May 7, 2010 | Politică
Plec astăzi de la cererea unui cititor al blogului meu de a prezenta cetățenilor forma în care este înaintat consilierilor un proiect de hotărâre a Consiliului Local Iași. Ei bine, dragi ieșeni, când auziți sau citiți prin presă despre “circul” sau “scandalul” din Consiliul Local al Municipiului iași (CLM) asupra unor proiecte de hotărâri privind “proiectele Iașului”, să știți că de obicei disputele se învârt în jurul unor sume de ordinul a milioane de Lei noi (uneori, cum va fi cazul mai jos, chiar de Euro) care sunt justificate prin materiale de tipul celor prezentate alăturat.
Exemplul pe care vi-l dau astăzi este chiar din ultima ședințâ de Consiliu, privește o investiție de 16.6 milioane RON în sediul și baza de producție a DSPM (Direcția de Servicii publice Municipale), iar proiectul de hotărâre a mai cuprins, pe lângă paginile prezentate alăturat, doar documentul corespunzând textului propriu-zis al hotărârii. Vă las pe Dvs. să judecați asupra transparenței cu care vă sunt cheltuiți banii…
Acest proiect de hotărâre nu a trecut prin Consiliu datorită votului negativ al PDL, motivat de 2 aspecte:
- Primul și cel mai important: nerespectarea legii. În mod normal, primul pas este aprobarea acestor indicatori tehnico-economici, apoi urmând desfășurarea licitațiilor pentru atribuirea lucrărilor. În acest caz, licitarea lucrărilor a avut deja loc încă de anul trecut. Opinia noastră, a consilierilor PDL, a fost că se încearcă prin votul nostru acoperirea unei ilegalitâți;
- informarea făcută parcă în bătaie de joc (vezi “Anexa 1”) ținând cont de valoarea investitției;
Dar, pentru că o imagine face cât 1000 de cuvinte, las documentele să vorbească…
Anexa 1
Referat de specialitate DSPM, pag. 1
Referat de specialitate DSPM, pag. 2
Vă rog, totodată, să țineți cont de faptul că aceste proiecte sunt prezentate consilierilor cu doar o zi-două înaintea ședințelor de Consiliu, pentru a nu mai avea răgazul de a consulta materiale lămuritoare suplimentare. Acesta a și fost motivul pentru care am protestat la ultima ședință a CL, cerând să se respecte intervalul legal de 5 zile dintre primirea mapei de ședință și lucrările plenului. Normal, dacă “îndrăznim” cumva să nu le votăm în forma pe care o puteți și Dvs. vedea, noi cei de la PDL, suntem desigur vinovați de blocarea “Proiectelor Iașului”.
Eu unul aș fi curios dacă vreunul dintre Dvs. ar da măcar 300 RON unui zidar pe baza unui document precum cel alăturat (Anexa 1). Ei bine, în logica d-lui Nichita, noi ar trebui să dăm fără comentarii aproximativ 4 (patru) milioane de Euro, altfel suntem răi și indisciplinați 🙂
May 7, 2010 | Politică
Astă seară am fost invitat în două locuri… Din păcate, din motive personale (starea febrilă a fiului meu plus testele de mâine ale fiicei mele, dar nu văd de ce ar trebui să mă justific) nu am reușit să ajung la niciunul din evenimente. Cele două ocazii la care eram invitat erau aniversarea ziarului Bună Ziua Iași și cea de-a 5-a aniversare a SMURD iași.
Ce mi-a atras însă atenția a fost “oprobriul public” la care au fost supuși în avans și post-factum cei prezenți la primul eveniment (cel al BZI). Mi se pare cel puțin bizar să cataloghezi niște oameni drept “șantajabili”, respectiv “canalii” doar fiindcă se prezintă la un eveniment public. Cred că lucrurile au mers un pic prea departe…
Nu știu cum s-ar simți cei care acum pun etichete dacă ar fi supuși aceluiași gen de presiune din partea cealaltă. Personal, nu știu să mai existe precedent în presa ieșeană (fiindcă tot am sărbătorit Ziua Mondială a Libertății Presei mai deunăzi) în care două sau mai multe canale de comunicare în masă să se bată atât de feroce, cu ce miză nu știu și nici nu vreau să știu, încât să-și monitorizeze acțiunile private sau publice și nu cred că e bine pentru presa ieșeană și nici pentru oraș faptul că acest lucru se întâmplă…
Eu unul știu doar că unul din participanți a fost colegul și prietenul meu, dl. consilier Cătălin Toma. “Gardienilor revoluției” morale le pot spune fără nicio umbră de îndoială că acest om nu este nici “șantajabil” și cu siguranță nici “canalie”. Deci măcar lui i se datorează niște scuze. Dar dacă eroarea se întinde dincolo de persoana D-lui Toma? Dacă au mai fost și alți oameni onești acolo, pur și simplu fiindcă s-au simțit datori, din bun simț și datorită statutului de persoane publice să dea curs unei invitații primite?
Am ajuns chiar să “punem făină” pe umărul oricui, precum în perioada interbelică, doar fiindcă o persoană publică a participat la un eveniment public la care a fost invitat? Vreau să fie clar: nu emit judecăți de valoare nici la adresa “acuzatorilor”, nici la cea a “acuzaților”. Aceștia sunt liberi să-și desfășoare războiul în propriile pagini/emisiuni fără nicio restricție, dar fără să arunce anatema asupra unor oameni prinși la mijloc. Nu cred că vreo persoană din media are dreptul să ia ostateci persoane publice în apărarea propriilor interese… Sunt curios ce reacții ar avea presa dacă vreun politician ar caracteriza și condiționa un canal media în funcție de cei cărora le iau interviurile? Ce-ar fi dacă aș spune cuiva din presă că dacă pronunță/scrie numele Nichita e ori șantajabil ori canalie?… Nici nu vreau să-mi imaginez cum aș fi catalogat… 🙂
Eu unul, cel puțin, vreau să fac două enunțuri: voi evita a mai participa de-acum înainte la vreo manifestare a media ieșene, din considerentul că vreau să fiu nepărtinitor față de toți prietenii din presa ieșeană. Menționez că știu sigur că nu sunt șantajabil și sper (dar e o străduință a mea de zi cu zi) că nu sunt nici “canalie”… 🙂 În al doilea rând ar fi rugămintea adresată canalelor media ieșene de a se ghida în acțiunile lor după aceleași reguli pe care ni le pretind obligatorii, nouă celor care facem politică.
Sper să fie corect înțeleasă natura mesajului pe care am încercat să-l transmit astăzi și să-i asigur pe dragii mei prieteni din presă (bună seara, domnule Doboș 🙂 ) că mă încăpățânez să mai cred în bun simț…
Și fiindcă veni vorba de dl. Doboș de le Evenimentul, cel care mă critică aspru de vreo două zile încoace. Dacă nu mă înșel, dvs., d-le Doboș, sunteți cel de aici. Dacă e așa, vă spun sincer că mi-ați câștigat simpatia. Vă veți întreba probabil de ce… Ei bine, vă spun eu: fiindcă ați fost în același timp cu mine, în 3 dintre cele mai dragi locuri ale sufletului meu. E vorba de Liceul “Emil Racoviță” al cărui elev am fost din 1978 până în 1986, apoi de Facultatea de Tehnologie Chimică (secția Chimie Organică), al cărei student am fost, cu o întrerupere datorată studiilor de medicină de la București, în perioada 1987 - 1994. Al treilea loc, dar nicidecum ultimul pe care îl împărțim/împărtășim e literatura SF. Aș fi bucuros să port o discuție pe teme de literatură science-fiction, dar nu numai, cu Dvs. având alături, să zicem primul număr al Almanahului Anticipația (pe care-l păstrez cu sfințenie) sau măcar vreuna din povestirile fraților Strugațki… Așa că înainte de a mai scrie unul despre altul fără să ne fi cunoscut, vă adresez invitația sinceră de a ne vedea, cunoaște și poate de aici va rezulta o frumoasă prietenie, sau măcar un consistent respect reciproc, chiar dacă de pe poziții ideologice adverse…
May 5, 2010 | Politică
“O ștampilă”. Așa am aflat că se numește “în limbaj de specialitate” un articol comandat. Știam de ceva vreme că va veni. Poate chiar dinainte ca aceia cărora le-a fost comandat să știe că le va fi dat ordinul… Vreau de la bun început să spun că nu am niciun fel de reproș pentru cel care semnează articolul. Aud, de când am intrat în Primărie cel puțin, scuza (pe deplin justificată, de altfel) “nu eu scriu titlurile, eu doar semnez”. Simt, în același timp o compasiune imensă pentru cei care sunt obligați să practice acest “joc”, care sunt convins că le produce și lor aceeași strângere de inimă pe care mi-o produce și mie. Păcat. Păcat că după 20 și mai bine de ani de când niște tineri asemeni lor au fost împușcați, chinuiți, sau pur și simplu călcați cu TAB-ul pentru dorința de a se putea exprima cum vor ei (“Murim, dar suntem liberi”) s-a ajuns aici. Dragii mei ziariști de azi, amintiți-vă că la vărsta voastră, cei din generația mea (cu toată modestia, inclusiv eu), aveau curajul să cânte în Piața Universității din București “Mai bine haimana decat trădător… mai bine mort decât comunist!” sau să clameze public (fără emfaza din zilele noastre) punctul 8 al Proclamației de la Timișoara… Dragii mei ziariști, cititori, ieșeni, nu sunt un “taliban” așa cum am fost catalogat într-un articol de azi…
Sincer, ce mi s-a reproșat?
- că am ridicat glasul cerând o comisie de anchetă în cazul unei concesiuni directe pentru o firmă care nu exista?
- că am cerut să fie făcute publice date despre un contract de achiziție de carburanți în valoare de un milion de Euro la Salubris SA, printr-o licitație asupra căreia planau suspiciuni?
- că m-am opus, împreună cu colegii mei din PDL de nu mai puțin de 5 (cinci) ori, cu riscul de a fi etichetat drept “cel care lasă Iașul în frig” unui împrumut împovărător pentru cetățenii iașului, în valoare de 11 milioane de Euro, pentru niște cărbune cumpărat la preț dublu? Asta după ce am fost acuzat în mod demagogic și pe nedrept de către dl. Nichita că sunt “în cârdășie” cu cei cărora tot el le-a dat ulterior banii?
- că am reclamat faptul că nu dăm suficienți bani la școli, grădinițe, spitale și creșe, în timp ce aruncăm milioane (de Euro) pe un fotbal neperformant (sunt microbist, dar uitați-vă la orașe mult mai mici ca al nostru care au rezultate mult mai bune cu finanțări mult mai modeste de la CL respective)?
- că m-am opus, din nou, unei suplimentări fără licitație a contractului de încredințare a sistemului de iluminat public, fiind acuzat de această dată drept “cel care lasă iașul în întuneric”?
- că m-am opus concedierii unor polițiști comunitari care puteau foarte bine să efectueze paza școlilor, grădinițelor, creșelor și spitalelor, unde știm foarte bine că e nevoie de ei? Nemaivorbind de faptul că sunt unități de învățământ cărora realmente li s-a furat gardul împrejmuitor în lipsa unei paze corespunzătoare… S-a mers cu aceste discuții pănâ în punctul în care dl. Nichita numai că nu a clamat că e un adevărat privilegiu să fii dat afară de către el… Ce om normal ar putea răspunde unei asemenea afirmații?…
- că am sesizat că s-a încheiat la Primărie un contract de mentenanță a rețelei de calculatoare și a sistemului informatic la prețuri care ar produce invidia oricărui furnizor de asemenea servicii din Occident?
- că reclam faptul că s-au cheltuit zeci de milioane de Euro pe asfaltări care la mai puțin de doi ani de când au fost inaugurate electoral cu bannere prin tot orașul, mai sunt doar o amintire, străzile fiind mai toate sparte și desfundate (solicitați-mi exemple și vă voi da câte doriți)?
- că scot în evidență faptul că așa zisele “proiecte ale Iașului” sunt niște făcături pe genunchi, care fie sunt respinse de autoritățile care trebuie să le valideze fiindcă sunt prost întocmite, fie dispar ca în ceață nefiind acceptate de cetățeni?
- că suntem, consilierii PDL din Consiliul Municipal, siliți a recurge la măsuri extreme, gen neparticiparea la vot, fiindcă nu putem altfel obliga aparatul din subordinea d-lui Nichita să respecte legea în ce privește organizarea ședințelor CL?
Ce mi s-ar mai putea reproșa?
- că anul trecut pe vremea aceasta (când mă ocupam de el) CET-ul era deja cu toate procedurile de licitare a combustibililor demarate, în timp ce acum nu știe dacă va avea bani pentru așa ceva?
- că în situația în care nu are bani de cărbuni și trimite în șomaj tehnic practic totți salariații, CET-ul achiziționează servicii software de aproape 620 mil. lei vechi?
- că am insistat, cănd mă ocupam de acest sector, ca programul de renovări din școli, grădinițe și creșe să înceapă imediat după terminarea anului școlar (lucru care s-a realizat cu succes anul trecut)?
- că am făcut presiuni pentru creșterea numărului de locuri în grădinițe?
- că am insistat asupra transparenței licitațiilor și creșterea nivelului de pregătire pe licitații electronice al salariaților de la direcția de investiții?
- că am acuzat, când a fost cazul, faptul că nu mi se oferă mie (și implicit cetățenilor Iașului), informații despre ce se întâmplă în Primărie, pe bani publici?
- că m-am opus (și încă o fac) pe toate căile legale abuzului de a numi așa-ziși specialiști în AGA și consiliile de administrație ale regiilor și societăților comerciale din subordinea Consiliului local al Municipiului Iași, de către dl. Nichita, doar în scopul păstrării controlului personal al d-sale asupra acestora?
- că nu sunt de acord că Iașul e moșia PSD/Nichita și mă lupt ca orașul să fie redat ieșenilor?
Ei bine, dragi cititori ai acestor rânduri, stimați jurnaliști care scriu despre mine (inclusiv cei care o fac la comandă), gândiți-vă la un lucru: că poate aceste demersuri vă avantajează și vă interesează și pe Dvs., că poate toate aceste întrebări incomode sunt puse și în interesul Dvs.. Și, fără să vreau să par lipsit de modestie, bucurați-vă că există cineva dispus să le pronunțe și să le susțină în mod public, fără a-i fi teamă de urmări… Nu-mi ridic statuie, așa cum poate ar putea unii să spună sau să creadă, dar sunt mândru că fac parte din grupul și din generația celor care (fără să mai menționez iarna lui ’89), în Piața Universității din București în primăvara și vara anului 1990, i s-au opus unuia ca Iliescu, la apogeul puterii sale. Așa că unul ca Nichita, la iași, astăzi, mă lasă indiferent…
P.S.: Îmi rezerv libertatea de a mai edita acest text, adăugând și alte informații pe care le voi găsi relevante…
May 3, 2010 | Politică
Mai multe detalii despre această “ștampilă” în zilele următoare 🙂
May 1, 2010 | Politică
Dl. Nichita și sfătuitorii (plus distribuitorii) d-sale în ce privește reacțiile pentru presă și public au dat un mesaj de totală indignare proletară ieri, acuzându-ne pe noi, consilierii PDL, că am “sabotat”, ce altceva decât bineînțeles, marota președintelui PSD de Bahlui (și Jijia), adică “proiectele Iașului”. Citez: “din cauza nepăsării și aroganței consilierilor PD-L, proiecte de mare importanță pentru Iași și ieșeni nu au fost discutate.”
De fapt au fost doar amânate pentru câteva zile din necesitatea (total neimportantă pentru dl. Nichita) de a se respecta legea.
Țin să-i amintesc distinsului domn Nichita, care spune (conform ziarului d-sale, cel scos pe banii PSD-ului sper, fiindcăcă mai există și unul scos pe banii noștri, ai tuturor) că “Acest comportament, …, este unul disprețuitor față de locuitorii Iașului.” Dacă ar avea bun simț, dl. Nichita și-ar aminti că în această lună am avut deja o ședință ordinară de CL. Și am avut-o, fiindcă ea a fost amânată trebuind să fi avut loc la sfârșitul lunii martie. De ce nu a avut loc la timp? Fiindcă dl. <principial> și <devotat> “proiectelor Iașului” Nichita avea de pierdut niște alegeri în PSD la București! Mai contau atunci proiectele Iașului pentru d-sa și “făcătorii săi de imagine”? Normal că nu! Și mai țin să-i amintesc d-lui Nichita că și bugetul municipiului Iași, poate cea mai importantă hotărâre votată de consilieri pe parcursul unui an, a fost supusă dezbaterii dincolo de termenul impus de lege. De ce? Păi fiindcă atunci când trebuia dezbătut bugetul local, același stimat domn Nichita era ocupat să mai piardă niște alegeri în PSD, de data aceasta pentru “susținutul” d-sale, onorabilul domn Geoană. Avea vreo importanță atunci că un oraș întreg așteaptă? Din nou, normal că nu!
Ca să fie clar, conform legii aceste ședințe puteau avea loc fără participarea d-lui Nichita care putea pierde ce-a pierdut în alegeri și fără a ține orașul în loc pentru pretențiile d-sale de lider național al PSD. Prezența primarului la ședințele CL este facultativă.
Ei bine, după toate aceste episoade, atunci când PDL cere pur și simplu respectarea legii, prin prezentarea la timp a proiectelor de hotărâri, d-sa se inflamează brusc și redescoperă importanța “proiectelor Iașului” acuzându-ne pe noi de propria sa impotență politică și administrativă. De ce spun impotență politică? Fiindcă dl. Nichita nu e capabil de dialog politic și nu e capabil să genereze consens. De ce spun impotență administrativă? Fiindcă nu poate să ne arate în cei 7 (șapte) ani aproape de când e primar (interimar sau nu) niciun proiect european cât de cât important dus până la capăt. Normal, atunci când ești neputincios și nu vrei s-o recunoști dai vina pe ceilalți… Mai lipsește să-l aud pe dl. Nichita plângându-se în fața propriului partid de neputința sa. Ne va acuza tot pe noi probabil.
A, și ca să pună cireașa pe tortul ipocriziei, ce credeți că scrie ziarul PSD la sfârșitul articolului? Citez din nou: “nu era vorba de alocare de fonduri, ci doar de aprobarea unor studii…”. Deci până la urmă nu era chiar așa critic să amâni ședința, sau să faci eforturile necesare pentru a respecta legea. Dar dacă ipocrizia o cere, poate dl. Nichita și aparatul d-sale de imagine să reziste?…
Și o încurajare pentru președintele de ședință pe următoarele trei luni, dl. consilier Iacoban (PSD): programați ședințele la timp! Să-și facă dl. Nichita timp pentru oraș, nu invers! Să știți că se pot programa ședințe și în zilele de luni! 🙂
PS: Pentru cei care-l acuză aiurea pe deputatul Nicușor Păduraru. Nu are nicio vină. Decizia a fost a consilierilor municipali PDL.
Apr 25, 2010 | Diverse, Politică, Tehnologie
Mai lungă decât mi-aș fi dorit-o, dar instructivă, asta pot spune cu siguranță, s-a sfârșit pauza de pe blogul meu. Voi reveni cât de curând cu impresii din călătoria tocmai încheiată, dar și cu câteva idei noi ce mi-au venit în această perioadă.
