Apr 1, 2008 | Politică
Că tot vorbeam de luna (de fapt cele două luni, dacă includem și campania propriu-zisă) de păcăleli (pre-)electorale, iată încă un demers pentru a ne apăra: proiectul „Ferește-te de Păcălici”:
Fereşte-te de Păcălici ! O campanie pentru vigilenţă civică lansată de Partidul Democrat Liberal Iaşi
Organizaţia Municipală a Partidului Democrat - Liberal lansează astăzi, 1 aprilie 2008, campania pentru vigilenţă civică “Fereşte-te de Păcălici !”.
De ce “Păcălici”? Pentru că ceea ce se întâmplă în Iaşi acum, la inceput de an electoral, seamănă cu un vechi şi drag joc de cărţi din copilărie. Vă aduceţi aminte? Cine alege Păcăliciul şi rămâne cu el, pierde jocul! Peste două luni, partidele politice şi candidaţii acestora vor trebui să pună cărţile pe masă în “jocul” cu electoratul. Iar noi nu vrem ca ieşenii să tragă din nou cartea fără noroc, să rămână cu “Păcăliciul” în mână şi să piardă jocul pentru încă patru ani.
Vom organiza săptămânal acţiuni publice în care vom invita cetăţenii Iaşului şi mass-media să viziteze împreună cu noi ceea ce considerăm a fi “şantierele electorale” ale primarului Gheorghe Nichita. Le vom marca, evident, cu “Păcăliciul”. De asemenea, vom marca cu “Păcăliciul” acţiunile prin care se încearcă mituirea votanţilor ieşeni folosind propriii lor bani.
Nu în ultimul rând, vom pune în evidenţă păcălelile administrate ieşenilor, de către domnul Nichita, în campania electorală din 2004, prin promisiunile rămase şi astăzi fără acoperire. Astăzi, în Primăria Iaşi, minciuna are picioarele scurte şi mâinile pe cât de lungi, pe atât de adânc înfipte în banul public.
Iaşul nostru e mizer, plin de datorii şi de praful adunat cu meticulozitate vreme de aproape 5 ani, praf aruncat acum în ochii ieşenilor, sub formă de promisiuni şi păcăleli.
Campania “Fereşte-te de Păcălici !” este o invitaţie deschisă, lansată ieşenilor şi celor din mass-media, la vigilenţă şi atitudine civică. Intraţi în joc şi feriţi-vă de “Păcălici” !
Preşedinte Organizația Municipală PDL Iași,
Deputat Europeanprof. univ. dr. Dumitru Oprea
Apr 1, 2008 | Diverse
Ca să nu vă plictisiți cumva prea tare de imaginile frumoase de pe alte meleaguri, postate zilele trecute, azi vă repun în contact cu realitatea locală. Urmează o succesiune de fotografii “edilitar-gospodărești” din scumpa noastră urbe…
Mai intâi, un angajament mobilizator („respectăm natura”) al celor de la Palas… și bineînțeles, reflectarea lui în realitate…
Și ca să continui în aceeași notă, vă arăt mai jos cum se prezintă trotuarul meu… De ce al meu? Fiindcă l-am adoptat. Oricine în locul meu ar fi făcut-o. La câte perversiuni a fost supus, săracul…
Deci: Iași, Tătărași, A.D. 2008, an electoral, oraș condus de un “primar puternic”.
De fapt, toată istoria XXX (scuze pentru conotația ușor lubrică a poveștii, da’ „n-am găsit alta rimă” la ce ne face Primarul în general și anul ăsta în special) a început undeva în vara lui 2007, dar acel moment a fost doar un preludiu firav în actul dragostei “primarului puternic” față de urbea pe care o conduce, și mai precis, față de trotuarul la care mă voi referi… Dacă aș fi bănuit cât va dura (preludiul, firește), cu siguranță m-aș fi apucat de pozat mai de demult, așa însă, vă expun doar niște fotografii mai recente, indecente (normal) din acest an ale trotuarului meu, violat cu sălbăticie de firma Euro… si nu mai stiu cum (că oricum nu contează) timp de 10 luni de-acum… S-a început, cum altfel, cu un flirt gingaș cu borduri… Apare mai întâi o mașină uriașă (auto trailer parcă i se spune) și descarcă, pe spatiul verde, firesc, o sumă de box-paleți cu niște chestii de beton. Borduri. Euro-borduri. Aduse de aceeași firmă “Euro-nu stiu cum” SRL. Chiar, de ce-or fi numite toate firmele de construcții abonate la lucrări publice “Euro-xxx”, nu știu…
Ele (bordurile deja existente) au fost intâi mângâiate de niște târnăcoape… Asemeni butonilor unei cămăși fine, au cazut pradă, rând pe rând nesațului dezlănțuit al pick-hammerului. Brațe puternice de muncitori le-au dus apoi de-acolo, lăsându-mi trotuarul dezgolit și rușinat… Atunci l-am adoptat, pe el, trotuarul… Mi s-a facut milă de el, văzându-l victimă neajutorată, neînțelegând ce i se întâmplă… de ce tocmai lui… I-am explicat însă, „e an electoral, puiule, nu ai ce face, e ca rutul la animale, e de neoprit, e chemarea firii, numai că e mai rar, e doar odata la 4 ani”… A părut că înțelege… E drept că a avut și timp să înțeleagă… fiindcă a stat așa cam 6 luni… știrb, fără bordurile care-l făceau sa fie sigur de el. Dar totul a luat sfârșit într-o dimineață de martie… O zi frumoasă, ziceai că nu se va întâmpla nimic, dar deodată, s-a dezlănțuit din nou primarul prin supușii și interpușii săi, cei de la Euro-șamd SRL… N-am mai rezistat și l-am fotografiat, pe el, trotuarul meu, răpus asemeni unui cerb de un vânător nemilos…
Zăcea la picioarele mele neputincios și nu aveam cum să-l ajut… Pot eu, un simplu cetățean, să mă pun cu un „primar puternic”?…
Dar apoi mi-am făcut curaj și mi-am spus, ei bine, da, pot! Pot să nu-l mai votez. Pot să nu-l mai votez pe cel care-și bate joc de mine și de trotuarul meu, pe banii mei, timp de luni de zile, fiindcă tot ce îl interesează e să fie reales, pentru ca peste alți patru ani de delăsare să încerce din nou să-și bată joc de mine în același fel în care o face acum.
Apropos, iată cum arată trotuarul meu azi:
Nu-i așa că vă îmbie să mergeți pe el cu voioșie? Și gândiți-vă că azi a plouat :)) Am găsit însă și o latură bună: ajută la creșterea mobilității gleznelor, chestie care ne va face pe noi cei ce mergem pe aici, sa driblăm ca Ronaldinho la Europenele de la vară… Da` înainte de asta o să vadă el, Primarul, ce-o să-l driblez pe el la alegeri…
Mar 25, 2008 | Politică
Fiindcă tot a venit vorba de Copou săptămâna trecută (apropos, ați semnat petiția online?) și de ceea ce semnifică el pentru noi, adică parcurile sale, atâtea câte au mai rămas, haideți sa va dau un exemplu de cum poate arăta un parc într-o capitală europeană. Dacă o să vă uitați la fotografia de mai jos (făcută de mine in octombrie anul trecut într-o scurtă vizită acolo și pe care mi-am pus-o pe desktop), multiplicați-o până la o suprafață de 255 hectare, adăugați-i o grădină zoologică, clădiri guvernamentale și ale ambasadelor, dar mai ales ale Universității Von Humboldt, și veți obține Tiergarten, poate unul din cele mai frumoase parcuri ale Europei, situat în inima Berlinului.
Ei, de aici intervin nedumeririle mele în ce privește ”scumpa” noastră patrie și ai ei conducători… Adică în capitala celei mai mari puteri economice a Europei, în care fiecare metru pătrat cred că e o avere, municipalitatea își ”permite” să aloce nu mai puțin de 255 de hectare, în mijlocul orașului, asta fiindcă nu mai pun la socoteală celelalte parcuri (Schloss Charlottenburg etc.) fără ca vreun mare ”investitor” să plângă pe umărul primarului cum se duce orașul de râpă fără super-investiția lui, iar la noi în oraș, radem tot ce-i verde, acum mai nou și pe Aleea Sadoveanu, unde apropo, mai bine de un kilometru de stradă publică e parcare privată pentru salariații firmei XL World, de abia se mai circulă în timpul zilei (oare în autorizația de construcție nu avea prevăzut și spațiu de parcare?). Singurul oraș fără copaci pe care l-am văzut până acum e Veneția, dar cred că nu e cazul să exagerăm în ce privește comparațiile, nu de alta, dar ne lasa dom’ Primar fără copaci, că bălți și canale ar fi destule…
Oricum, priviți și comparați cu orice zonă din Iași, iar concluziile, inclusiv electorale, vă aparțin.
Mar 21, 2008 | Diverse
Azi, foarte pe scurt despre comentariile din presa on-line… Mai bine zis despre iadul care se dezlantuie in urma cate unui articol care ataca, de cele mai multe ori, o tema politica sau usor politizabila…
Eu unul nu am scris, recunosc, niciodata vreun mesaj in listele respective, dar le-am citit o buna bucata de vreme, si inca o mai fac uneori, pana cand am reusit sa clasez, zic eu cat de cat exact, tipurile de autori…
Cum vad eu tipologia scriitorilor online:
- “simbriasii” - e sau nu nevoie de o parere, ei sunt acolo, fiindca sunt pusi sa o faca. La ei se vede clar stilul profesionalizat (dar aproape niciodata profesionist, precum al prostituatelor care promit placeri uluitoare uitandu-se scarbite la client) de a pompa informatii false sau deformate, de a improsca cu noroi sau alte materiale inchise la culoare in subiectul articolului sau in oponentul acestuia… Ei sunt aidoma celor din serviciile secrete: “trebuie sa fim acolo, fiindca toti ceilalti sunt si ei prezenti”. Fiind atat de prezenti in fenomen, ajung sa se cunoasca (sau asa cred ei) cu adversarii lor, din cand in cand isi mai fura identitatile, si duc acest permanent razboi de guerilla folosindu-i drept “carne de tun” pe cei din categoriile pe care le voi descrie mai jos;
- oamenii onesti si competenti - de cele mai multe ori abia luand contact cu fenomenul, rataciti in jungla online, si care de cele mai multe ori descopera inspaimantati reactiile imunde pe care le primesc la niste comentarii pe care ei le considerau de bun-simt…
- “habarnistii” - la fel de nevinovati ca si cei de mai sus, dar agramati si incompetenti;
- “psihopatii si sociopatii online” - o categorie pe care o vad in crestere numerica, stimulata de anonimatul conferit de acest stil de comunicare si ale carei resurse de umor involuntar si aberatii sunt absolut remarcabile… De altfel, sunt convins ca cei mai multi dintre ei sufera de sindromul dependentei de internet, care tinde sa devina unanim acceptat ca maladie psihica. Pentru mine, cel mai elocvent caz e al unuia, al carui post spunea, pur si simplu: “Hahahahahaha!!!!!!!!! Am fost primul!!!”… Era tot ce conta pentru el…
Saptamana viitoare, in afara restantelor pe care le am cu continuarile povestilor deja incepute, voi incerca sa ma ocup de psihologia nick-name-urilor, asa cum o vad eu…
Mar 1, 2008 | Politică
Astazi s-a lansat site-ul D-lui Oprea. L-am studiat, iar ceea ce m-a impresionat cel mai mult (dovada ca m-am obosit sa deschid pagina de blog dupa o zi intreaga petrecuta pe drumuri) este textul de pe pagina intitulata “De ce cred in Iasi“:
“Iaşul nu e un oraş care să se împiedice de nişte gropi doar pentru că unii nu încetează să “dea în ele”. Mă doare să îmi vad oraşul sufocat de incompetenţă si indiferenţă. Voi veni în faţa voastră cu un program ambiţios. Un program care să transforme Iaşul dintr-o bijuterie ingropată într-o perlă vie a acestui colţ al Europei, un loc în care să dorească oricine să înveţe, să îşi crească copiii, să muncească şi să îmbătrânească frumos.
Capitala Moldovei este un oraş sugrumat, e un oraş ţinut captiv în lanţurile mediocrităţii. Nu eu voi face revoluţia, ci voi. Pe voi vă chem să rupeţi lanţurile care ne îngreunează drumul şi ne ţin în urma celorlalţi.Plătim în mod cinstit taxe tot mai mari pentru ambiţii tot mai mici ale celor care ne conduc. Ne facem datoria faţă de un oraş care nu este lăsat să îşi facă datoria faţă de noi. România s-a întors în Europa, iar Europa ne întinde o mână. Doar că aşteaptă pe cineva care să ştie să profite de ea. Nu vin să vă promit marea cu sarea, pentru că şi marea şi sarea sunt deja aici, doar pâinea şi cuţitul sunt pe mâini greşite.
Încrederea pe care o cer astăzi ieşenilor este încrederea în ceea ce Iaşul poate să facă. Candidez deoarece cred in Iaşi, cred în ieşeni şi în dorinţa lor de mai bine.
Voi fi primarul care vă va face sa puteţi spune, peste 4 ani, că nu Oprea, ci Iaşul a câştigat alegerile.”
Nu cred ca mai e nevoie de comentarii, dar cred ca vom putea spune la sfarsitul lui Mai, parafrazand sintagma folosita in momentul iesirii fumului alb pe hornul de la Vatican: “Habemus comarchus” - Avem primar!
Feb 24, 2008 | Diverse
Am găsit astă seară o colecție de citate, din care am preluat unul, al lui Einstein, ca descriere a acestui blog, dar m-au impresionat alte câteva ale lui Platon. Nu m-am putut abține să nu le postez aici. E un exemplu clar de ceea ce definește un geniu: un mod de a gândi ce transcede epocile, păstrându-și actualitatea. Iată mai jos, într-o traducere aproximativă (pentru care îmi asum vina dacă nu corespunde realității) o parte a lor:
„Unul din rezultatele refuzului de a te implica în politică este că ajungi să fii condus de cei inferiori ție.”
„Această Cetate este ceea ce este datorită faptului că cetățenii săi sunt ceea ce sunt.”
„Curajul înseamnă să știi de ce să nu te temi.”
Ce ziceți, a meritat?
Iaşul nostru e mizer, plin de datorii şi de praful adunat cu meticulozitate vreme de aproape 5 ani, praf aruncat acum în ochii ieşenilor, sub formă de promisiuni şi păcăleli.
