect înțeleasă natura mesajului pe care am încercat să-l transmit astăzi și să-i asigur pe dragii mei prieteni din presă (bună seara, domnule Doboș 🙂 ) că mă încăpățânez să mai cred în bun simț…
Și fiindcă veni vorba de dl. Doboș de le Evenimentul, cel care mă critică aspru de vreo două zile încoace. Dacă nu mă înșel, dvs., d-le Doboș, sunteți cel de aici. Dacă e așa, vă spun sincer că mi-ați câștigat simpatia. Vă veți întreba probabil de ce… Ei bine, vă spun eu: fiindcă ați fost în același timp cu mine, în 3 dintre cele mai dragi locuri ale sufletului meu. E vorba de Liceul “Emil Racoviță” al cărui elev am fost din 1978 până în 1986, apoi de Facultatea de Tehnologie Chimică (secția Chimie Organică), al cărei student am fost, cu o întrerupere datorată studiilor de medicină de la București, în perioada 1987 - 1994. Al treilea loc, dar nicidecum ultimul pe care îl împărțim/împărtășim e literatura SF. Aș fi bucuros să port o discuție pe teme de literatură science-fiction, dar nu numai, cu Dvs. având alături, să zicem primul număr al Almanahului Anticipația (pe care-l păstrez cu sfințenie) sau măcar vreuna din povestirile fraților Strugațki… Așa că înainte de a mai scrie unul despre altul fără să ne fi cunoscut, vă adresez invitația sinceră de a ne vedea, cunoaște și poate de aici va rezulta o frumoasă prietenie, sau măcar un consistent respect reciproc, chiar dacă de pe poziții ideologice adverse…
May 5, 2010 | Politică
“O ștampilă”. Așa am aflat că se numește “în limbaj de specialitate” un articol comandat. Știam de ceva vreme că va veni. Poate chiar dinainte ca aceia cărora le-a fost comandat să știe că le va fi dat ordinul… Vreau de la bun început să spun că nu am niciun fel de reproș pentru cel care semnează articolul. Aud, de când am intrat în Primărie cel puțin, scuza (pe deplin justificată, de altfel) “nu eu scriu titlurile, eu doar semnez”. Simt, în același timp o compasiune imensă pentru cei care sunt obligați să practice acest “joc”, care sunt convins că le produce și lor aceeași strângere de inimă pe care mi-o produce și mie. Păcat. Păcat că după 20 și mai bine de ani de când niște tineri asemeni lor au fost împușcați, chinuiți, sau pur și simplu călcați cu TAB-ul pentru dorința de a se putea exprima cum vor ei (“Murim, dar suntem liberi”) s-a ajuns aici. Dragii mei ziariști de azi, amintiți-vă că la vărsta voastră, cei din generația mea (cu toată modestia, inclusiv eu), aveau curajul să cânte în Piața Universității din București “Mai bine haimana decat trădător… mai bine mort decât comunist!” sau să clameze public (fără emfaza din zilele noastre) punctul 8 al Proclamației de la Timișoara… Dragii mei ziariști, cititori, ieșeni, nu sunt un “taliban” așa cum am fost catalogat într-un articol de azi…
Sincer, ce mi s-a reproșat?
- că am ridicat glasul cerând o comisie de anchetă în cazul unei concesiuni directe pentru o firmă care nu exista?
- că am cerut să fie făcute publice date despre un contract de achiziție de carburanți în valoare de un milion de Euro la Salubris SA, printr-o licitație asupra căreia planau suspiciuni?
- că m-am opus, împreună cu colegii mei din PDL de nu mai puțin de 5 (cinci) ori, cu riscul de a fi etichetat drept “cel care lasă Iașul în frig” unui împrumut împovărător pentru cetățenii iașului, în valoare de 11 milioane de Euro, pentru niște cărbune cumpărat la preț dublu? Asta după ce am fost acuzat în mod demagogic și pe nedrept de către dl. Nichita că sunt “în cârdășie” cu cei cărora tot el le-a dat ulterior banii?
- că am reclamat faptul că nu dăm suficienți bani la școli, grădinițe, spitale și creșe, în timp ce aruncăm milioane (de Euro) pe un fotbal neperformant (sunt microbist, dar uitați-vă la orașe mult mai mici ca al nostru care au rezultate mult mai bune cu finanțări mult mai modeste de la CL respective)?
- că m-am opus, din nou, unei suplimentări fără licitație a contractului de încredințare a sistemului de iluminat public, fiind acuzat de această dată drept “cel care lasă iașul în întuneric”?
- că m-am opus concedierii unor polițiști comunitari care puteau foarte bine să efectueze paza școlilor, grădinițelor, creșelor și spitalelor, unde știm foarte bine că e nevoie de ei? Nemaivorbind de faptul că sunt unități de învățământ cărora realmente li s-a furat gardul împrejmuitor în lipsa unei paze corespunzătoare… S-a mers cu aceste discuții pănâ în punctul în care dl. Nichita numai că nu a clamat că e un adevărat privilegiu să fii dat afară de către el… Ce om normal ar putea răspunde unei asemenea afirmații?…
- că am sesizat că s-a încheiat la Primărie un contract de mentenanță a rețelei de calculatoare și a sistemului informatic la prețuri care ar produce invidia oricărui furnizor de asemenea servicii din Occident?
- că reclam faptul că s-au cheltuit zeci de milioane de Euro pe asfaltări care la mai puțin de doi ani de când au fost inaugurate electoral cu bannere prin tot orașul, mai sunt doar o amintire, străzile fiind mai toate sparte și desfundate (solicitați-mi exemple și vă voi da câte doriți)?
- că scot în evidență faptul că așa zisele “proiecte ale Iașului” sunt niște făcături pe genunchi, care fie sunt respinse de autoritățile care trebuie să le valideze fiindcă sunt prost întocmite, fie dispar ca în ceață nefiind acceptate de cetățeni?
- că suntem, consilierii PDL din Consiliul Municipal, siliți a recurge la măsuri extreme, gen neparticiparea la vot, fiindcă nu putem altfel obliga aparatul din subordinea d-lui Nichita să respecte legea în ce privește organizarea ședințelor CL?
Ce mi s-ar mai putea reproșa?
- că anul trecut pe vremea aceasta (când mă ocupam de el) CET-ul era deja cu toate procedurile de licitare a combustibililor demarate, în timp ce acum nu știe dacă va avea bani pentru așa ceva?
- că în situația în care nu are bani de cărbuni și trimite în șomaj tehnic practic totți salariații, CET-ul achiziționează servicii software de aproape 620 mil. lei vechi?
- că am insistat, cănd mă ocupam de acest sector, ca programul de renovări din școli, grădinițe și creșe să înceapă imediat după terminarea anului școlar (lucru care s-a realizat cu succes anul trecut)?
- că am făcut presiuni pentru creșterea numărului de locuri în grădinițe?
- că am insistat asupra transparenței licitațiilor și creșterea nivelului de pregătire pe licitații electronice al salariaților de la direcția de investiții?
- că am acuzat, când a fost cazul, faptul că nu mi se oferă mie (și implicit cetățenilor Iașului), informații despre ce se întâmplă în Primărie, pe bani publici?
- că m-am opus (și încă o fac) pe toate căile legale abuzului de a numi așa-ziși specialiști în AGA și consiliile de administrație ale regiilor și societăților comerciale din subordinea Consiliului local al Municipiului Iași, de către dl. Nichita, doar în scopul păstrării controlului personal al d-sale asupra acestora?
- că nu sunt de acord că Iașul e moșia PSD/Nichita și mă lupt ca orașul să fie redat ieșenilor?
Ei bine, dragi cititori ai acestor rânduri, stimați jurnaliști care scriu despre mine (inclusiv cei care o fac la comandă), gândiți-vă la un lucru: că poate aceste demersuri vă avantajează și vă interesează și pe Dvs., că poate toate aceste întrebări incomode sunt puse și în interesul Dvs.. Și, fără să vreau să par lipsit de modestie, bucurați-vă că există cineva dispus să le pronunțe și să le susțină în mod public, fără a-i fi teamă de urmări… Nu-mi ridic statuie, așa cum poate ar putea unii să spună sau să creadă, dar sunt mândru că fac parte din grupul și din generația celor care (fără să mai menționez iarna lui ’89), în Piața Universității din București în primăvara și vara anului 1990, i s-au opus unuia ca Iliescu, la apogeul puterii sale. Așa că unul ca Nichita, la iași, astăzi, mă lasă indiferent…
P.S.: Îmi rezerv libertatea de a mai edita acest text, adăugând și alte informații pe care le voi găsi relevante…
